Urare

Vine momentul să ne urăm reciproc "La muţi ani". Eu zic să fie aşa şi nu altfel... Adică să avem sănătate şi să ne auzim de bine. Asta voiam să vă zic tuturor celor care-mi sunteţi, într-un fel sau altul, alături în aceste clipe...

România din Los Corrales de Buelna

...Aşa ar aparea ţara noastră încorporată de facto, adică prin intermediul a celor circa 700 de connaţionali cu acte în regulă (la o populaţie de peste 10 mii: n.a.), în una dintre localităţile cantabre pe care aceştia o populează masiv de câţiva ani buni încoace şi unde activismul patriotic (sper să nu fie prea tare spus(...)) se manifestă plenar şi fără interese străine spiritului liber, inclusiv, precum s-a exprimat Gabi Dima, preşedinta Asociaţiei culturale românescă din Valle de Buelna, „...pentru a spăla imaginea proastă a României din memoria colectivă a spaniolilor...”.
Dacă e să facem o paralelă contextuală, orăşelul Los Corrales de Buelna, situat la circa 50 de kilometri de Santander, ar fi un soi de Castellion de la Plana sau Alcala de Henares, sau poate o altă localitate, acolo unde numărul românilor este net superior celorlaltor comunităţi de emigranţi. Desigur că sunt destui români domiciliaţi şi în capitala cantabră, dar aceştia din urmă nu se pot compara cu cei din Los Corrales. Poate doar că cei din Castros Urdiales, despre a căror Asociaţie culturală am scris într-un număr precedent al revistei, se pot compara la acest capitol. Nu vom insista însă prea mult pe acest subiect oarecum sensibil...
Expresiva idee de conlocuire a emigranţilor români la care facem referinţă mai sus, volens-nolens, ne duce cu gândul la similitudinile tendinţelor de afirmare a spiritului naţional, chiar dacă purtătorii lui sunt impuşi „să lucreze” departe de graniţile geografice ale ţării. Poate că aşa se explică succesul, deocamdată cu rezonanţă locală, a Ansamblului de dansuri populare „Periniţa” din Los Corrales de Buelna, alcătuit în totalitate din artişti amatori, 10-12 la număr, a cărui membri activi, după o zi muncă pe şantier sau în alte domenii accesibile emigranţilor noştri, îşi dau întâlnire în blocul Teatrului Municipal sau şi în altă parte, depinde de caz, pentru a exersa niţel şi a se pregăti pentru o nouă ieşire în scenă, având în program dansuri preluate în special din folclorul moldovenesc. Or, trebuie să subliniem, cea mai mare parte dintre artiştii amatori ai ansamblului sunt originari din localităţile moldoveneşti ale ţării.
Spre deosebire de alţi ani, sărbătorirea Zilei Naţionale a României a fost un eveniment complex şi nu atât simbolic cum se obişnuieşte de fapt, cât mai ales social, dat fiind şi faptul că toţi ei au dansat în compania ansamblului popular autohton „Entre montañas” şi, în consecinţă, au primit aprobiul publicului spectator printre care se aflau şi reprezentanţi ai Primăriei locale, cares-au arătat destul de interesaţi de susţinerea unor astfel de manifestări culturale. Unul dintre ei, asistenta socială Paloma Alejos, ne-a relatat că proiectul actual a fost susţinut financiar de statul spaniol şi că face parte dintr-un proiect intercultural desfăşurat în întreaga ţară.
Programul artistic dedicat memorabilei zile a inclus şi o expoziţie de pictură cu genericul „Puntos de vistas”, susţinută de tânărul artist plastic Vasile Valentin Both, un grupaj de imagini fotografice ale Luciei Berre intitulat „Almas y sueños” şi câteva sculpturi în piatră ale lui Ciprian Ion realizate în stilul supranumit „bastos”. Nu în ultimul rând a contat pentru succesul deplin al primitoarelor gazde degustările din bucatele tradiţionale româneşti şi improvizaţiile aproape teatrale ele lui Moş Nicolae, momente pe care publicul prezent le-a apreciat la justa valoare.

Serafim Belicov. În „proces” cu sine însuşi

Poet şi publicist, născut pe data de 9 martie 1947 în comuna Viişoara (r-nul Edineţ), într-o familie de ţărani. Părinţii: Maria Ciubotaru şi Constantin Belicov. În anul 1967 a lucrat la postul de radio „Luceafărul”, angajat fiind de către Nicolae Lupan, cunoscutul desident basarabean...

Între anii 1968-1986 activează la săptămânalul „Cultura” (din 1976 ocupă funcţia de redactor-şef adjunct). Începând cu anul 1986 este numit şef de secţie literară la ziarul „Moldova Socialistă” (actualmente „Moldova Suverană”).
Autorul a publicat volumele de versuri „Veghe” (1976), „Meşterul spicului” (1976), „Ev” (1987), „Vameş” (1991), „Procesul lui Narcis” (2000)... Autor de texte la multe melodii cu priză la public, dintre care merită să menţionăm „Automnală” (Nina Crulicovschi), „Pe strada Creangă” (Anastasia Lazariuc), „Primăverile noastre” (Silvia Grigore) etc.

Primele sale cărţi de poeme sunt marcate de un lirism pronunţat, care trădează o sensibilitate poetică debordantă ce se vrea cunoscută publicului larg. Pornit să-i divulge evoluţiile fireşti ale eu-lui creator, criticul Mihai Cimpoi semnala în prefaţa cărţii „Procesul lui Narcis”: „Găsim, evident, în aceste poeme - aci gingaşe şi senine, aci afectate de spleen şi uşor acidulate, „mânioase” - un alt Belicov decât cel tradiţional şi cantabil al începuturilor. Poetul intră acum în zona hamletiană, colorându-şi existenţial discursul”.

Sincer în modul de exprimare artistică, autorul modelează din cuvinte o lume a paradoxurilor, „Procesul lui Narcis” fiind titlul ce conţine în mod emblematic o viziune critică asupra realităţiilor lumii cotidiene. Trecând de la dulcele stil clasic, tradiţional, la cel eminamente liric, adică modern, poetul creionează realitatea imediată, manifestând un spirit acut de observaţie şi realizând în acelaşi timp o dublă imagine a vieţii de zi cu zi: una colorată metaforic, iar alta redusă în stil publicistic până la descrierea faptului concret. Spre exemplu: „Şi iar zoresc la tine, atâta doar că mi-s / Mai grei de noapte ochii şi pasul mi-i mai greu. // Tu eşti o depărtare cu sufletul trimis / Spre-o apă ne-ncepută de încă nici un zeu”, sau: „Tu nu te poţi substitui decât pe tine. //Laşii se ascund sub numele altora, /trădătorii livrează la kilogram/pretinsa iubire de noi…” (Greşeli).

Izvorâte din drama unor frământări interioare autentice, aşa cum s-a afirmat: „Poezia lui Serafim Belicov cuprinde dimensiunile timpului trăit prin cea mai aleasă expresie artistică” (Gheorghe Vodă).