sâmbătă, 29 decembrie 2012
Mercedes Ridocci
(foto Artesanato Grupo)
¿Saben que muchos llevan en CRISIS toda la vida?
Se levantan cada mañana sin saber que les va a acontecer el día. Deambulan de un lado a otro y alzan al vuelo sus historias escritas, sus cuadros, sus danzas, sus músicas, sus… aguardando que reposen en el reflejo de otros ojos.
Al atardecer, vuelven con las alas ya plegadas de su arte, cargados de la ceguera de los ojos que no vieron, y mientras comen un bocadillo con el alma cansada, pero acostumbrada, ya están pensando en qué nueva historia escribir, en qué cuadro pintar, en qué danza componer, en qué…
Știți că mulți dintre noi se află în CRIZĂ toată viața?
Se trezesc în fiecare dimineață fără să știe ce le va aduce ziua. Rătăcesc dintr-o parte în alta și ridică în zbor istoriile lor scrise, desenele, dansurile, melodiile lor, ale lor... așteptând să se așeze în reflexul altor ochi.
Spre seară, revin cu aripile îndoite de arta lor, împovărați de frenezia ochilor ce au orbit, și în timp ce mușcă dintr-o chiflă cu inima la pământ, dar obișnuită cu așa ceva, iată gândesc ce istorie nouă să mai scrie, ce tablou să picteze, ce dans să compună, ce...
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
Andrei, gracias por esta publicación en tu blog, lo ignoraba.
RăspundețiȘtergereUn abrazo.
El placer es mío, hay tanta certeza en estos versos...
RăspundețiȘtergere