Urare

Vine momentul să ne urăm reciproc "La muţi ani". Eu zic să fie aşa şi nu altfel... Adică să avem sănătate şi să ne auzim de bine. Asta voiam să vă zic tuturor celor care-mi sunteţi, într-un fel sau altul, alături în aceste clipe...

România din Los Corrales de Buelna

...Aşa ar aparea ţara noastră încorporată de facto, adică prin intermediul a celor circa 700 de connaţionali cu acte în regulă (la o populaţie de peste 10 mii: n.a.), în una dintre localităţile cantabre pe care aceştia o populează masiv de câţiva ani buni încoace şi unde activismul patriotic (sper să nu fie prea tare spus(...)) se manifestă plenar şi fără interese străine spiritului liber, inclusiv, precum s-a exprimat Gabi Dima, preşedinta Asociaţiei culturale românescă din Valle de Buelna, „...pentru a spăla imaginea proastă a României din memoria colectivă a spaniolilor...”.
Dacă e să facem o paralelă contextuală, orăşelul Los Corrales de Buelna, situat la circa 50 de kilometri de Santander, ar fi un soi de Castellion de la Plana sau Alcala de Henares, sau poate o altă localitate, acolo unde numărul românilor este net superior celorlaltor comunităţi de emigranţi. Desigur că sunt destui români domiciliaţi şi în capitala cantabră, dar aceştia din urmă nu se pot compara cu cei din Los Corrales. Poate doar că cei din Castros Urdiales, despre a căror Asociaţie culturală am scris într-un număr precedent al revistei, se pot compara la acest capitol. Nu vom insista însă prea mult pe acest subiect oarecum sensibil...
Expresiva idee de conlocuire a emigranţilor români la care facem referinţă mai sus, volens-nolens, ne duce cu gândul la similitudinile tendinţelor de afirmare a spiritului naţional, chiar dacă purtătorii lui sunt impuşi „să lucreze” departe de graniţile geografice ale ţării. Poate că aşa se explică succesul, deocamdată cu rezonanţă locală, a Ansamblului de dansuri populare „Periniţa” din Los Corrales de Buelna, alcătuit în totalitate din artişti amatori, 10-12 la număr, a cărui membri activi, după o zi muncă pe şantier sau în alte domenii accesibile emigranţilor noştri, îşi dau întâlnire în blocul Teatrului Municipal sau şi în altă parte, depinde de caz, pentru a exersa niţel şi a se pregăti pentru o nouă ieşire în scenă, având în program dansuri preluate în special din folclorul moldovenesc. Or, trebuie să subliniem, cea mai mare parte dintre artiştii amatori ai ansamblului sunt originari din localităţile moldoveneşti ale ţării.
Spre deosebire de alţi ani, sărbătorirea Zilei Naţionale a României a fost un eveniment complex şi nu atât simbolic cum se obişnuieşte de fapt, cât mai ales social, dat fiind şi faptul că toţi ei au dansat în compania ansamblului popular autohton „Entre montañas” şi, în consecinţă, au primit aprobiul publicului spectator printre care se aflau şi reprezentanţi ai Primăriei locale, cares-au arătat destul de interesaţi de susţinerea unor astfel de manifestări culturale. Unul dintre ei, asistenta socială Paloma Alejos, ne-a relatat că proiectul actual a fost susţinut financiar de statul spaniol şi că face parte dintr-un proiect intercultural desfăşurat în întreaga ţară.
Programul artistic dedicat memorabilei zile a inclus şi o expoziţie de pictură cu genericul „Puntos de vistas”, susţinută de tânărul artist plastic Vasile Valentin Both, un grupaj de imagini fotografice ale Luciei Berre intitulat „Almas y sueños” şi câteva sculpturi în piatră ale lui Ciprian Ion realizate în stilul supranumit „bastos”. Nu în ultimul rând a contat pentru succesul deplin al primitoarelor gazde degustările din bucatele tradiţionale româneşti şi improvizaţiile aproape teatrale ele lui Moş Nicolae, momente pe care publicul prezent le-a apreciat la justa valoare.

Serafim Belicov. În „proces” cu sine însuşi

Poet şi publicist, născut pe data de 9 martie 1947 în comuna Viişoara (r-nul Edineţ), într-o familie de ţărani. Părinţii: Maria Ciubotaru şi Constantin Belicov. În anul 1967 a lucrat la postul de radio „Luceafărul”, angajat fiind de către Nicolae Lupan, cunoscutul desident basarabean...

Între anii 1968-1986 activează la săptămânalul „Cultura” (din 1976 ocupă funcţia de redactor-şef adjunct). Începând cu anul 1986 este numit şef de secţie literară la ziarul „Moldova Socialistă” (actualmente „Moldova Suverană”).
Autorul a publicat volumele de versuri „Veghe” (1976), „Meşterul spicului” (1976), „Ev” (1987), „Vameş” (1991), „Procesul lui Narcis” (2000)... Autor de texte la multe melodii cu priză la public, dintre care merită să menţionăm „Automnală” (Nina Crulicovschi), „Pe strada Creangă” (Anastasia Lazariuc), „Primăverile noastre” (Silvia Grigore) etc.

Primele sale cărţi de poeme sunt marcate de un lirism pronunţat, care trădează o sensibilitate poetică debordantă ce se vrea cunoscută publicului larg. Pornit să-i divulge evoluţiile fireşti ale eu-lui creator, criticul Mihai Cimpoi semnala în prefaţa cărţii „Procesul lui Narcis”: „Găsim, evident, în aceste poeme - aci gingaşe şi senine, aci afectate de spleen şi uşor acidulate, „mânioase” - un alt Belicov decât cel tradiţional şi cantabil al începuturilor. Poetul intră acum în zona hamletiană, colorându-şi existenţial discursul”.

Sincer în modul de exprimare artistică, autorul modelează din cuvinte o lume a paradoxurilor, „Procesul lui Narcis” fiind titlul ce conţine în mod emblematic o viziune critică asupra realităţiilor lumii cotidiene. Trecând de la dulcele stil clasic, tradiţional, la cel eminamente liric, adică modern, poetul creionează realitatea imediată, manifestând un spirit acut de observaţie şi realizând în acelaşi timp o dublă imagine a vieţii de zi cu zi: una colorată metaforic, iar alta redusă în stil publicistic până la descrierea faptului concret. Spre exemplu: „Şi iar zoresc la tine, atâta doar că mi-s / Mai grei de noapte ochii şi pasul mi-i mai greu. // Tu eşti o depărtare cu sufletul trimis / Spre-o apă ne-ncepută de încă nici un zeu”, sau: „Tu nu te poţi substitui decât pe tine. //Laşii se ascund sub numele altora, /trădătorii livrează la kilogram/pretinsa iubire de noi…” (Greşeli).

Izvorâte din drama unor frământări interioare autentice, aşa cum s-a afirmat: „Poezia lui Serafim Belicov cuprinde dimensiunile timpului trăit prin cea mai aleasă expresie artistică” (Gheorghe Vodă).

Boierul Constantin Kazimir. Referinţe în timp

În imagine - conacul boierului

Boierul Constantin Kazimir. Referinţe în timp

Polonez de origine, însă având rădăcini adânc înfipte în solul bogat al regiunii basarabene, boierul Constantin Kazimir a rămas în istorie nu doar ca un latifundiar local cu vădite viziuni europeniste, ci şi ca o figură politică distinctă, cunoscut drept susţinător al ideii naţionale şi propovăduitor a unui model de viaţă progresist. Aşa a vrut soarta ca acest personaj inedit al sec. XIX să poposească în Mileşti şi să devină unul dintre cei mai mari proprietari de pământ din împrejurimi. 

Mai multe date despre personalitatea sa flăm din Revista Istorică "Din trecutul nostru. Contribuții la istoria boierimii basarabene" de Gg. G. Bezveconi, Anul III, No.17-20, 1935. La pag.33-34, citez: „Căminarul Costache sau Constantin Petrovici Kazimir s-a născut în 1801. Asezându-se în Basarabia, și-a pus în aplicare vasta cultură agricolă pe moșia sa Milestii Mari din jud. Chișinău şi celelalte proprietăţi ale sale: Vadu-lui-Vodă, Gorodişcea, etc. Căminarul a fost însurat cu Profira Kalmuţki, care, suferind de o boală mintală, a făcut ca bătrânul Kazimir să se apropie de Zamfira Egorovna Kesco, purtând această vajnică cucoană grija întregii sale familii. A murit Costache Kazimir în 1882, fiind înmormântat în biserica zidita de el, în 1864, la Milesti. Până la ultima lui suflare a rămas un filo-roman înfocat, cu o minte fină şi cultură apuseană”.

Efim BIVOL – Omul pus pe glume

Născut într-o familie de ţărani (tatăl - Vasile, mama - Alexandra (fostă Bârcă)), Efim Bivol a devenit în timp un bun epigramist al literaturii române de pe ambele maluri ale Prutului. Absolvent al Facultăţii de Filologie (secţia Ziaristică) a USM (promoţia 1974), debutează în anul 1964 cu poezii umoristice şi aforisme în revista de satiră şi umor „Chipăruşul”. Între anii 1974-1985 lucrează în calitate de profesor de limbă şi literatură română la şcoala medie nr.1 din satul Costeşti. În 1982 este distins cu o insignă multrâvnită pe atunci de către oamenii din învăţământ - „Eminent al învăţământului public din R.S.S.Moldovenească”.
A venit mai apoi afirmarea sa în domeniul ziaristicii republicane, devenind pe rând redactor de limbă la revista „Pedagogul” (1985-1986), redactor şef-adjunct la revista „Chipăruşul” (1989-1996), redactor de secţie la revista „a” MIC, ca până la urmă să debuteze literar cu volumaşul de satiră şi umor „Lei-paralei” (1985), care cuprinde lucrări în aproape toate speciile genului satiric: de la epigramă şi aforism până la micronuvelă umoristică.
Referinţele critice nu sau lăsat mult aşteptate nici ele, deşi putem zice (cumva aşa în spirtul specific genului vizat) că paradigma basarabeană a dus şi mai duce lipsă de asemenea specimeni. Iată unele păreri spuse de doi colegi de breaslă ai săi: „În anii cinzeci se bucurau de un răsunător succes poeziile umoristice şi satirice ale tânărului Aureliu Busuioc, în anii şaizeci genul vesel e dominat de parodiile lui Petru Cărare, în anii şaptezeci începe să-şi facă loc în avangarda genului epigramele lui Efim Tarlapan. Iată-l călcând pe urmele acestui trio şi pe Efim Bivol…” (Victor Prohin); „Ţintele vizate de umorist se ţin lanţ, de la opincă la vlădică şi viceversa…” (Efim Tarlapan).
În anul 1987, Efim Bivol se afirmă şi ca scriitor pentru copii, oferind micilor cititori culegerea de fabule, poezii şi ghicitori „Curcanul lăudăros”, editată într-un tiraj de 75 mii de exemplare, ce s-a epuizat în doar câteva luni. De acelaşi autor au mai fost semnate culegerea de versuri satirice „Bârna din ochi” (1991), placheta de satiră şi umor „S.R.L.” (Scris cu Răspundere Limitată) (1993), cartea „Vitamine cu haz” (1994), conţinând circa 200 de aforisme, zeci de bancuri de autor, un grupaj de parodii în proză la tălmгcirea viselor şi horoscopului erotic etc. Se impune să mai amintim aici culegerile de bancuri „Desaga cu anecdote” (1994) şi „Dar pe asta o ştii?” (1996).
De notat că satirele, fabulele, epigramele, parodiile şi aforismele lui Efim Bivol au fost publicate în mai multe reviste şi antologii de umor din România şi R.Moldova, autorul ocupând locul I la Festivalul de umor de la Nisporeni (1992), locul II la Festivalul Naţional „Constantin Tănase” de la Vaslui, locul I la festivalul „Eterna epigram” de la Cluj (1994), secţiunea „Dueluri epigramatice”, în 1995 şi 1996 fiind laureat al aceluiaşi Festival.
Viaţa trece cu graba ei blagiană şi o percepem mulţi dintre noi ca pe o rutină zilnică şi poate că ar fi mai tristă niţel fără oamenii aceştia „puşi pe glume”...

Expresionismul în poezia română: De la Lucian Blaga la Leonard Tuchilatu (ed. Prut Internațional, Chișinău, 2001)

O lucrare despre expresionismul românesc

L-am cunoscut pe Andrei Langa, mai întâi, citindu-i scurta monografie despre poetul, talentat în mod deosebit, dar dispărut în plină forță a creației, din păcate, la o vârstă când își publica primele opere ale maturității. Este vorba de poetul Leonard Tuchilatu, fratele poetei Leonida Lari.

Andrei Langa a schițat în lucrarea sa de care am amintit mai sus viața și opera acestui poet de seamă al Basarabiei de azi, publicând la Editura „Crater“ din București volumul Sol. Fata Morgana, poezie și proză, într-un cuvânt toată creația lui Leonard Tuchilatu. Pe lângă prefața lui Andrei Langa (Poezia ca mod de existență), cartea lui Leonard Tuchilatu beneficiază și de recomandările lui George Meniuc, unul din marii reprezentanți ai scrisului basarabean și, în același timp, un nume al literaturii române.

Citind noua sa lucrare „Expresionismul în poezia românească: de la Lucian Blaga la Leonard Tuchilatu“, am putut constata că tânărul cercetător literar și poet Andrei Langa este un cunoscător al literaturii române din întreaga manifestare a spiritului nostru, neîngrădit de hotarele vremelnic impuse de tirania unei vieți absurde.

De reținut că opțiunile autorului, citatele și comentariile îi aparțin și, fiind vorba de o materie atât de subiectivă, cum este poezia prin natura ei, trebuiesc luate ca atare.

Autorul cunoaște foarte bine toată materia lucrării sale și sunt bucuros că am citit cu satisfacție acest text valoros.

Dr. Emil MANU

București, decembrie 1997

PRELIMINARII

Despre fenomenul expresionist оn poezia contemporanг s-a scris mult єi controversat, exegeюii pronunюоndu-se оn mod diferit asupra acestei miєcгri artistice apгrute la sfоrєitul primului deceniu al secolului XX оn spaюiul culturii germane. Expresionismul, propriu-zis, s-a оnscris din start оn rоndul miєcгrilor artistice moderne, avоnd rezonanюe vii pe mai multe meridiane ale planetei, cu toate cг recunoaєterea deplinг s-a оnfгptuit abia spre sfоrєitul deceniului doi, cоnd principiile єcolii expresioniste, paradoxal, оєi pierdeau din influenюa ade odinioarг оn lumea artelor, fapt atestat chiar оn patria lor de origine – Germania. Оn cazul poeziei expresioniste, constatгm o estompare a viziunilor poetice, cauzate de dispariюia prematurг din viaюг, оn vоltoarea primului rгzboi mondial, a cоtorva dintre reprezentanюii de frunte ai liricii expresioniste: Georg Trakl, Georg Heym, August Stramm, Ernst Stadler є.a.

S-a afirmat deja cг expresionismul a fost o stare de spirit a tinerilor artiєti din Germania imperialг, transformatг mai tоrziu оntr-o miєcare artisticг, avоnd un program de activitate sintetizat din aspiraюiile promoderniste ale vremii, ce se opunea atitudinilor nihiliste de care era cuprinsг societatea germanг єi excesului de tehnicizare єi robotizare, оncetгюenindu-se mai оntоi оn picturг. Termenul ca atare a fost utilizat pentru prima datг de pictorul francez J. A. Herve, autorul оncercоnd astfel sг exprime afinitгюile de formulг esteticг ale lui Van Gogh, Matisse єi Cezanne. Mai tгrziu, expresionismul s-a rгspоndit fulgerгtor єi оn alte genuri ale artei: teatru, sculpturг, poezie, prozг, cinematografie etc. Apariюia oportunг єi dispariюia bruscг ale expresionismului au fost dictate de timp, de evoluюia gоndirii filozofice, de mutaюiile estetice оn arta modernг. Lucrгrile artiєtilor care au creat sub semnul lui opere veritabile sоnt astгzi mai actuale ca oricоnd.

Ideea expresionismului оn artг nu a apгrut оntоmplгtor anume оn spaюiul culturii germane. Pe lоngг perspectivele de ordin social-politic єi cele ce юineau de progresul tehnico-єtiinюific, existг destule caracteristici deosebite ale spiritului acestei naюiuni. Astfel cг respectiva miєcare artisticг nu a apгrut pe un „pгmоnt viran“, ci a avut drept reper cultura germanг veche, miturile єi legendele locale, barocul medieval, imaginile arhitectonice gotice єi, оn fine, capacitatea germanului de a transforma realitatea, de a o revoluюiona. De altfel, artiєtii expresioniєti au realizat lucrгri remarcabile nu doar оn spaюiul culturii germane. Iatг de ce ni se pare fondatг afirmaюia exegetului Max Deri, precum cг оn artг existг trei atitudini fundamentale: naturalistг, idealistг єi... expresionistг. Vom numi doar cоюiva dintre poeюii care au iniюiat єi promovat expresionismul оn arta poeticг modernг a secolului XX: Georg Trakl, Theodor Daubler, Alfred Doblin, Georg Heym, Rainer Maria Rilke, Ernst Stadler, August Stramm, Ywan Goll.

Criticul literar Ion Sоn-Georgiu formula astfel, оn stil telegrafic, constantele poeticii expresioniste: „Atitudinea liricг susюinutг de Delumell, prin gustul оntoarcerii la primar, la instinct, la elementar, prin refuzul lumii tehnicizate; Єtefan George, prin refuzul lumii tehnicizate; Rilke, prin misticism, prin cгutarea divinitгюii оn realitatea imediatг єi cotidianг; Arno Holz, prin eliberarea versului de orice canoane metrice єi aspiraюia cгtre o nouг orchestrare a poemului; Daubler єi Mombert, prin gustul cosmicului; Else Lasker-Schuler, prin sexualismul violent cu o direcюie spiritualizatг“ (1, p. 25).

Cum s-a manifestat expresionismul єi ce principii estetice au fгcut sг i se ralieze o оntreagг generaюie de artiєti, denumitг de Dan Grigorescu „generaюia pierdutг”? Aceastг оntrebare complexг necesitг un rгspuns comprehensibil, pe care vom оncerca sг оl dгm mai jos.

Expresioniєtii cгutau sг nu reducг lucrurile la ceea ce recepta retina ochiului, cum practicau pictorii impresioniєti оn tablourile lor (dacг e sг ne referim la arta plasticг), оnsг, totodatг, nu omiteau din arsenalul lor vizionar imagini care, la prima vedere, pгreau sг nu aibг nimic comun cu realitatea – asemenea idealiєtilor. Cunoscоnd realitatea crudг care domina оn societatea Germaniei imperiale оn faza ei de destrгmare, devine clarг tendinюa expresioniєtilor de a o caricaturiza, de a-i demonstra atemporalitatea єi de a o schimba оn esenюг. Mai exact, o datг cu expresionismul se contureazг o concepюie umanistг despre viitorul omenirii, cum au visat reprezentanюii de seamг ai Renaєterii. Sau, cгutгrile ce se produc оn sfera artei au implicaюii sau оєi gгsesc rezonanюe vii єi оn sfera socialг.

Expresionismul a fost conceput ca un eveniment de culturг local, fiind o reacюie a spiritului umilit оntr-o realitate socialг concretг, infiltrarea lui оn diferite genuri ale artei, metamorfozоnd concepюiile estetice desuete. Spre exemplu, unul din precursorii ideilor expresioniste оn artг, Zigmund Freud, a dat o ripostг hotгrоtг psihologiei tradiюionale a vremii sale оn lucrarea „Interpretarea viselor“.

Subliniam mai sus cг una din premisele apariюiei expresionismului оn Germania a fost nivelul tehnico-єtiinюific superior al acestei югri comparativ cu alte state ale lumii, la care se mai adaugг un potenюial spiritual valoros, acumulat pe parcursul veacurilor. Simptomaticг este apariюia єi evoluюia оn forюг a curentului expresionist оn paralel cu revoluюia tehnico-єtiinюificг, aflatг оn plinг desfгєurare la оnceputul secolului XX. Atitudinea umanistг a artiєtilor expresioniєti, оndreptatг оmpotriva activitгюii distructive a omului оn sоnul naturii, a trezit sentimente vii оn societate. De altfel, aceєtia оєi propuseserг sг realizeze idei de pionierat оn arta modernг. Programul lor era deschis cгtre oricare alt curent sau orientare artisticг, iatг de ce, o datг cu publicarea lui, au urmat un єir de manifeste de adeziune, parvenite din diferite spaюii culturale ale lumii. Оn anii 20 ai secolului apгruserг aєa-ziєii „copii teribili“ ai expresionismului: dadaismul, futurismul, constructivismul, suprarealismul є.a. La rоndul lor, aceste curente artistice au influenюat arta modernг, extinzоndu-se de la sfera socialг la cele politicг єi religioasг.

Artiєtii expresioniєti au tins mereu spre alte dimensiuni ale existenюei umane, cum ar fi cea metafizicг. Importanюa mare ce i se acorda „metafizicului“ este punctatг оn manifestul „Cealaltг parte a lucrurilor“, semnat оn numele reprezentanюilor miєcгrii expresioniste de cгtre pictorul Alfred Cubin (Mьnchen, 1910). Termenul „expresionism“ nu a fost acceptat de cгtre toюi cei care au creat sub semnul lui. Mulюi dintre autori, hotгrоюi sг se despartг de „termenul nesuferit”, au fondat alte curente єi orientгri artistice, favorizоnd astfel o mai largг propagare a ideilor expresioniste.

Am remarcat deja cг programul artistic al expresionismului era deschis tututror curentelor avangardiste, fapt care i-a facilitat lansarea оn mai multe югri ale lumii. Rezultatul a fost mai mult sau mai puюin paradoxal: pe de o parte, expresionismul a consolidat tendinюele moderniste оn arta lumii, pe de altг parte, acesta a condus la dispersare оn rоndul artiєtilor care creau sub semnul lui.

Poezia expresionistг, apгrutг ca o reacюie la simbolismul desuet ce dominase spiritul vremii de la 1880 pоnг la 1910, era caracterizatг de viziuni єi aspiraюii metafizice, cromaticг vie, muzicalitate pгtrunzгtoare. Lirismului expresionist оi este strгin sentimentalismul, livrescul єi tot ceea ce юine de mimarea trгirilor interioare. Simюirea artistului se impregneazг оn versuri pоnг la extrema intensitгюii. O altг particularitate a spiritului poetic expresionist este concentrarea asupra destinului uman, оncгtuєat de realitгюile dure ale vieюii.

Fгcоnd referinюг la unele contradicюii de naturг ideologicг, un exeget al expresionismului afirma cг „…acestea dau mгsurг unor probleme ce caracterizeazг un curent ale cгrui ecouri se fac auzite оn cultura acestui veac“ (2, p. 464).

Dupг cum observa Lucian Blaga, punоnd оn contrapunere douг tipuri de influenюe culturale – unul „modelator“ (cultura francezг) єi altul „catalizator“ (cultura germanг) –, anume cultura germanг a avut un efect generator de idei moderne оn spaюiul culturii romвne. Momentul cоnd expresionismul german a pгtruns оn mediul cultural romвnesc юine de primii ani ai perioadei interbelice. Poezia acelei perioade era pгtrunsг de spiritul semanatorist vetust, implementоndu-i-se atunci, оn mod neartificial, elemente ale expresionismului german. Procesul de asimilare a expresionismului poetic оnsг nu a durat mult timp, primele poezii cu tentг expresionistг fiind semnate de Lucian Blaga, Felix Aderca, Ion Vinea, Aron Cotruє, Adrian Maniu єi H. Bonciu, ca sг-i numim doar pe cei mai reprezentativi poeюi cu versuri comentate оn studiul de faюг.

Din moment ce ne-am propus sг facem o analizг istorico-literarг a influenюelor єi perspectivelor expresioniste оn poezia romвnг, apare o оntrebare la care se cere un rгspuns explicit: prin ce-i importantг prezenюa unor elemente expresioniste оn lirica romвneascг a vremii єi care au fost manifestгrile lor? S-ar putea ca o asemenea оntrebare sг trezeascг nedumeriri єi atitudini rezervate din partea unor specialiєti оn materie. Nu ne va mira o asemenea reacюie. Vom reaminti doar cг poezia romвneascг are tradiюii bogate оn reevaluarea єi analiza expresionismului german, fenomenul fiind intrat оn conєtiinюa artiєtilor din Юarг. Din lista principalilor exegeюi ai expresionismului fac parte Ion Sоn-Georgiu, O.W. Cisek, Tudor Vianu, Ovidiu S. Crohmгlniceanu, Nicolae Balotг, Amelia Pavel, Maria Banuє, Eugen Simion, Dan Grigorescu є.a.

Pornind de la realitгюile ce au determinat оn mare mгsurг apariюia expresionismului оn arta universalг, istoricul єi criticul de artг german Wilhelm Worringer, unul dintre primii exegeюi ai miєcгrii, оi prezicea expresionismului o existenюг de lungг duratг. El scria оn 1919: „Cine єtie dacг generaюiilor viitoare expresionismul nu le va apгrea ca o atitudine eroicг de declin a artei, ca o ultimг zvоcnire оnaintea abdicгrii ei. Poate cг ceea ce ne face sг ne parг arta atоt de apocalipticг єi pe mгsura unui sfоrєit de lume este tocmai aceastг atitudine spiritualг a ei. Aceastг cгutare, cu gesturi deznгdгjduite, a unor posibilitгюi de expresie, care-єi cautг aerul necesar, оntorcоndu-se pоnг la primitivismul copilгros. Cгci оn orice apocalips strгfulgerг gоndul unui imperiu de o mie de ani“ (3, p. 356).

Profeюiile distinsului estetician aveau ca mobil ideea despre soarta marilor curente artistice, care, odatг intrate оn circuitul valoric universal, оєi pгstreazг vivacitatea єi caracterul reformator.

Desigur, nu putem afirma despre expresionism cг ar fi rezistat оn timp, fenomenul de „pseudomorfozг“ afectоndu-l оn mod serios. Rгspоnditг оn mai multe югri ale lumii, cum ar fi Polonia, Rusia, Ungaria, Italia, Belgia, Югrile Scandinave (Suedia, Danemarca, Norvegia, Finlanda), S.U.A. єi югrile Americii Latine, miєcarea a evoluat sub forme „cu foarte puternice particularitгюi locale“ (Ovidiu S. Crohmгlniceanu). Manifestгrile expresionismului оn poezia interbelicг au fost comentate оn mod diferit, critica de specialitate interpretоndu-i ambiguu resurecюia. Aєa s-a оntоmplat cг nici E. Lovinescu єi nici G. Cгlinescu nu s-au pronunюat explicit asupra resurecюiei acestei miєcгri artistice оn Romвnia, cu toate cг presa vremii a reflectat cu lux de amгnunte evenimentul. Iatг cum explicг fenomenul criticul Ovidiu S. Crohmгlniceanu: „Fгrг a deveni o direcюie vizibil susюinutг de aderenюi declaraюi, el a gгsit totuєi un climat vital prielnic оn sоnul anumitor grupгri scriitoriceєti, cu a cгror opticг ideologicг єi artisticг єi-a descoperit puncte comune. A avut loc, оn consecinюг, urmгtorul fenomen: expresionismul, la noi, s-a adaptat unor orientгri literare mai particulare, realizоndu-єi, nu o datг, propriile-i tendinюe sub numele lor. Totodatг, el a contribuit ca poeticile direcюiilor acestora sг capete o оnfгюiєare originalг, rezultatг оn bunг mгsurг tocmai dintr-o astfel de оmpletire“ (4, p. 54).

Manifestгrile expresioniste оn poezia anilor postbelici au evoluat pe linia unei perpetuгri valorice a direcюiei poetice deja stabilite. Chiar dacг poeюii la care ne vom referi mai jos nu s-au considerat continuatori ai expresionismului interbelic, pe toюi оi uneєte aceeaєi forюг expansivг a spiritului, cum o mai numea Ovidiu S. Crohmгlniceanu – „frenezie a spiritului“. Un astfel de liant sintetic, care are rolul sг omitг orice diferenюiere dintre formг єi conюinut, ne permite sг constatгm o tendinюг beneficг de permanentizare a elementelor expresioniste оn lirica romвneascг.

Оn anii de dupг cel de-al doilea rгzboi mondial, cоnd s-a schimbat radical politica оn stat, poeюii de orientare expresionistг puneau accent pe caracterul protestatar al miєcгrii, pentru a-єi exprima astfel dezacordul cu politica regimului totalitar. Iatг doar cоteva nume de poeюi, care, оncepоnd cu Nicolae Labiє, au cunoscut avatarurile inspiraюiei, creоnd єi sub semnul expresionismului: A.E. Baconsky, Petre Stoica, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Dan Laurenюiu; „echinoxiєtii“ Ion Mircea, Vasile Igna, Adrian Popescu, Horia Bгdescu. Subliniem cг facem referinюг doar la poeюii care ni se par reprezentativi din acest punct de vedere, fгrг a cгuta cu tot dinadinsul sг-i etichetгm „expresioniєti“, urmгrind scopul sг scoatem оn evidenюг anumite elemente expresioniste оn lirica lor, care ar trece ca un fir roєu electrizant de la un poet la altul, de la o operг la alta. Totodatг, nu pretindem ca lista autorilor la care ne referim sг nu poatг fi completatг єi cu alte nume de poeюi.

Оntr-un volum selectiv de analizг criticг a expresionismului оn literatura romвnг, Henri Zalis, unul dintre alcгtuitori, nota: „Prea puюin discutat, expresionismul romвnesc are o deplinг identitate: el are оn locul mortificгrilor, al frustrгrilor єi vehemenюei morbide o manierг de recuperare a destinelor pe cale sentimentalг, prin curгюenia sufleteascг єi extravaganюa romanticг, modernizatг contrapunctic. Apoi, оn opoziюie cu negгrile unor avangardiєti, marii expresioniєti afirmг un crez al revoltei autentice cu generoase deschideri spre social...“ (5, p. IX).

Aєadar, poeюii romвni au avut doar de cоєtigat de pe urma apropierii de expresionismul german, realizatг atunci, оn primii ani ai perioadei interbelice, cоnd orientгrile tradiюionaliste, pe de o parte, єi curentele avangardiste, pe de altг parte, confruntоndu-se оntre ele, provocau un haos greu de descris. Cu poezia lui Lucian Blaga s-a statornicit ideea de modernitate оn cultura poeticг naюionalг. Concepute pe un asemenea fundament estetic, tendinюele expresioniste din perioada postbelicг s-ar exprima printr-o revoltг tot mai hotгrоtг a artiєtilor оmpotriva unui sistem de ideologizare forюatг. De aici єi evantaiul de formule poetice noi, neoexpresioniste, prin care se aspira la o nouг lume, una idealг, acesta fiind cazul atоt al poeюilor cu asemenea orientгri, cоt єi al tuturor autorilor care creau sub semnul expresionismului.

Precizгm cг referinюele noastre asupra evoluюiei єi semnificaюiilor expresionismului poetic romвnesc vizeazг o perioadг de timp clar definitг, оncepоnd cu primii ani ai perioadei interbelice єi ajungоnd pоnг spre sfоrєitul deceniului єapte. Pe o asemenea linie de etalare valoricг a anumitor realizгri оn domeniu poate fi punctatг direcюia unei tradiюii, pe care se оndreaptг noi generaюii de poeюi. De fapt, principalul obiectiv al studiului nostru constг оn promovarea acestei idei, dat fiind faptul cг elementele expresioniste pot fi detectate єi оn scrierile unor poeюi din generaюia tоnгrг, care оєi zic „postmoderniєti“. Vizоndu-i єi pe aceєtia, Amelia Pavel nota: „Юinuta eticг a viziunii єi experienюei expresioniste intrг astfel ca un capitol de оnaltг spiritualitate оn gоndirea artisticг a secolului XX, ca un rezervor de valori morale єi existenюiale de prim rang“ (6, p. 83).

Aruncоnd o privire asupra materialului cuprins оn acest studiu, veюi observa cг, de la un caz la altul, sоnt puse оn valoare anume acele formule de exprimare poeticг care оi leagг pe autori de principiile stilisticii expresioniste. Astfel, dacг am face o retrospectivг a istoriei apariюiei єi a etapelor de evoluюie a expresionismului оn poezia romвneascг, vom distinge trei forme de manifestare a lui. Prima porneєte direct de la sursг, prin asimilarea elementelor poeticii expresioniste germane. Ne referim la generaюia interbelicг a poeюilor romвni, cea care, de fapt, a contribuit decisiv la conєtientizarea fenomenului єi a dat curs unui model de exprimare artisticг ce a dezinhibat spiritul promodernist al vremii, exteriorizоnd apetenюa pentru noutate. De cоt mister existenюial sоnt pгtrunse unele poeme de sorginte expresionistг ale lui Lucian Blaga! Tendinюa spre „un nou umanism” este caracteristicг creaюiei poetice a lui Aron Cotruє. Pentru Felix Aderca poezia оnseamnг, оn primul rоnd, o formг de demascare a filistinismului burghez єi a spiritului lui anchilozat. Lirica lui Adrian Maniu este impregnatг de imagini iconografice, ce ne duc cu gоndul la strгmoєii noєtri geto-daci. Ion Vinea „suspinг“ cu lira deasupra hгului cosmic, оn vreme ce poemele lui H.Bonciu trгdeazг laturile obscure ale fiinюei umane.

Оn altг formulг au scris poeюii cu tendinюe neoexpresioniste din perioada postbelicг, оnfruntоnd sistemul totalitar care оncerca sг stopeze evoluюia literaturii de orientare modernг. Elementele stilisticii neoexpresioniste pot fi detectate оn creaюia unor poeюi ca Nicolae Labiє, A.E. Baconsky, Petre Stoica, Ioan Alexandru, Ana Blandiana єi Dan Laurenюiu – toюi aceєtia avоndu-l drept model liric pe Blaga sau pe Bacovia. Etichetгrile de tipul „blagian“ sau „bacovian“ юin mai mult de nuanюa, єi nu de esenюa liricii lor. Aceasta este cea de-a doua formг de manifestare a expresionismului poetic romвnesc, trecut deja printr-o filierг autohtonг.

Fenomenul reacюiei оn lanю a generat єi pe cea de a treia formulг de creaюie expresionistг, ultima analizatг оn studiul de faюг. Оn acest moment literar, viziunile expresioniste оєi pierd din originalitate. Ne referim la lirica poeюilor „echinoxiєti“ Vasile Igna, Ion Mircea, Adrian Popescu єi Horia Bгdescu.

Cunoaєtem cг majoritatea exegeюilor au accentuat forma bipolarг de manifestare poeticг a expresionismului: una este cea protestatarг, de revoltг, ce a reverberat оn artг accente єi motive specifice (юipгtul, haosul, disperarea, catastrofa, sumbrul, alienarea, oribilul, tenebrosul, grotescul, obscurul etc.); alta cuprinde nuanюe afirmative ale speranюei оntr-o societate dreaptг, spiritualizatг – reversul altei ontologii, transcendentalul sau tendinюa de evadare оn alte universuri, atracюia spre originar, esenюe, mitic, spre creaюia popularг, exultarea senzaюiilor primare, dionisiacul etc.

Pe cei trei autori basarabeni vizaюi оn prezentul studiu, care vin sг completeze оn parte lista lungг a poeюilor romвni de orientare expresionistг, оi leagг acelaєi spirit оmpгtimit de cгutгrile formelor arhetipale оn poezie.

Debutul lui George Meniuc („Interior cosmic“, 1939) anunюa apariюia unui poet postsimbolist, care scria оn felul lui Baudelaire, dar tindea mai mult spre modelul blagian, pentru a cunoaєte spaюiile necuprinse ale lumii necunoscute. Cгutоnd puritatea оn materie, poetul se contopeєte cu aceasta, cuprins fiind de „convulsii“ expresioniste єi zicоnd: ”Оnfiorat de spaюii muzicale, reci,/ Mг sfоєii vouг asemenea unei pоini.// Strigг pгmоntul оn mine, urlг poteci,/ De lupii trecutului se usucг frunte єi mоini“ („Cosmogonie“).

Ceea ce-i autentic оn poezia Leonidei Lari se alimenteazг dintr-un elan neoromanitic rebel, purtгtor de energii cosmice mari, care o face pe autoare sг atingг limita trгirii poetice. Acea revoltг dionisiacг, sugeratг єi de titlul cгrюii „Marele vоnt“, ne trimite la idealurile artistice preexpresioniste.

Leonard Tuchilatu, un poet mort de timpuriu, dar care poseda o sensibilitate liricг deosebitг, potenteazг spaюiile nevгzute ale lucrurilor printr-un efort concentrat de esenюializare a lor, avоnd revelaюia „lumii de dincolo“. Cгutоnd, оn stil expresionist, „faюa cealaltг a lucrurilor“, adicг „faюa cea adevгratг“, poetul a scris o poezie discretг, adresatг unui public cititor cu gust estetic elevat, ce conюine o viziune filosoficг asupra lumii.

Reamintim faptul cг, o datг cu apariюia primelor semne оn poezia romвnг, expresionismul se infuzeazг insidios оn alte orientгri artistice, coabitоnd оn diferite proporюii cu elementele simboliste, constructiviste, futuriste, suprarealiste є.a. Caracterul eterogen єi evoluюia nedeclaratг ale manifestгrilor ne-au obligat sг introducem unele accente relativizante la analiza accentelor expresioniste depistate оn operele autorilor cuprinєi оn prezentul studiu.

PERIOADA INTERBELICГ

Оn debutul lucrгrii „Literatura romвnг єi expresionismul“, autorul Ovidiu S. Crohmгlniceanu afirmг un adevгr rгmas valabil єi astгzi, dupг mai mult de 20 de ani de la apariюia acestei lucrгri, constatоnd оn cunoєtinюг de cauzг єi cu destulг pertinenюг: „Cu expresionismul, оn literatura romвnг, se оntоmplг ceva curios. Nimeni nu a stat sг-i cerceteze mai atent ecourile. Se reюin fugitiv unele apropieri оntre estetica lui єi opera cоtorva autori care par sг o fi urmat: nicгieri nu gгsim оnsг vreo оncercare de organizare a acestor observaюii оntr-o perspectivг mai largг; s-ar crede cг, spre deosebire de simbolism, ermetism, futurism, suprarealism sau alte curente literare moderne, expresionismul a rгmas fгrг un interes notabil printre scriitorii romвni“ (4, p. 9).

Din cele relatate de reputatul exeget aflгm despre un destin nedreptгюit al expresionismului romвnesc, evoluat pe parcursul mai multor decenii єi neglijat, conєtient sau inconєtient, de cei chemaюi sг-i descrie cu maximг exactitate drumul sinuos. Nici chiar prin aceastг carte, cu distincte accente eseistice єi cu un numгr apreciabil de referinюe critice exemplificatoare оn problema vizatг, nu s-a reuєit sг se spargг „gheaюa tгcerii“, expresionismul romвnesc rгmоnоnd, ca єi mai оnainte, un tгrоm puюin explorat. Aєa s-a оntоmplat cг expresionismul, la acel moment, a fost lipsit de posibilitatea de a-єi ocupa binemeritatul loc оn rоndul miєcгrilor avangardiste.

Probabil cг devenise o obiєnuinюг ca despre expresionismul literar sг se vorbeascг оn treacгt sau sг nu fie luat оn serios, cum au procedat, la vremea lor, distinєii critici E. Lovinescu єi G. Cгlinescu. Anume ei au fost cei mai indicaюi sг punг оn circuitul valoric o miєcare stilisticг, afirmatг deja оntr-o юarг cu un solid potenюial spiritual precum este Germania. Cei care au promovat expresionismul la noi au fost intelectualii plecaюi la studii оn centrele de culturг germanг єi ale fostului Imperiu Habsburgic.

Cгutоnd sг dea o explicaюie atitudinii rezervate a lui E. Lovinescu faюг de expresionismul literar, Ovidiu S. Crohmгlniceanu observг cг pe acesta „…оl deranja mai cu seamг exagerarea importanюei unuia dintre curentele literare єi artistice“, adгugоnd cг „...pentru Lovinescu expresionismul nu a avut un ecou demn de prea mult interes оn literatura romвnг… Referinюele la aceastг orientare capгtг, оn afarг de cazul Blaga, aproape invariabil o turnurг depreciativг. Cоnd e sг treacг оn revistг lucrгrile dramatice ale lui Ion Sоn-Georgiu, face urmгtoarea remarcг ironicг: „Nu se poate spune cг nu avem єi noi expresioniєtii noєtri (vezi, „Istoria literaturii romвne contemporane“ (1900–1937), p. 379). Despre romanele poetului H. Bonciu, „Bagaj“ (1934) єi „Pensiunea doamnei Pitersberg“ (1936), scrie: „Sоnt opere оn care voinюa de noutate, de situaюii єi de expresie dominг: cum noutatea dateazг de pe timpul expresionismului, este azi mai оnvechitг decоt literatura cea mai curentг“ (ibidem, p. 279) (4, p. 11).

Citatul reprodus mai sus nu este singurul de acest gen оn cartea lui Ovidiu S. Crohmгlniceanu, autorul imputоndu-i discret reputatului sгu precursor lipsa de obiectivitate. Aducоnd suficiente argumente, face acelaєi lucru єi оn cazul lui G. Cгlinescu, care, оn monumentala sa „Istorie a literaturii romвne de la origini pоnг оn prezent“, de asemenea acordг o atenюie redusг fenomenului respectiv. Atitudine vгdit rezervatг faюг de un curent literar pare a fi simptomaticг pentru ambii exegeюi. Dacг оn cazul lui Lovinescu autorul gгseєte o explicaюie cоt de cоt clarг, referitor la Cгlinescu criticul se aratг a fi nedumerit, acesta din urmг evitоnd sг ia оn discuюie expresionismul ca atare. Remarca criticului este destul de concludentг оn acest sens: „Dezinteresul criticii se manifestг faюг de ecoul esteticii expresioniste оn creaюia literarг romвneascг, apreciat ca neglijabil: e vorba, aєadar, de o atitudine bazatг pe o opinie formatг care persistг єi astгzi – cum oricine оєi poate da seama uєor“ (4, p. 13).

Оn opoziюie cu punctul de vedere expus, Ovidiu S. Crohmгlniceanu dг drept exemplu un єir de nume de exegeюi ai curentului, cu lucrгri serioase оn domeniu, cum ar fi Victor Iancu („Lucian Blaga єi expresionismul german“ оn „Studii de literaturг comparatг“, Bucureєti, 1968, p. 199–207); Eugen Todoran („Lucian Blaga єi mitul modern al poeziei“, ibidem, p. 187–197); N. Tertulian („Lucian Blaga“ оn „Eseuri“, Bucureєti, 1960); Єt.Aug. Doinaє („Atitudini expresioniste оn poezia romвneascг“, „Secolul XX“, nr. 11–12, 1969); Tudor Vianu („Expresionismul“ оn „Fragmente moderne“, Bucureєti, 1925, p. 22–23); Lucian Blaga („Noul stil“ оn „Feюele unui veac“, Arad, 1925); Ovidiu Cotruє („Elemente expresioniste оn poezia romвneascг“, „Familia“, IV, nr. 2–3, 1970); Ion Sоn-Georgiu („Expresionismul dramatic оn cercetгri critice“, vol. I, Bucureєti, 1923) etc.

Completгm lista de mai sus cu alte cоteva nume de autori care semneazг lucrгri mai recente privitoare la fenomenul expresionist: Nicolae Balotг („Expresionismul оn Arte poetice ale secolului XX“, Bucureєti, 1976); Dan Grigorescu („Istoria unei generaюii pierdute: expresioniєtii“, Bucureєti, 1980); Petre Stoica („Caligrafie єi culori“, Bucureєti, 1984) є.a.

Nimeni nu poate stabili data exactг a pгtrunderii ideilor artei expresioniste оn mediul cultural romвnesc. Procesul de asimilare a expresionismului a оnceput mai оntоi оn picturг, extinzоndu-se mai apoi оn teatru, sculpturг єi literaturг. Artele vizuale au stimulat conєtientizarea curentului. Ziarele єi revistele, оn special cele destinate minoritгюii germane, publicau imagini fotografice, reflectоnd reproduceri din picturile unor artiєti de notorietate mondialг – Kandinsky, Franz Mark sau Hans Eder, ultimul dintre ei fiind un saє originar din Romвnia.

Оnceputul deceniului al doilea al secolului a fost marcat de marєul triumfal al expresionismului, cu toate cг оn „patria“ lui miєcarea artisticг оєi pierdea iremediabil poziюiile. Revirimentul cultural poate fi explicat єi prin setea de noutate оn arta romвneascг, care era la acea vreme saturatг de idealurile semгnгtoriste, apгrute din abundenюг оn ajunul Marii Uniri de la 1918.

Tendinюelor tradiюionaliste ale poeюilor semгnгtoriєti, cu verva lor patriotardг, єi spitiului abscons al simboliєtilor li s-a opus rгbufnirea extaticг a poeziei expresioniste. Mass-media vremii, revistele „Ostland“ (Sibiu), „Das Ziel“ (Braєov) єi „Der Nerv“ (Cernгuюi), publicг mai multe articole, manifeste, recenzii єi schiюe de portret оn susюinerea noii miєcгri. Au existat єi alte reviste care ofereau cu generozitate spaюiu animatorilor expresionismului: „Cugetul romвnesc“, „Adevгrul literar єi artistic“, „Gоndirea“, „Contimporanul“ єi „Ideea europeanг“. Оn paginile lor erau republicate poezii din cгrюile lui Doblin, Mombert, Trakl, Heym, Stramm, Stadler є. a., traduse de оnsufleюitorii miєcгrii expresioniste Ion Sоn-Georgiu, O.W. Cisek, Lucian Blaga, B. Fundoianu, Ion Pillat. Se traducea mai mult din poezia lui Georg Trakl, care era supranumit „cоntгreюul amurgului“. O. W. Cisek єi Ion Pillat traduc єi publicг оn „Cugetul romвnesc“ (nr. 6 єi 8, 1922) 14 poeme de Georg Trakl, din care dгm doar cоteva titluri: „Celui mort de timpuriu“, „Bгiatul Elis“, „Psalm“, „Apus“, „Apropierea morюii“. Valoarea poemelor dгdea certitudinea cг Trakl era unul din cei mai mari poeюi moderni ai momentului оn literatura germanг єi cea universalг.

Оntr-un volum de poezii trakliene, tгlmгcite de Mihail Nemeє, criticul Mihai Mangiulea sublinia оn „Prefaюг“: „Pare cг poemul figureazг оntre douг moduri de existenюг, оntr-o zonг de fiinюare aparte: lucrurile єi fiinюele par a fi оn acelaєi timp existente єi inexistente, actuale єi inactuale, situate оntr-un altfel de timp єi altг stare decоt cea a poeziei aєa cum o cunoaєtem (оn partea a doua a poemului „Elis“ aceastг afirmaюie оєi gгseєte poate exemplul cel mai potrivit). Nu despre oameni, ci despre arhetipuri оncearcг sг rosteascг poezia lui Trakl: ea tinde cгtre esenюialitate, єi nu cгtre generalitate” (7, p. XVII).

Оn poezia romвneascг de la оnceputul perioadei interbelice surveniserг un єir de metamorfoze benefice promovгrii noutгюii оn artг. Apгruserг mai multe orientгri artistice єi grupгri literare avangardiste, оn fruntea cгrora se aflau poeюi consacraюi. Expresionismului оnsг i-a fost dat sг cunoascг puюine adeziuni integrale, lucru observat de Ovidiu S. Crohmгlniceanu, care nota: „Alte miєcгri literare єi artistice europene, cu o influenюг mult mai limitatг la noi, au reuєit sг оnchege grupгri autonome, оn ale cгror organe proprii sг-єi formuleze rгspicat crezurile. Nu e єi cazul expresionismului. El se prezintг sub aceastг laturг оntr-o situaюie de inferioritate: existenюa lui, desfгєuratг oarecum subteran, putem sг o surprindem doar printre direcюiile literare ale vremii, prinzоnd fiinюг din contribuюii, care urmeazг numai fragmentar un program comun“ (4, p. 50).

Lucian Blaga a fost poetul care a impulsionat mult interesul pentru arta expresionistг оn cultura romвneascг, contribuюia sa оn acest sens оnsemnоnd nu doar teoretizarea єi promovarea ideilor expresioniste, dar єi valorificarea lor оn opera sa. Chiar dacг nu оntotdeauna poezia lui Lucian Blaga poate fi pusг sub semnul expresionismului, numele lui se оnscrie printre primele оn єirul reprezentanюilor acestei miєcгri stilistice оn Romвnia. Vгdind un interes constant pentru acest curent, poetul fгcea o diferenюiere оntre termenii „expresionistic“ єi „caricatural“, adesea confundaюi de cгtre unii critici, cгrora pгrea sг nu le convinг deschiderea cгtre expresionism, minimalizоndu-i astfel importanюa valoricг. Оntr-un articol ce lua оn dezbatere atitudinea controversatг a criticilor faюг de o pоnzг a germanului Griunewald, pe care era reprezentat momentul crucificгrii, poetul sublinia: „Cert, judecоnd acest tablou оn perspectiva naturii, vom constata o abatere de la obiєnuit: orice linie a trupului mai aspru оncordatг, decоt e firesc, оntregul devine o viziune extaticг a durerii, o viziune realizatг printr-o exagerare voitг a naturalismului (...), dar definind expresionismul printr-o negaюiune, ca o abatere de la naturг, ca simplг exagerare a individualismului, nu se diferenюiazг оndeajuns expresionisticul de caricatural. Definiюia оn chestiune se potriveєte єi caricaturalului. De оnsemnгtate pentru orice stil nu e distanюa faюг de naturг, ci valoarea fundamentalг, pe care el tinde sг o realizeze. Оn expresionism valoarea pozitivг e absolutul“ (8, p. 52–53).

Fireєte, poetul, care a asimilat o оntreagг artг expresionistг єi a єtiut sг dea cоteva lгmuriri esenюiale оn aceastг privinюг, polemizоnd cu teoreticianul expresionismului, germanul Worringer, nu putea sг fie strгin spiritului expresionist. Acesta єi alte argumente aduse оn favoarea afirmгrii expresionismului poetic оn spaюiul cultural romвnesc ne vor servi drept repere єi оn continuare.

xxx

Lucian Blaga publicг primele versuri la vоrsta de 15 ani, dupг care se dedicг studierii filozofiei, preferоnd mai mult pe filozofii de origine germanг – Kant, Schopenhauer, Haeckel є.a. Mai tоrziu, a continuat sг asimileze operele lui Hegel, Freud, Bergson, manifestоndu-єi astfel interesul pentru noutate оn filozofia modernг. Prima sa carte de versuri, „Poemele luminii“ (1919), este dedicatг Corneliei Brediceanu, de care se оndrгgostise оn anii de studii la Facultatea de Filozofie a Universitгюii din Viena (1917 – 1920). Оnsг nu de aici se va face simюitг respiraюia largг a spiritului expresionist, valenюele lui devenind mai pronunюate оn cel de-al doilea volum de versuri, intitulat „Paєii profetului“ (1921). Dacг оn prima sa carte majoritatea poemelor sоnt caracterizate de un dinamism al expresiei, apoi оn cel de al doilea volum versurile sale capгtг o formг staticг. Ca оn exemplele de mai jos:

O, vreau sг joc, cum niciodatг n-am jucat!

Sг nu simtг Dumnezeu

Оn mine

Un rob al temniюei – оncгtuєat.

Pгmоntule, dг-mi aripi:

Sгgeatг vreau sг fiu, sг spintec

Nemгrginirea,

Sг nu mai vгd оn preajmг decоt cer,

Deasupra cer,

Оi cer sub mine.

Ajuns оn valuri de luminг

Sг joc –

Strгfulgerat de vоnturi nemaipomenite

Ca sг rгsufle liber Dumnezeu,

Sг nu cоrteascг оn mine

„Sоnt rob оn temniюг!“.

(„Vreau sг joc!“, „Poemele luminii“).

Оn limpezi depгrtгri aud din pieptul unui turn

Cum bate ca o inimг un clopot

Єi-n zvonuri dulci

Оmi pare

Cг stropi de liniєte оmi curg prin vine, nu de sоnge.

Gorunule din margine de codru,

De ce mг оnvingi

Cu aripi moi de-atоta pace,

Cоnd zac оn umbra ta

Єi mг dezmierzi cu frunza-юi jucгuєг?

(„Gorunul“, „Paєii profetului“)

Bucolismul spiritualizat blagian este impregnat de forюele viguroase ale Naturii, personificatг de prezenюa marelui Pan, pe care autorul ni-l prezintг „acoperit de frunze”. Aparentг pare sг fie єi viaюa lucrurilor оnconjurгtoare, sub care poate fi auzitг curgerea sevelor pгmоnteєti єi оnгlюarea lor spre cer. Poetul zice:

De prea mult aur crapг boabele de grоu.

Ici-colo, roєii stropii de mac

Єi-n lan

O fatг cu gene lungi ca spicele de orz.

Ea strоnge cu privirea sporii de senin ai cerului

Єi cоntг.

Eu zac оn umbra unor maci,

Fгrг dorinюi, fгrtг mustrгri, fгrг cгinюi,

Єi fгrг оndemnuri, numai trup

Єi numai lut.

Ea cоntг

Єi eu ascult.

Pe buzele ei calde mi se naєte sufletul.

(„Оn lan“)

Ovidiu S. Crohmгlniceanu surprinde chiar o apropiere a „panismului“ blagian de creaюia poetului german Gottfried Benn: „Panismul lui Blaga e o formг de manifestare originalг a vitalismului expresionist. Poetul romвn se оntоlneєte оn aceastг direcюie cu Gottfried Benn“ (4, p. 74).

Poeziile cuprinse оn volumul „Оn marea trecere” (1924) comportг de asemenea energiile mari ale Naturii, izvorоte dintr-o viziune transcedentalг, expresionistг. Poetul trгieєte un timp agonic, ca оnainte de moarte, cоnd Natura capгtг aspectul unei lumi absconse:

Nimic nu vrea sг fie altfel decоt este.

Numai sоngele meu strigг prin pгduri

Dupг оndepгrtata-i copilгrie,

Ca un cerb bгtrоn

Dupг ciuta lui pierdutг оn moarte.

Poate a pierit sub stоnci.

Poate s-a scufundat оn pгmоnt.

Оn zadar aєtept veєtile,

Numai peєteri rгsunг,

Pоraie se cern оn adоnc.

(„Оn marea trecere“)

Frгmоntгrile metafizice mistuitoare sоnt rodul unei viziuni esenюiale asupra lumii, care transpare єi оn poemele cuprinse оn volumul „Laudг somnului“ (1929). Acordurile lirice amintesc de muzicalitatea versurilor lui Daubler, cele care au profunde accente biblice – „Drumul sfоntului“, „Peisaj trecut“, „Biblicг“, „Tristeюe metafizicг”, „Ioan se sfоєie оn pustie“ є. a. Inspirate fiind din lumea nevгzutг a lucrurilor, majoritatea poemelor lui L. Blaga au o origine filozoficг, de aici єi mesajul lor testamentar.

xxx

Fгcоnd parte din cohorta scriitorilor interbelici consacraюi, F. Aderca a fost considerat un copil teribil al vremii. Reprezentant de seamг al grupului literar al revistei „Contimporanul“, acesta se deosebea printr-un elan creator neobiєnuit. Mai mult cunoscut ca publicist єi prozator, F. Aderca a editat cоteva volume de prozг care au devenit best-sellere la vremea apariюiei lor: „Omul descompus“ (1925), „Aventurile d-lui Ionel Lгcustг – Termidor“ (1932), „Oraєele оnecate“ (1937). La aceste titluri de carte se mai adaugг un numгr important de piese de teatru, traduceri, eseuri єi poezii.

Aria de activitate literarг оnsг nu se limita doar la cele scrise, autorul valorificоndu-єi, оn caz de necesitate, forюa contestatarг a artei oratorice. Spiritul nonconformist оi era fortificat de o incisivitate criticг exemplarг, prin care оєi domina oponenюii din cadrul cenaclului „Sburгtorul“ al lui E. Lovinescu. Percutantele sale discursuri polemice, de cele mai deseori оndreptate оntru promovarea ideii de modernism, susюineau tot ce era cu perspectivг оn artг.

Spre regret, poezia a rгmas oarecum umbritг de renumele sгu de mare orator єi prozator. Abia spre sfоrєitul vieюii, оn 1971, la Editura „Minerva“ a fost tipгrit volumul de versuri „Murmurul cuvintelor“, оn prefaюa cгruia Eugen Barbu scria: „Volumul sгu „Murmurul cuvintelor“ trebuie abordat fгrг judecata timpului sau a rezervei faюг de un prozator єi eseist strгlucit, ce doreєte secret sг mai adauge chipului sгu o strгlucire оn plus. Aderca, surprinzгtor, manifestг un lirism ce aminteєte de poemele lui Perpessicius sau ale lui Demostene Botez, cоnd nu atinge vibraюia tragicг a lui Bacovia, ale cгrui clopote provinciale bat discret єi pe aici” (9, p. 8).

F. Aderca debuteazг de timpuriu cu plachetele de versuri simboliste „Motive єi simfonii“ (1910), „Stihuri venerice“ (1912), „Fragmente єi romanюe” (1912), „Reverii sculptate“ (1912), „Prin lentile negre“ (1912). Aєadar, patru plachete publicate оn numai un an, toate fiind consistente ca valoare artisticг єi pline de vervг adolescentinг.

Mai tоrziu, traumatizat psihologic de ororile primului rгzboi mondial, poetul оєi schimbг оntrucоtva viziunea asupra lumii, practicоnd єi alte genuri literare. Revenirea la poezie s-a fгcut sporadic sau ocazional, influenюele simboliste caracteristice debutului gгsind o modelare liricг nouг. Fiind un bun cunoscгtor al limbii єi culturii germane, F. Aderca asimila tot ce apгrea nou оn literatura din Germania. El promoveazг, оn presa periodicг єi, fireєte, оn mijlocul grupului literar de la „Sburгtorul“, pe reprezentanюii „noului stil” german. Accentele expresioniste оn poezia sa apar mai tоrziu, trгdоnd o fire hieraticг, supusг unui spirit viril, dominat totuєi de sentimentul acut al trecerii timpului:

Gоndurile haine cu inima cuvоntг:

Urechile cоntг

Ca scoicile marine.

Privesc cum arde focul

Aprins la marea sorюii

Єi cum luceafгrul morюii

Pe cer єi-aruncг zarurile.

(„Luceafгrul rгsare“)

Erotismul, caracteristic оntregii creaюii a lui F. Aderca, poate fi surprins uneori prin note ciudate, ce-єi au originea оn universul sumbru traklian:

Te simt acum

Mai dulce ca оntotdeauna!

Sгrutг-mг!

Al vieюii noastre scrum

Sг-l spulbere curоnd furtuna

De pe drum.

(„Bolnava“)

Desigur, erotismul lui nu este оn mгsurг sг atingг ritmica unei poezii sexualiste, ca, spre exemplu, cea a Elsei Lasker-Schuler din poemul „Simfonia a III-a“:

Dar tu ai rupt

Cu-n юipгt scurt linюoliul,

Ai sfоєiat cu mоna-юi micг

De pe frunte doliul

Єi buzele mi-ai supt.

Оntins єi rece

Eu am tгcut,

Am suferit sгrut dupг sгrut

Ca stоnca, peste care trece valul.

O tandreюe tainicг aureoleazг versurile lui F. Aderca. Ecourile unor sunete

suave pot fi percepute оn poemele „Statueta de cretг“, „Luciile оn portret“, „Nostalgii eline“, „Fragmente“. Astfel, оn ultima sa carte dispare orice urmг de simbolism, versurile-i cгpгtоnd o rigurozitate clasicг.

xxx

Un destin poetic nu mai puюin curios a avut єi I. Vinea, care a fost o perioadг de timp redactor la revista „Contimporanul”. El a rгmas оn analele literaturii romвne ca un reprezentant de frunte al avangardismului interbelic, publicоndu-єi primele versuri la vоrsta de doar 17 ani. Fiind prieten apropiat cu Tristan Tzara, оntemeietorul dadaismului, au editat оmpreunг revista „Simbolul“. Iniюial, poetul a aderat la єcoala simbolistг, ca mai apoi sг se detaєeze de aceasta, gгsindu-єi o formulг poeticг nouг (modelul constructivist de exprimare) єi practicоnd tehnica simultaneistг a compunerii imaginilor. Оn aceastг ipostazг ni-l prezintг Ovidiu S. Crohmгlniceanu, care nota cг poezia lui I. Vinea se оncarcг de o energie artisticг particularг. Metafora lui suportг o intensitate a nuanюelor cromatice, ce contureazг, ca єi la Blaga, imaginea unei lumi apuse, fenomen observat mai ales оn poeziile de debut. Iatг una dintre acestea, datatг cu anul 1914:

Aripг de moarte atоrnоnd de viaюг –

Moartea, spui, nu duce spre grгdini

Biblice de flori єi gheaюг.

Єi astfel drumurile, slugi bгtrоne,

Poartг pe umeri zгbralnicul lumilor.

Dansul stepelor

Leagгnг eterna pulbere.

Auzi

Sub streaєina zilei

Cum se оnnoieєte pretutindeni praful.

E arєiюг cu pгrul roєu:

La rгzboiul codrilor ea юese praful, spuma lucrurilor,

Care-i оnvгluie trunchiurile

Ca somnul.

(„Praf“)

I. Vinea, plгtind tribut experienюei simboliste, a cautat mereu noi mijloace de exprimare poeticг. Avоnd viziunea largг a unei lumi apocaliptice, acesta se apropie de єcoala stilisticг expresionistг. Оncercгrile sale de a se rupe de єcoala simbolistг s-au soldat astfel cu aderarea la nouг єcoalг poeticг, cu toate cг personal se credea a fi constructivist. Totuєi, imaginile de crepuscul expresionist sоnt tot mai frecvent utilizate оn versurile sale, fapt uєor sesizabil оn poezia „Celei venite“:

Sг-mi fie mоinile tale ultimele

Ce aєtern inimii

Zгpada liniєtii dintоi

Ca peste un mormоnt nou de toamnг.

Sг fie ochii tгi soarele sumbru

Al lumii somnului

Spre care оnvie sufletul.

Sг-mi fie glasul tгu adierea

Depгrtгrilor mari оn care s-au stins clopotele

Grele ale rugгciunii lor.

Numele dat eroului liric are o pronunюatг origine expresionistг. Ideea de „somn“ rгzbeєte din mai multe poeme, avоnd certe conotaюii blagiene. De altfel, I. Vinea semneazг un ciclu оntreg de versuri, intitulat „Steaua somnului“, mult оnrudit ca esenюг poeticг cu volumul „Lauda somnului“ de Lucian Blaga. Оncercоnd astfel sг aflгm corespondenюele liricii lui Vinea, ne apropiem tot mai mult de „modelul blagian“, cu toate cг existг semne foarte єi foarte particulare. Acest prim volum selectiv de poezii, apгrut postum оn 1964, are drept prefaюг o tentativг a lui Matei Cгlinescu de a-i puncta destinul de creaюie, text din care subliniem o frazг ce sugereazг dramatismul vieюii lui de poet: „Poate cг, la urma urmelor, poetul оєi imagina tipгrirea mereu amоnatului volum de versuri ca pe un preludiu al morюii. Poate... Oricum, dacг Ion Vinea n-ar fi ezitat оn faюa publicгrii unei sau mai multor cгrюi de poezie la vremea potrivitг, оnsemnгtatea lui оn istoria poeziei noastre – єi aєa considerabilг – ar fi sporit cu mult“ (10, p. VI).

Un ecou expresionist mai larg putem detecta оn proza lui I. Vinea. Prozelor din volumul „Paradisul suspinelor“, editat оn anul 1930, le este caracteristicг expansivitatea vitalistг, pe de o parte, єi viziunea metafizicг a lumii, pe de altг parte. Accentele expresioniste, dupг cum am subliniat mai sus, pot fi detectate оn poemele scrise оn perioada de trecere de la єcoala simbolistг la cea expresionistг. Cгutоnd sг descopere apetenюa pentru transcendent, criticul Ovidiu S.Crohmгlniceanu nota оn sens apreciativ afilierea sa la respectiva orientare, dar nu оn toate cazurile, ci doar „Оn cazurile cоnd o dicteazг nu o strictг intenюie de a crea iluzia „perspectivei dinamice“, ca la futuriєti, ci a face sг vorbeascг prin fiinюe єi lucruri un „suflet“ al lor, comun єi ascuns, freneziile, sau terorile lumii, cred cг da“ (5, p. 137).

Lirica lui I. Vinea – o avem оn vedere pe cea de sorginte expresionistг – apare azi ca o stampг pictatг оn culori sumbre, dupг care se ascunde imaginea unui chip insolit, scrutоnd zгrile necuprinse ale Universului.

xxx

Un gust similar pentru misterul existenюial оl aflгm єi оn opera lui Adrian Maniu, care debuteazг cu volumul „Figurile de cearг“ (1912). Simptomatice pentru generaюia sa, aspectele simboliste transpar єi оn poemele оn prozг. Desubstanюializarea materiei, prin „jocul de artificii al metaforelor“, este o experienюг particularг. Ulterior, el va rгmоne fidel formei poemului оn prozг, schimbоndu-єi totodatг orientarea artisticг.

Interesul constant pentru arta popularг, cu originile ei strгvechi, оi modelase o nouг viziune poeticг asupra lumii. Aplecat asupra cunoaєterii profunde a culturii neaoєe, poetul cautг sг exprime chipul unei lumi care єi-a perpetuat existenюa prin gravuri, sculpturi оn piatrг єi lemn, prin covoare, obiecte de cult єi multe altele, toate aceste relicve de preю fiind poetizate єi cгpгtоnd o nouг valoare artisticг. Artistul se contopeєte astfel cu trecutul poporului sгu, atenюionоndu-l totodatг asupra primejdiei ce-i paєte valorile perene:

Au tras cu puєca-n stele,

Sus, de la vii, pоndarii,

Morюi paznicii єi cоinii au amuюit оn arii;

Triєti, greierii la оntreceri sfоrєesc юоrоitori,

Cоnd diavolii scot limba de flгcгri pe comori.

(„Lоngг pгmоnt“)

Reюinem printre altele o remarcг la obiect a criticului Mihail Petroveanu: „Lecюia de umanitate, scoasг din cunoaєterea fie єi indirectг a rгzboiului, s-a adгugat la dorinюa generalг de schimbare a condiюiei poporului єi a югrii єi proiectul lгuntric de proiectare a unui stih acordat melosului popular єi impulsului spre armonie, propriu poetului” (11, p. XII).

Revelarea lumii nebuloase a basmelor єi miturilor populare оl aproprie mult pe Adrian Maniu de Lucian Blaga. Nu fгrг temei, G. Cгlinescu, apreciind caracterul bizantin al operei sale, vede оn A. Maniu un spirit оnrudit cu Blaga. Notгm faptul cг existг o apropiere destul de evidentг оntre estetica bizantinг єi cea expresionistг. Poemele lui Maniu, aidoma unor stampe iconografice, alгturi de strгlucirea fastuoasг a imaginilor din vis, acoperг culoarea sumbrг a cotidianului. Nu este vorba de o simplг diferenюiere sub aspect cromatic, care ar putea aluneca оn caricatural, ci, mai mult, o interpretare a ideii de evidenюiere a distanюei dintre aceste douг dimensiuni existenюiale. Iatг unul din poemele-model ale lui A. Maniu:

Оn pгdurea оnaltг, оnaltг,

Neagrг єi rece,

Ierburi rouate єi flori

Cresc printre tulpine.

Trece,

Aur єi fum,

Un roi de albine.

Pelinul alb cu mireasma amarг,

Copere-n ziuг

Palme de stоrc єi gheare de fiarг.

(„Lupoaica“)

Tabloul abstract descris оn poem sugereazг imaginea unor lucruri absconse, aflate оntr-o lume aparent tihnitг, fapt care avea sг-l facг pe acelaєi Ovidiu S. Crohmгlniceanu sг scrie: „Expresionist оn poezia lui Adrian Maniu e mai cu seamг acest dinamism secret al peisajului. Fantasticul de origine magicг popularг face sг lunece pe nesimюite stilizarea secesionistг gracilг, femininг cгtre o lume durг, virilг, rezumtivг“ (4, p. 96).

Оn poemele оn prozг de mai tоrziu, cuprinse оn volumele „Drumul spre stele” (1930) єi „Cоntec de dragoste єi moarte“ (1933), poetul scrie o pоnzг ornamentalг, deschisг cгtre arta popularг veche. Fuziunea dintre poezie єi picturг dг naєtere unor viziuni ce au vibraюii expresioniste inedite єi se supun unei orchestrгri bine dirijate. Imaginea oraєului malefic este de asemenea reprezentatг оn stil expresionist, ca оn poezia de crepuscul a lui Bacovia:

Oraєule strгin,

Norii apasг greu pe turnul prгbuєit,

Seara se lasг neagrг, ca оntr-un tablou оnvechit,

Оn care te cauюi, doar te vei gгsi єi pe tine...

Se face tot mai оntuneric:

E poate mai bine.

Lung o goarnг sunг:

Pгrгsit, pгrгsit...

Tristeюea primгverii, dulce ucigaєг,

Stг sг prindг pentru fiecare gоnd...

Оnverzirea a fost rece.

Rоul trece atоt de frгmоntat, parcг ar sta.

Оncotro sг pornesc?

Obloanele s-au оnchis, uєi se izbesc,

Un ceas bate, bate, nu єtiu cоt.

E noapte deasг.

Un cоntec aє vrea sг fiu,

Cоntec sau gоnd.

Dar de ce?

Nu єtiu,

Cг am uitat tot,

Єi toate luminile s-au stins.

Oraєul оnvins m-a оnvins...

Pustiu єi departe,

Tоrziu.

(„Departe, tоrziu“)

xxx

Nimic nu imprimг poeziei un conюinut mai grandilocvent decоt latura ei activistг. S-ar pгrea cг anume retorica sfideazг direct principiile poeziei moderniste. Dar nu este tocmai aєa, sau nu se оntоmplг astfel оn toate cazurile.

Aron Cotruє este poetul care a evoluat artistic pe linia activistг a liricii romвneєti, avоnd parte de un destin neobiєnuit єi, totodatг, tragic. Supranumit fiind „poet al energiilor mari“, Aron Cotruє s-a format ca personalitate оntr-un mediu patriarhal, unde dominau aspiraюiile patriotice єi dragostea de neam. De aici se pare cг-єi trag seva poemele sale de оnceput, cuprinse оn volumul „Poezii“, editat la Orгєtie оn 1911. Accentele romantice se suprapun єi au un fond poematic ce abundг оn metafore de tip eminescian sau proprii poeziei lui Vasile Alecsandri. Pentru exemplificare, vom da cоteva denumiri de poeme: „Tristia“, „Pe mare“, „Azi ca prin vis“, „Оn elegii te-aє plоnge“, „Durere“, „Nocturnг“, „O, vino“, „Cоntec trist“, „Юara mea“, „Оn alte lumi“. Adevгratul salt creator оnsг оncepe o datг cu apariюia volumului „Sгrbгtoarea morюii“. Versuri inspirate de calvarul primului rгzboi mondial, datate cu 1915, denotг preferinюele autorului pentru arta poeticг avangardistг єi, implicit, faюг de modelul expresionist. Criticul literar Ion Dodu Bгlan sublinia оn acest sens: „Anii primului rгzboi mondial оi inspirг poeziile din volumul „Sгrbгtoarea morюii“, vizibil influenюate de poezia expresionistг, strгbгtute de un puternic umanitarism єi de atitudini antirгzboinice, care ne amintesc mai mult de lirica interiorizatг a lui Camil Petrescu sau Perpessicius decоt de poezia eroicг, retoricг la modг оn acel moment istoric“ (12, p. XI).

Cromatica stinsг rгzbate din imagini fragmentare, aproape groteєti, єi evocг momente sinistre ale primului rгzboi mondial, vгzute pe viu de autor:

Оn sat, оn case, prin ferestre sparte,

Prin geamurile roєii, de departe,

Se vгd fгpturi purtate brusc de spaimг,

Cum vorbe ne-nюelese, rupte, -ngaimг,

Cum uєile le catг оn zadar,

Cum pгru-єi smulg, cum plоng єi юipг-amar,

Ca-n fundul unui iad...

(„Geamuri sоngerоnde“).

Viziunea apocalipticг a lumii este asemenea celei din picturile lui Munch, unde expresivitatea culorilor este debordantг. Poetul surprinde realitatea dezastruoasг pe care o provoacг rгzboiul, imprimоndu-i reverberaюii cosmogonice:

Din zare оn zare,

Оntreg pгmоntul єi vгzduhul pare

Un iad оngrozitor, fгrг perete,

Aprins vigelios de-o urг veche,

Оn noaptea astei groaznice orgii,

Datг de moarte-n cinstea celor vii!...

(„Оn юara morюii“)

Imaginea acelei lumi devastate este coloratг оn roєu, insuflоnd o senzaюie de fricг rгvгєitoare, ca оn poemul „Apusul roєu“:

Coboarг printre nouri оn apus,

Coboarг-ncet оnsоngeratul soare...

Dureri ascunse sг mг-nfioare:

Sоnt sufletul celor ce s-au dus

La lupte uriaєe, оngrozitoare!...

Volumele ce au apгrut ulterior – „Neguri albe“ (1920), „Romвnia“ (1920), „Versuri“ (1928), „Оn robia lor“ (1927), „Strigгt pentru depгrtгri“ (1925) – includ unele poezii ce proiecteazг tabloul terifiant al rгzboiului, altele exprimоnd o atitudine reformatoare asupra ideii de existenюг оn sоnul societгюii. De fapt, prin ele se manifestг patosul revoluюionar, care irumpe dintr-o conєtiinюг civicг neоmpгcatг cu un mediu social insensibil la noile cuceriri ale civilizaюiei moderne. Omul la A. Cotruє este principalul creator de valori. Оn poemul cu titlul retoric „Єtii tu sг оnfrunюi, ca om deplin, viaюa?!“ poetul zice:

Єtii tu sг оnfrunюi, ca om deplin, viaюa?!

Ca un colon

Ce c-o tгrie mutг, dоrz єi оndrгzneю, se ia la luptг,

Uscг-i bгlюile trоndave, rоnd pe rоnd;

Taie-le, trezeєte-te, cоntоnd єi asudоnd,

Cu-al rгbdгrii rodnic plug flгmоnd

Scoarmг-le zгcгmintele de lut ce n-au rodit nicicоnd,

Cu soare din belєug boteazг-le

Єi sufletul юi-l du єi seamгnг-l,

Оn pгmоnturile oamenilor de pe lumea оntreagг, seamгnг-l!...

Spiritul rebel se rupe de lumea interioarг, cгutоnd locul comun, unde semenii pot sг se regгseascг оn ideea fraternitгюii umane. Mesajul acestui poem sunг pe alocuri declarativ, astfel cг nici doza mare de sinceritate a autorului nu-l salveazг de excesul de patetism. Aplecat asupra destinului omenirii, A. Cotruє a оncercat sг revoluюioneze societatea оn care a trгit, ajungоnd, paradoxal, sг moarг оn singurгtate, оntr-un spital din California. Totuєi, elanul creator єi spiritul militant au rгmas sг palpite оn poemele sale.

xxx

Notam mai sus cг expresionismul a оnsemnat o experienюг necesarг єi a lгrgit aria de afirmare a liricii moderne romвneєti. Deєi, spre sfоrєitul deceniului trei, expresionismul оєi pierdea din influenюa de odinioarг оn poezia romвnг, dispersоndu-se оn formule lirice eterogene, acesta оєi menюinea viabilitatea. Accentele lui stilistice pot fi sesizate оn creaюia poeюilor etichetaюi de critica literarг ca aparюinоnd altor curente literare: George Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Ion Pillat, H. Bonciu є.a. Curios rгmоne faptul cг doar lui H. Bonciu оi este unanim recunoscutг tenta expresionistг оn opera sa literarг. Paradoxul consistг оn faptul cг scriitorul s-a situat mereu оn afara vreunei grupгri literare. Referindu-se la acest caz unic оn felul sгu, Mioara Apolzan nota: „Fгrг a fi o prezenюг de prim plan оn literatura interbelicг єi nici o autoritate de succes la public, H. Bonciu constituie una din figurile interesante ale epocii. Independent faюг de grupгrile artistice ale momentului, publicг puюin, nu se grгbeєte sг-єi strоngг versurile оn volum (debuteazг оn 1918, iar primul volum „Lada cu nгluci“, оl tipгreєte оn 1932), nu se alгturг miєcгrii de avangardг, deєi valenюele expresioniste ale scrisului sгu erau vizibile оncг de la primele poezii (apгrute оn „Scena“ оn 1918)“ (13, p. 5).

Despre viaюa єi activitatea scriitorului H. Bonciu nu se cunosc prea multe, єtiindu-se doar cг se inspira din realitatea social-culturalг germanг. Fiind un poet obscur, fгrг pretenюia de a se оnscrie neapгrat оntr-o ierarhie valoricг, H. Bonciu a scris o poezie de asemenea obscurг, cu subiecte aproape caricaturale. Poeziile de оnceput (“Cei trei somnambuli“, „Fensterpromenadг“, „Singurгtate“ є. a.) graviteazг оn jurul unor sensuri existenюiale tulburгtoare. Poetul scrie, la fel ca artiєtii expresioniєti, o pоnzг grotescг a realitгюii sale, оncercоnd sг facг o osmozг оntre „teluric” єi „stihial“. Iatг un catren dintr-o poezie inclusг оn volumul „Lada cu nгluci“:

Un stоrv de cоine sfоrtecat spumeazг

Din ochii storєi, cu trupul subюiat,

Оn preajma lui un flutur colorat

S-apropie єi iar se depгrteazг.

Ferindu-ne sг cгutгm cu tot dinadinsul prezenюa unor valenюe expresioniste acolo unde, poate, acestea nici nu pot fi оntоlnite, ne mгrginim la referinюele deja fгcute, fгrг a avea pretenюia de a epuiza tema. Lirica romвneascг interbelicг de respiraюie expresionistг a cuprins un spaюiu spiritual vast, ecourile ei rгsunоnd єi оn deceniile ce au urmat.

ANII POSTBELICI

Evoluюia poeziei romвneєti postbelice a suferit unele schimbгri de naturг ideologicг оntre anii 50–60, perioadг de timp denumitг mai tоrziu de cгtre unii critici literari „obsedantul deceniu“. Complexul fundament poetic modern s-a constituit, dupг cum se єtie, de-a lungul perioadei dintre cele douг rгzboaie mondiale, din scrierile unui єir de scriitori remarcabili: George Bacovia, Lucian Blaga, Ion Vinea, Adrian Maniu, Tudor Arghezi, Ion Barbu є.a. Supusг realitгюilor vremii, poezia din primii ani postbelici a fost „conservatг pentru timpuri mai prielnice“, dat fiind faptul instaurгrii la putere a unui regim comunist care propaga dogmele proletcultiste ca pe niєte valori estetice de neоnlocuit. S-a ajuns pоnг acolo оncоt lui Lucian Blaga i s-a interzis publicarea poeziilor. Interdicюia a durat din 1947 pоnг оn 1960, ultimele versuri fiindu-i tipгrite оn numгrul din august-septembrie 1947 al Revistei Fundaюiilor Regale.

Dupг publicarea volumului „Nebгnuitele trepte“ (1943), L. Blaga finiseazг alte patru cicluri noi de poeme: „Vоrsta de fier“, „Corгbii de cenuєг“, „Cоntecul focului“, „Ce aude unicornul“, mesajul lor fiind refractar ideologiei comuniste. Posedоnd un spirit creator prolific єi, nu оn ultimul rоnd, un curaj civic constant, poetul varsг o luminг purificatoare peste acel controversat deceniu.

Am insistat mai mult asupra activitгюii de creaюie a lui L. Blaga, pentru cг, оn continuare, vom оncerca sг demonstrгm efectul catalizator al operei sale asupra mai multor poeюi lirici. Influenюele vгdit expresioniste ale poeticii blagiene au putut fi observate doar spre sfоrєitul deceniului cinci. Оn primii ani ai rгzboiului apгruse o nouг generaюie de scriitori, care aveau o altг viziune asupra lumii, diferitг de cea a marilor poeюi din perioada interbelicг. Noua generaюie literarг оi are ca precursori pe Dumitru Stelaru єi, mai ales, pe Emil Botta – „cоntгreюul оntunecatului april“, aєa cum l-a numit Ovidiu S. Crohmгlniceanu. Criticul observa cu pertinitate cг „Botta a readus lirica romвneascг la izvoarele juveneюei, cufundоnd-o energic оn apele оmprospгtгtoare ale fanteziei jucгuєe єi confesiunii emoюionante, tumultoase, redeprinzоnd versul sг preюuiascг ironia intelectualг єi virtuюile ei eliberatoare, fгurind un limbaj nou, nonєlant єi totodatг solemn, scгpгrгtor єi aluziv, familiar єi distant, discordant єi abandonat adesea muzicilor extraterestre, serafice“ (14, p. 7).

La aceastг grupare literarг au aderat mai mulюi scriitori de renume, printre care Radu Stanca, Єt. Aug. Doinaє, Ion Caraion, Constant Tonegaru, Nina Cassian, Geo Dumitrescu є.a. Dupг acei ani de „fermentaюie liricг“, a venit momentul – cum scria Mihai Cimpoi оn volumul „O istorie deschisг a literaturii romвne din Basarabia“ – „dinamizгrii expresioniste a viziunilor pe care o оntreprinde generaюia Labiє“ (15, p. 222). Vom оncerca mai jos sг decelгm valenюele expresioniste оn creaюia poeticг a lui N. Labiє, supranumit de Eugen Simion „buzduganul unei generaюii“.

xxx

Restrоnsг ca volum, dar importantг ca valoare artisticг, opera lui N. Labiє оncepe cu versuri juvenile, publicate оn presa vremii la vоrsta de doar 16 ani, care оi aduc aprecierile unor literaюi ca Eugen Jebelanu, Cristian Sоrbu єi Mihu Dragomir, aceєtia fiind semnatarii unei scrisori de consideraюie оn revista bucureєteanг „Viaюa romвneascг“.

Adevгrul este cг nimeni dintre mоnuitorii de condei nu a оncercat, sau, dacг a оncercat, nu a reuєit sг asimileze modelul liric labiєian. Apariюia sa meteoricг pe cerul poeziei romвneєti a fost un fenomen unic. Forюa revelatoare a versurilor sale, cuprinse оn volumul „Primele iubiri“ (1956), a dat un impuls decisiv evoluюiei poeziei la acea vreme. Un lucru rгmоne cert: dacг dispariюia sa fizicг nu ar fi fost atоt de abruptг (moare la vоrsta de doar 21 de ani), apoi chipul lui nu ar fi rгmas оn conєtiinюa predecesorilor drept simbol al unui sfоrєit tragic, ci ar fi оnsemnat mult mai mult.

Оntr-o discuюie particularг cu Marin Preda, оn care reputatul prozator оi atrгgea atenюia asupra modului sгu de viaюг epuizant, Labiє spuse cu multг tгrie оn voce: „Am un drac оn mine єi vreau sг-l omor...“. Acea „demonie a firii“, pe care o sugera poetul оn expresia de mai sus, va fi mai tоrziu subiectul central al poemelor din volumul „Primele iubiri“, unde eroul liric, cuprins de o forюг dionisiacг a spiritului, tinde sг contureze imaginea unei „lumi ideale“. Mesajul versurilor poate fi uєor confundat cu dogmaticul comunist, propagat cu insistenюг de autoritгюi la acea vreme. Tradiюionalismul єi forma lozincardг a unor poeme (“Manifest“, „N-au sг ne sperie“, „Cosma Rгcoare“) amintesc vag de expansivitatea liricг a lui A. Cotruє, aflat оn cгutarea „locului comun” єi a ideii „fraternitгюii umane“. Aceastг aparenюг оnsг camufleazг discret o altг lume a frгmоntгrilor sufleteєti, care transpare clar оn cel de-al doilea volum, „Lupta cu inerюia“ (1958), editat postum. Spirit activist оnflгcгrat, care constituie de asemenea o constantг expresionistг, de bard aflat оn mijlocul maselor, chemat sг gгseascг rezolvarea dilemelor cotidiene („omul comun“), poetul ducea оn adevгr o altг viaюг, una austerг, unde depгєea acea „demonie a firii“ pentru a se afunda liniєtit оn lumea nevгzutг a lucrurilor. Acolo pare sг se fi nгscut acest poem admirabil:

Eu sоnt spiritul adоncurilor,

Trгiesc оn altг lume decоt voi,

Оn lumea alcoolurilor tari,

Acolo unde numai frunzele

Amгgitoarei neputinюi sоnt veєtede.

Din cоnd оn cоnd

Mг urc оn lumea voastrг

Оn nopюi grozav de liniєtite єi senine,

Єi-atunci aprind mari focuri

Єi zгmislesc comori,

Uimindu-vг pe cei ce mг-nюelegeюi.

Apoi cobor din nou оn hrube trudnice,

Оn apa luminoasг, minunatг.

Sоnt spiritul adоncurilor,

Trгiesc оn altг lume decоt voi.

(„Sоnt spiritul adоncurilor“)

Romantic prin excelenюг, N. Labiє оєi apropie versul de modernitate atоt prin verva adolescentinг ce a dinamizat epoca, cоt єi printr-o interiorizare excesivг a trгirilor sufleteєti єi supliciilor, care, una peste alta, fac imaginea unui damnat. Metafora morюii din ultima sa poezie, єoptitг оnainte de trecerea sa оn cealaltг lume, apare simptomatic sub chipul „pгsгrii cu clonю de rubin“, imaginea fiind de asemenea de facturг expresionistг. Dupг fatalul accident de tramvai, aflat оn ghearele morюii, poetul zice:

Pasгrea cu clonю de rubin

S-a rгzbunat, iat-o, s-a rгzbunat.

Nu mai pot s-o mоngоi.

M-a strivit

Pasгrea cu clonю de rubin.

Iar mоine

Puii pгsгrii cu clonю de rubin,

Ciugulind prin югrоnг,

Vor gгsi poate

Urmele poetului Nicolae Labiє

Care va rгmоne o amintire frumoasг.

xxx

Dacг spiritul expresionist al lui N. Labiє s-a manifestat printr-o izbucnire juvenilг, cu asonanюe lirice particulare, care fac osmoza оntre tradiюie єi modernitate, poetul A.E. Bakonsky, redactorul revistei „Steaua“ оntre anii 1952–1959, debutоnd la оnceputul anilor 50, aduce prin poemele sale o notг liricг care va deveni specificг unui оntreg grup de scriitori (Felea, Rгu, Gurghianu є.a.). Se impune o singurг adnotare: revista vizatг s-a numit, pвnг оn 1954, „Almanahul literar“, iar o datг cu venirea lui A.E. Bakonsky la conducere оi este schimbatг denumirea єi orientarea literar-artisticг. Introducem aceste detalii, deoarece revista s-a bucurat de o largг popularitate la acea vreme, оn paginile ei fiind susюinute єi promovate spiritele nonconformiste, cu viziuni novatoare, atunci cоnd mai era la modг triumfalismul оn artг. Colaboratori permanenюi ai revistei erau Nichita Stгnescu, Cezar Baltag, Modest Morariu єi alюi scriitori la fel de buni.

Prozaismul єi peisagismul sоnt caracteristicile distincte ale noii direcюii literare. Elementele reportericeєti, strгine viziunii lirice moderne, se conюineau оn mai multe poezii publicate pe atunci la „Steaua“. Cu asemenea perspective stilistice, poezia din primele volume ale lui Baconsky pгrea a fi nesemnificativг, venind dintr-o aspiraюie suprarealistг єi culminоnd cu o detaєare „intelectualistг“, care lгsa impresia unei lirici latente, puюin expresive оn plan estetic. Lirismul versurilor sale оnsг a dat un puternic avоnt cгutгrilor artistice la acea vreme, consfinюоnd o nouг tendinюг оn poezie.

A.E. Baconsky a scris versuri la o vоrstг fragedг, debutоnd оn 1942 la revista „Mugurel“ din Chiєinгu. Cu volumul retrospectiv „Fluxul memoriei“ (1957) se оncheie o primг etapг de creaюie, оn care suflul proaspгt al poemelor are o origine blagianг. Paєii poetului rгtгcesc оntr-un spaюii unde „vоntul decapiteazг ciulini cu capete roєii“. Lucrurile din naturг sоnt creionate fragmentar, оn stil expresionist, ca оn tablourile lui Van Gogh. Cоmpul devoreazг paєii poetului єi, ca la Trakl, „totul duce оn negru putregai“:

Cоmpul se duce departe cu miriєti єi lanuri arate,

Cоmpul devoreazг paєii оn negru.

Drumul pierdut,

Pierdutг e orice mгsurг a distanюelor – ca pe un cadru

Peste юarini pustii se roteєte crescоnd umbra plopului.

Pleoapele – aici nu se оnchid niciodatг -

Somnul cu ochii deschiєi

E un dor al luminii. Rоul

Trecut printre maluri de humг singur

Оєi cautг urmele.

(„Юinut“)

Starea de deprimare bacovianг anunюa оncг din debut un poet bоntuit de angoasele existenюiale, pentru care realul se pierde „оn nemгrginirea spiritului“.

Printre case оnalte de fier

Vedeam grabnic amurgul

Cum оєi scuturг frunza.

Єi cerul pe care umblau

Seminюii rгtгcite.

Cerul verde єi greu

Оncepuse s-adoarmг оn fluviu

– Єi soarele rгmas fгrг petale

Clipea cu un ochi obosit –

Singur

Pe malul lui galben.

(„Peisaj“)

Ecourile ideii perenitгюii umane rгsunг єi оn alte poeme („Cоnd оn sfоrєit...“, „Septentrion“, „Epilog tоrziu“), astfel cг vom da dreptate criticului Mircea Braga, care, referindu-se la volumul „Cadavre оn vid“ (1969), noteazг: „Deєi pe o altг coordonatг єi pe o altг ritmare interioarг, de gоnd єi „raюionament“ artistic, tehnica este de sorginte bacovianг: dialectica este spartг, noul univers adunоndu-se ca оntr-un joc de puzzle, exclusiv din elemente care nu pot explica nimic. La temeliile sale se aflг deci, negaюia absolutг, lipsa de viaюг, cadavre єi neant (vid), dacг-l privim din unghiul valorilor reale, doar mustind de „existenюe“, dacг optica este acea a nonvalorii, a neumanului, a antinaturalului. Senzaюia este a unui expresionism ce are оn antecedente... postmodernismul“ (16, p. XXIII).

Volumul „Fluxul memoriei“ poate fi considerat a fi ultima „treaptг“ de pe care A.E. Bakonsky, silit єi de noile orientгri stilistice apгrute оn poezia anilor 60, face un salt temerar оntr-o apocalipsг imaginarг, fгrг spaюiu єi timp, radicalizоndu-єi limbajul poetic. Simbolul „somnului“ blagian este metamorfozat de o viziune lugubrг, cu accente profetice:

Va veni somnul єi milioane de animale fгrг ochi

Єi milioane de vietгюi roєii noaptea pe ploaie...

(„Literaturг“)

Spectacolul expresionist se impune, mai ales, prin forюa protestatarг a mesajului poetic, substanюializat de fiinюa suferindг a poetului, aflat оntr-o lume a decгderii umane. Totuєi, A.E. Baconsky nu a cгutat sг facг abstracюie de societatea оn care trгia. Fiind legat de semenii sгi prin firele unei existenюe perene, autorul scrie pe o notг testamentarг:

Voi pleca deci lгsоnd moєtenire o lungг

Trenг de sоnge, de zgurг, de fum –

Puюini ce vor putea sг mг ajungг

Poartг stigmatul meu de pe acum.

(„Cine are urechi de auzit...“)

Poate cг anume aceste versuri aveau sг-l facг pe Mircea Martin sг scrie: „Poetul evolueazг оntre un model postsimbolist єi unul expresionist, cu neaєteptatг anticipare (precumpгnitor teoreticг) a unei poezii demetaforizate (numai) оn acest sens tranzitоnd“ (17, p. LXXXII). Criticul avea sг mai adauge aici cг volumul „Cadavre оn vid“ nu trгdeazг doar o stare bacovianг a supliciului vieюii, ci proiecteazг liric imaginea „lumii de dincolo“.

„Corabia lui Sebastian“, carte apгrutг postum, are ca subiect aceeaєi viziune apocalipticг a lumii, transferatг оnsг оntr-o dimensiune terestrг, idee confirmatг єi de notele de jurnal din subsolul paginilor. Оnregistrгm astfel o trecere subtilг de la „utopic“ la „real“, spaюiul sociocultural evocat оn versuri fiind de esenюг culturalг germanг. Aflat оn patria expresionismului, poetul cunoaєte senzaюia cumplitг a оnstrгinгrii, aproape egalг cu pierderea de identitate, stare exprimatг prin acest strigгt dureros cгtre infern:

Albastru єi rece, verde єi rece,

Galben єi rece –

Ochii de Argus єi templul te-au vгzut.

Taci. Dacг vrei totuєi sг spui ceva,

Оnvaюг sг urli.

(„Nihil“)

Rгmоne de adгugat cг prin ultimele sale douг volume, A. E. Baconsky evolueazг creator pe linia unui neoexpresionism original, de rezonanюг europeanг, care avea sг transparг єi оn proza sa („Biserica neagrг“). „Frenezia expresionistг”, mai puternicг fiind ca la alюi scriitori din generaюia sa, se face resimюitг єi se amplificг spre sfоrєitul vieюii. Veacul, оn viziunea poetului, apare оn cele mai negre culori, izvorоte dintr-o luminг sumbrг, traklianг. Оnsг dacг la Trakl sentimentul neantului are un efect de dureroasг deprimare personalг, poemele lui Bakonsky bat оn clopotele conєtiinюei umane.

xxx

Despre Petre Stoica, omul de culturг, se poate spune cг a єtiut sг concentreze оn sine mai multe calitгюi artistice, fiind, pe rоnd, un execelent traducгtor, eseist, critic literar єi, nu оn ultimul rоnd, poet. Autorul vine оn literaturг cu un potenюial spiritual bogat, acumulat din lecturi profunde, оn special din literatura germanг, faюг de care a manifestat un interes deosebit. Cunoscоnd limba germanг єi comunicоnd cu reprezentanюii acestei mari culturi, a aflat multe lucruri interesante despre poeюii expresioniєti, parte din operele cгrora le-a tradus оn romвneєte. De altfel, el este unul din primii exegeюi romвni ai perioadei postbelice care a actualizat єi a promovat spiritul expresionist оn Юarг, aєa cum au fгcut la vremea lor Ion Sоn-Georgiu, O. W. Cisek, Ion Pilat є.a.

Cгlгtorind prin Germania єi оntоlnindu-se cu exegeюi de marcг ai expresionismului, Dr. Paul Raabe єi profesorul Kurt Pintus, cercetгtorul literar ia contact cu o lume оn care s-a depozitat timp de decenii o оntreagг culturг expresionistг. Aєa avea sг ajungг la ideea permanentizгrii miєcгrii stilistice expresioniste, care, observг exegetul, a existat de facto оntre anii 1910–1925.

Este puюin spus cг „generaюia lui Trakl єi Heym a lгsat o urmг adоncг оn cultura acestui veac” (Dan Grigorescu). Petre Stoica a demonstrat оn studiile sale cг se poate vorbi de o perpetuare valoricг a artei expresioniste, idee susюinutг єi de Curt Haloff, colegul sгu de breaslг din Germania, care remarca faptul cг „expresionismul se оntorcea оn Germania ca altгdatг romantismul sub forma simbolismului francez, оn care se sublimase” (18, p. 171).

Predilecюiile estetice ale exegetului nu puteau sг nu se transmitг єi poetului, de aici єi fireasca prezenюг a efuziuni lirice expresioniste оn poezia lui P. Stoica. De altfel, el avea sг mгrturiseascг оntr-un interviu: „Nu sоnt influenюat nici de Rilke, nici de Trakl, nici de Yvan Goll. Poate sоnt mai aproape de Stadler, care-єi avea inima aplecatг spre cei umili“ (19).

Poemelor sale le sоnt caracteristice prozaismul, impregnat cu un vitalism temperat, simplitatea imaginilor fiind doar aparentг, reоnviind оn memorie o lume mitizatг a copilгriei єi a existenюei cotidiene. Stгpоnit de amintirile vieюii apuse єi purtоnd оn sine povara „lumii apuse“, poetul scrie pe un ton nostalgic:

Trenurile aleargг, aleargг –

Asemenea timpului care aici nu e timp,

numai seceta se opreєte aici,

ca sг bea ultima lacrimг.

Fierbe otrava оn adоncul gоtului,

geme vоntul оn osul copacilor.

Aici e o insulг pгrгsitг,

deasupra ei bгtrоnul cantonier

pescuieєte stele, stг de vorbг cu Dumnezeu,

care coboarг оn barca de scоnduricг.

Iarna lupii aduc oferta morюii.

(„Canton оn cоmpie“)

Оntrebоndu-se de ce poetul a cгutat o deschidere spre cultura germanг єi, implicit, spre arta poeticг expresionistг, Dinu Flгmоnd avea sг noteze оntr-un interviu: „Poate єi fiindcг acel naturism prin care unii poeюi ai vremii оncercau sг iasг din dogmг, primesc astfel o confirmare єi o оncurajare a direcюiei tocmai prin exemplul unui expresionism „blоnd“, de o inventivitate moderatг, dar emanоnd mister existenюial, оntr-o intensitate cuceritoare. De fapt, Petre Stoica оnsuєi a realizat o sintezг personalг оntre predispoziюia lui („stelistг“) pentru pastel єi acea ciudatг undг rafaelicг din poezia expresioniєtilor timpurii, iar primul sгu volum concludent, „Arheologie blоndг“, era tocmai rodul єi expresia unui animism benign, desimulat оn melancolice inventare de obiecte єi stгri umile“ (20, p. 108).

Urmоnd direcюia unei orientгri poetice moderne, Petre Stoica se alгturг generaюiei lui Cezar Baltag, G. Dimisianu, Modest Morariu, Nichita Stгnescu. Ralierea la miєcarea intelectualistг єi antidogmaticг de dupг rгzboi a оnsemnat mult оn afirmarea sa poeticг. Notele vгdit expresioniste au lucrat pentru evoluюia liricii sale. Ca єi la Baconsky, acestea i-au fortificat spiritul, modelоndu-i un stil propriu, inconfundabil. Sг mai precizгm cг expresionismul оn poezia lui Baconsky are o оnfгюiєare stihialг, demonicг chiar, pe cоnd la P. Stoica acesta transpare оn versuri apolinice. Astfel poate fi explicat spiritul prolific al lui P. Stoica, care єi-a editat cu regularitate cгrюile, pe parcursul anilor, subюiri ca volum, оnsг consistente ca valoare artisticг.

xxx

Generaюia anilor 60 nu a avut o poetг mai subtilг, posesoare a unui vers de o graюiozitate divinг, precum Ana Blandiana. Poeta debuteazг оn anul 1959, la revista „Tribuna“ din Cluj-Napoca, cu volumul de versuri „Persoana оntоia plural“ (1964). Succesul din debut a trecut parcг оn mod firesc єi la cгrюile ce au urmat: „Cгlcоiul vulnerabil“ (1966), „A treia tainг“ (1969), „Somnul din somn“ (1977), „Ochiul de greier“ (1981), „Stea de pradг“ (1985) є.a.

Poeziile din debut poartг amprenta unei senzualitгюi native, pur feminine, ce ne transportг imaginar оn spaюiul etern al copilгriei. Оn urma lecturii lor, ai senzaюia confortantг a „tinereюii fгrг bгtrоneюe”, cоnd lucrurile din jur оmbracг haina transparentг a veєniciei. Poeta zice:

Lгsaюi ploaia sг mг оmbrгюiєeze de la tоmple pвnг la glezne,

Iubiюii mei, priviюi dansul acesta nou, nou, nou.

Noaptea оєi ascunde ca pe o patimг vоntul оn bezne,

Dansul meu i-e vоntului ecou.

De pоrghiile ploii mг caюгr, mг leg, mг apuc

Sг fac legгturг-ntre voi єi-ntre stele.

Єtiu, voi iubiюi pгrul meu grav єi nгuc,

Vouг vг plac flгcгrile tоmplelor mele.

(„Dans оn ploaie!“)

Armonizarea cu Natura – visul de aur al artiєtilor renascentiєti – presupune lupta оndоrjitг cu forюele ei distructive (vezi poemul „Invingгtorii“ din vol. „Persoana оntоia plural“/n.n.), dispoziюie ce dispare treptat оn volumul „Cгlcоiul vulnerabil“. Metamorfoza survine nu atоt оn limbajul utilizat, cоt оn viziunea filozofico-artisticг asupra lumii. Acordurile lirice lasг locul unei obsesii dureroase a morюii.

Оn volumul sus-amintit par sг se reliefeze primele semne ale expresionismului. O datг cu ele dispar imaginile vagi, suprarealiste: arborii nu-єi mai scuturг frunzele, ci cuvintele, cerul se оnnoureazг de vorbe, dragostea se modeleazг din fraze etc. In poemul „Darul”, la care ne referim, consemnгm o trecere de la mimarea poeziei la trгirea оn esenюг a lucrurilor. Aєa cum observг Eugeniu Simion: „Universul оnsuєi nu se mai prezintг ca o armonie de elemente muzicale, ci ca un echilibru fragil de forюe divergente. Pe acestea poeta le cuprinde acum, cu mоinile spiritului ei. Ochiului terorizat, Universul i se aratг scuturat de convulsii teribile. Zгpezile fac viermi, lumina curge murdarг spre canale єi – ca la Ion Alexandru – un complot al viermilor ameninюг frumosul infern care este pгmоntul. Poezia creєte pe marginea senzaюiei colosale de spaimг. Modelul Blaga se simte оn aceste versuri care оєi asumг, acum, єi temele lumii din afarг“ (21, p. VIII). Exegetul mai adaugг cг „Punctul extrem al acestei poezii de asprimi expresioniste єi graюii totuєi parafaelice, оl aflгm оn poemul „Vulcanii“, dedicat lui G. Cгlinescu“ (ibidem, p. IX).

Citindu-i poemul єi atraєi fiind de misterul lumii astrale, distingem o viziune poeticг ce ne transferг, оn sunetele unei muzicalitгюi aspre, оntr-un timp de „apocalips terestru”, cоnd:

Va fi o vоrstг a pгmоntului оn care

Єi carnea pietrelor se va usca єi va muri.

Оn toamna ceea a planetei, ca-n oricare

Toamnг, pгdurile se vor оngгlbeni.

Dar galbenul va fi definitiv єi lent

Ca sг decadг оnspre gri culoarea,

Єi, fгrг оndoialг, se va slei єi marea,

Єi cerul o sг fie aproape de ciment.

Va fi o spaimг-n lucruri diavoleascг –

Sub gheaюa miliardelor de ani

Єi ultimele ierburi o sг creascг

Оn gura rгciюilor vulcani.

Tabloul expresionist din poemul „Vulcanii“, prin limbajul grotesc utilizat, este оnrudit cu viziunile baconskiene din poemele cuprinse оn volumul „Cadavre оn vid“. Ambii poeюi se apropie de modelul blagian, оncercоnd ostentativ sг dezvгluie misterele mari ale lumii. Оn cazul Anei Blandiana constatгm chiar un interes aparte pentru miracolele existenюiale, pe care autoarea cautг sг le releveze, situоndu-se astfel оn dubla ipostazг de poet єi filozof. Sг ne amintim оn acest sens de sugestiva sa expresie ”Caut spre a nu gгsi“...

xxx

Dacг A. E. Baconsky єi-a dezvгluit tentaюia expresionistг оn ultimele cгrюi, Ioan Alexandru se aratг a fi оnsetat de imagini cosmogonice doar оn debutul carierei literare. Dupг efuziunile lirice adolescentine din volumul „Cum sг vг spun“ (1964), оn „Infernul discutabil” (1966) sesizгm un sentiment acut al neantului, care оl face sг suporte „expansiunea“ Universului. Poetul zice:

Capul meu de la bгrbie-n sus

este universul оn expansiune

cгtre miezul nopюii.

Atоtea vuiete, cгderi indefinite,

explozii sоngerоnd

оmi оnsoюesc fiece somn

cu ceafa pe planetг.

(„Expansiune“)

Proiecюia cosmicг a elementelor naturii are un impact dezastruos asupra eroului liric, оn a cгrui „cap“ au loc catastrofe universale. „Somnul” se transformг оntr-un coєmar, lucrurile din jur se lichefiazг єi se scurg оn Styx.

Aceeaєi stare de tribulaюie cerebralг expresionistг o aflгm єi оn poemul „Capul meu“, unde se configureazг o lume a frгmоntгrilor interioare: capul se transformг оn fier, ochii sоnt „spuza limpede aleasг de pe vulcanul clocotind“, pгrul – „pulberea razelor“ etc. Identificarea cu natura metamorfozeazг оnfгюiєarea eroului liric, imprimоndu-i o imagine оnfiorгtoare. „Demonia firii“ stоrneєte cataclisme naturale:

Soarele se scufundг оn neguri,

Ziua sоngerг оn crгpгturile uєilor,

Lama cuюitelor єuierг prin pгrul cerului.

Оnюepenit оn ceafa mea,

Cioturi solzoase de lacrimi verticale

Оn care оngerii se оnгduєг la rоnd.

Pe o undг de expansivitate demiurgicг sоnt scrise poemele „Furtunг“, „Ca єi cum“, „La geamuri“. Ioan Alexandru posedг tehnica de a exploata idei cu dublг оncгrcгturг liricг, cum ar fi relaюia „somn–nesomn”.

Оmi dг marea acel plus de nesomn

оn care liniєtea mea se dubleazг,

distanюele dintre zidiri se umflг enorm

ca timpu-n felinarele de ploaie.

Оntre cel de-acum єi mоine, se sparge orice

legгturг: fumul cu jertfa-n sine se confundг.

Prin schelгria capului, pe obrazul meu

оnfloreєte un fel de fosfor alburiu.

Sоnt un putregai оn noapte

оnainte de a-l sorbi fгcliile оntunericului.

(„Liniєtea mea“)

Omul sumbru, resemnat єi rгtгcitor, reapare оn chip traklian єi poartг pecetea damnгrii. Poemele „Cоt infern“, „Un gorgan de pгmоnt“ єi „Scheletul mгrii“ ne transportг imaginar оn lumi necunoscute. Ca un demiurg, poetul zice:

Bolюi fгrг margini єi frigu-ncremenit

Оmi юin treazг spaima єi mirarea.

(„Muzica“)

Inexplicabil pare sг fie faptul cг, оn volumele ce au urmat, Ioan Alexandru a inclus doar poeme imnice, distanюоndu-se оn acest fel de lirica sa debordantг cu care ne-a obiєnuit оn primele cгrюi.

xxx

Destinul unui poet autentic nu poate fi explicat pвnг la capгt. Dacг la unii dintre ei poezia vegeteazг оn spaюiul оngust al unor concepюii artistice vetuste, apoi la alюii capгtг reverberaюii lirice nemaicunoscute. Cazul lui Dan Laurenюiu este exemplar оn sensul evoluюiei sale artistice. Poetul a avut un succes constant la public, publicоndu-єi cu regularitate volumele de versuri: „Poziюia aєtrilor“ (1967), „Cгlгtoria de searг“ (1969), „Imnuri cгtre amurg“ (1970), „Poeme de dragoste“ (1975) є.a.

Din lista apariюiilor editoriale observгm cг numele poetului se plaseazг automat la confluenюa a douг generaюii de scriitori, єaizeciєtii єi єaptezeciєtii, dar, lucru demn de reюinut, el nu a fгcut parte din nici una din aceste generaюii. Poetul-vizionar єi-a construit din versuri o lume a propriilor idealuri, spre care eєti оndemnat sг mergi.

Despre poeziile sale de debut s-a scris: „“Cгlгtorie de searг”, pusг sub semnul unui exil tenebros, cu vagi indicaюii biografice, aduce оn curgerea ritualг a cuvintelor un ton ceva mai amar, corespunzоnd unui peisaj sufletesc uєor dezafectat, prins de culori contradictorii, expresioniste, pentru ca оn „Imnuri cгtre amurg“ sг constituie culmea expresiei somptuoase, extatice pe care o atinge reveria lui Dan Laurenюiu“ (22, p. 246).

Оn majoritatea poemelor lui Dan Laurenюiu distingem imaginea clarг a acelei „lumi ideale“, fapt despre care am amintit єi оn cazul altor poeюi, a cгror operг stг єi sub semnul expresionismului. Viziunea unei „alte lumi“, mai bune єi mai drepte, este supusг unei metamorfozгri permanente, trгgоndu-єi esenюa din izvorul energiilor cosmice. Accentele expresioniste nu fac altceva decоt sг remodeleze o stare de spirit obsedatг de angoase existenюiale, оn care „somnul“ blagian cuprinde „zbuciumata fire“, impregnоndu-i „substanюa dulce“ a fiorului astral. Ca оn poemul de mai jos:

Ascultг оn acest amurg sunetul,

tunetul fгrг de moarte al mгrii,

acolo este inima jubilоnd mai puternic

decоt preafericitul soare єi dimineaюa o paradigmг de aur

tu eєti la picioarele mele

o umbrг оngenuncheatг cu strгlucirea

єi nobleюea de odinioarг

a vestalei lоngг focul sacru...

(„Valurile negre“)

Erosul este unul din subiectele centrale ale poemelor lui Dan Laurenюiu, care zice cu gura unui pгcгtos:

Eu intram оn aceastг femeie

ca оntr-o bisericг...

(„Nori de aur“)

Оn volumul „Imnuri cгtre amurg“ se оntrepгrtund viziunea erosului cu cea a cosmicului, efectul liric fiind, cum rezultг, de regulг, оn asemenea cazuri, specific expresionist.

Єi dacг pentru ultima oarг ascult

murmurul sacru al copilгriei mele

zburоnd єi cоntоnd

departe оn azurul fгrг sfоrєit

Єi dacг pentru ziua de astгzi o zi

оn care m-am rugat pentru tine

оn liniєte a cгzut

o lacrimг din ochiul cerului

Sfоrєitг este orice dorinюг

de-acum vom alerga оn lumea de dincolo

cu picioarele unui vin

cгzut оn adоncul serii

(„Ultima searг“)

xxx

Cromatica violentг єi peregrinгrile astrale sоnt constantele poeziei lui Dan Laurenюiu, prezentоndu-ni-l pe autor ca pe un valorificator al modelului expresionist de exprimare, deєi acesta nu s-a considerat a fi un expresionist. Pornind de la aserюiunea lui L. Blaga, precum cг expresionismul ar fi, mai оntоi de toate, o „aspiraюie artisticг cгtre un nou colectivism spiritual“, aflгm aceastг expresie compatibilг „spiritului auroral“ (Petru Poantг) echinoxist. Grupul de tineri scriitori, care au fondat revista „Echinox“ la sfоrєitul anilor 60, s-a arгtat a fi mult mai deschis spre universalitate decоt colegii lor de breaslг mai оn vоrstг de la revista „Steaua“. Referindu-se la faptul cг ei au ridicat la un alt nivel poezia „steliєtilor“, Eugen Simion nota cu exactitate: „Cum este єi firesc, оn interiorul unei generaюii sоnt mai multe direcюii. Echinoxiєtii vin оn continuarea poeziei neoexpresioniste a lui A.E. Baconsky єi a Anei Blandiana єi pornesc de la acelaєi model liric: Blaga“ (23, p. 364).

Precizоnd cг viziunea comunг asupra lumii nu a afectat singularitatea fiecгrui scriitor оn parte, acelaєi exeget adгuga cг „Poeюii Ardealului veniюi dupг el (dupг A.E. Baconsky – n.n.) introduc o notг intelectualizantг єi, de curоnd, un ton mai decisiv expresionist“ (ibidem, p. 366); „Horia Bгdescu єi alюi echinoxiєti readuc poemul оn sfera de iradiere a expresionismului (оn variantг panicг) din „Lauda Somnului“ єi ciclurile postume“ (ibidem, p. 403); „Vasile Igna suferг de o boalг, tipic expresionistг, de a presimюi semnele marilor prefaceri obscure єi a vorbi limba lucrurilor єi a vieюuitoarelor“ (ibidem, p. 387).

Caracterul expresionist al poeziei lui Ion Mircea, spre deosebire de colegii sгi de grup, are niєte „note mai aspre“. Poetul cautг sг mitizeze „faptele comune ale existenюei“, avоnd un scop bine determinat – de a le „orienta spre marile spaюii cosmice“. Оn jurul aceloraєi idei graviteazг єi poemele din cartea de debut „Umbria“ de Adrian Popescu, care comportг un cod cosmic al unei lumi imaginare. Reieєind din cele relatate, s-ar pгrea cг criticul exagereazг pe alocuri, prezentоndu-ni-i pe poeюii echinoxiєti dintr-o asemenea perspectivг єi afirmоnd cг poezia lor este populatг de o lume a misterelor de sorginte expresionistг. Оnsг, оn lipsa unei exegeze mai proaspete asupra expresionismului poetic romвnesc, aserюiunile lui Eugen Simion ni se par destul de concludente. Una peste alta, avem suficiente argumente pentru a susюine teza cг оn poezia romвneascг a existat єi existг o tendinюг de valorificare єi de permanentizare a spiritului poetic expresionist.

George MENIUC. Tentaюia modernг оn poezie

George Meniuc este tipul de scriitor care nu aparюine vreunei generaюii sau grupгri literare. Format оn spaюiul cultural romвnesc antebelic, poetul, avоnd deja conturat un stil propriu inconfundabil, cunoaєte acea „teroare a istoriei“ (M. Cimpoi), prin care au avut a trece basarabenii o datг cu venirea la putere a autoritгюilor comuniste. Poate єi de aceea destinul sгu de creaюie are o altг traiectorie decоt al colegilor de breaslг, purtоndu-єi pecetea damnгrii pвnг la capгt. A dus mereu cu sine povara оnstrгinгrii de Юarг, de aici єi calvarul unei existenюe obscure, cu ascensiuni fulminante de creaюie єi devieri ideologico-artistice regretabile.

Nгscut la 20 mai 1918, оn oraєul Chiєinгu, George Meniuc єi-a petrecut copilгria prin mahalalele sгrгcгcioase de la periferiile urbei, pгrinюii sгi abia reuєind sг оntreюinг o familie nu prea numeroasг, dar asupra cгreia „nu mai conteneau sг curgг nenorocirile“, datorate condiюiilor de viaюг vitrege ale pгturii sociale de jos din care fгceau parte. Scriitorul avea sг mгrturiseascг оn „File de jurnal“, intitulate „Chenare pe margine“, datate 21 iunie 1977 єi publicate abia оn 1993 оn revista „Columna“: „Acum, cоnd discern totul, observ cг viaюa mea pe atunci n-a fost bogatг оn evenimente, o sгrгcie lucie, atоt. Mama lucra la tramvai taxatoare. Tata lucra la depoul de tramvaie. Bunica spгla rufele оn oraє. Єi eram lгsat de capul meu, acasг. Оn colbгraia de pe uluiюi mi-a trecut copilгria... “.

De fapt, acele „evenimente“ i-au servit mai tоrziu drept motive de inspiraюie pentru o bunг parte dintre poeziile scrise єi supuse unei autocenzuri severe. Drept exemplu ne poate servi cazul cоnd, dintr-un impuls spre perfecюionare, оn anii de adolescenюг, poetul єi-a ars circa o mie de poezii. Nu a fost un act teribilist prin semnificaюie єi nici un gest nesгbuit, poetul manifestоnd pe tot parcursul vieюii un permanent travaliu de autocizelare.

O оnrоurire beneficг asupra caracterului sгu dоrz єi a spiritului insaюios dupг miracolul lumii оnconjurгtoare a avut-o Sofia Ardilean, bunica sa dupг mamг, cгreia avea sг-i оnchine un poem-invocaюie tulburгtor, scris оn 1981 єi inclus оn volumul selectiv „Preludiul bucuriei“ (1988). S-ar pгrea cг nu e nimic deosebit оn acest gest firesc de pioєenie, dacг nu am descoperi cг poemul оn cauzг, avоnd o formг liricг iconograficг, evocг niєte imagini de facturг psihobiograficг, оn care eroul liric, un copil (prototipul poetului!), prin оntrebгrile adresate bunicii sale, demonstreazг o sensibilitate aparte faюг de necunoscut, spiritul fiindu-i оnsetat de idei cu rezonanюe profund filozofice. Оntrebгrile vin parcг din subconєtient, naivitatea lor fiind doar aparentг: „Mоcг, cine оnalюг salcоmul? Vоntul?“ sau: „O stea a cгzut! Cine a lovit-o?“, sau: „ Pгmоntul оl cutremurг cine? Peєtii?“. Curiozitatea copilului reprezintг оn esenюг reacюia omului primitiv оn faюa lumii nevгzute a lucrurilor, plinг de imprevizibil єi necunoscut, care оi genereazг sentimentul de fricг.

De acolo, din „negura anilor“, se trezeєte setea de mister, ce va rгmоne peste ani drept o caracteristicг nativг a viitorului poet, dornic de a afla tainele lumii, cum o mai numea Lucian Blaga оn termeni filozofici – „minus cunoaєtere“.

G. Meniuc debuteazг оn presa vremii cu „versuri minore”, inspirate din arealul autohton єi purtоnd caligrafia celor „o mie de poezii“, cгrora le fгcuse autodafeul. Оn anul 1934 publicг оn revista de liceu primele sale versuri, cum le mai zicea el „poeme, sonete єi alte buclucuri“. Pe atunci era elev оn clasa a VI-a a Liceului „Mihai Eminescu“ din Chiєinгu. Оn toamna anului 1936, dupг o colaborare intensг cu aceastг revistг literar-єtiinюificг, viitorul poet este numit оn funcюia de redactor-єef. Оn numerele viitoare ale revistei оєi publicг poeziile „Pгdurilor!“, „Haiducii“, „Tatгl meu“, „Pгmоnt natal“, „Destin“, „Orizont basarabean“, „Noapte de iarnг“, „Slгvire“, „Amurg“, precum єi eseurile „Ieri єi mоine“, „Idoli“, „Scrisoare“ єi cоteva traduceri din Heine.

Оn acelaєi timp, colaboreazг la mai multe publicaюii literar-artistice din Юarг. Cuprins de un puternic elan creator, оєi оncearcг pana єi оn alte genuri literare. Eseurile оi reuєeau, оnsг nu єi proza, cum avea sг se lamenteze оn „File de jurnal“, apreciind „vioiciunea stilului“ din prozele prietenului sгu Teo Calian: „M-a оncurcat оntotdeauna stilul meu greoi, uniform. Cizelam єi transcriam bucгюile mele, єi mг оnfundam єi mai mult оntr-o plasmг monotonг, aridг. Mг porneam оn cгutarea unei expresii simple din popor, a unui cuvоnt mai rar, ca un vоnгtor dupг iepuri. Prea trгiam izolat, оntre cгrюile mele, scriam versuri cu nemiluita, neєtiind cг numai suflarea vieюii le poate menюine la suprafaюг. Mediul оnconjurгtor mг rгnea, mг durea, sгrгcia mг ruєina, єomajul tatei mг dezaspera, boala mamei mг оngrozea... “.

Susюinоnd examenele de bacalaureat єi ajutat fiind de poetul N. Costenco, G. Meniuc este angajat ca ucenic la revista „Viaюa Basarabiei“. La redacюie lucra єi poetul Al. Robot, pe care оl aprecia pentru poezia sa „complicatг, ciudatг, cu imagini ca niєte umbre pe apг... “. Lucrul fгrг platг єi dezastrul financiar din familie l-au pus оntr-o situaюie dificilг, fiind pe punctul de a se sinucide. Poeziile sale nu mai inspirau optimismul de odinioarг. Se hotгrо sг „evadeze” din acea lume degradatг, cum se exprimг el оn aceleaєi „File de jurnal“, „sг scap de lanюurile ce mг юineau legat“.

La intervenюiile poetului N. Costenco, pe atunci redactor literar la revista „Viaюa Basarabiei“, i se plгteєte o sumг nu prea mare de bani, dar suficientг, єi, cu permisiunea pгrinюilor, pleacг la Bucureєti, unde susюine examenele de admitere la Universitatea de Litere єi Filozofie. Оncepe astfel o nouг etapг оn viaюa poetului. Apetenюa pentru noutatea artisticг creєte. Ascultг cu interes prelegerile unor profesori de vazг de la Universitate: T. Vianu, D. Gusti, C. Rгdulescu-Motru, N. Bagdasar, H. Stahl є.a. Trгind оn acea atmosferг de profund interes cultural, G. Meniuc оєi schiюeazг trei direcюii de activitate, єi anume: 1. Lectura poeziei moderne; 2. Studiile filozofice; 3. Cercetгri sociologice pe teren. Aceste „оndemnuri noi“, cum avea sг le mai numeascг, el, conюineau substanюa necesarг formгrii unei viziuni poetice moderne, de proiecюie metafizicг, ce transpare оn toate cele 14 poeme ale volumului de debut „Interior cosmic“ (1939). Editarea cгrюii a constituit un pas decisiv оn direcюiile trasate anterior єi, implicit, o metamorfozг de ordin psihologic оn conєtiinюa poetului, survenitг єi din referinюele, оn mare parte pozitive, ale criticilor literari. Sг mai precizгm cг puюini dintre scriitorii veniюi din Basarabia sau originari din partea stоngг a Prutului au fost apreciaюi de critica vremii, de altfel foarte asprг cu tot soiul de „sentimentalisme autohtone“. Ideea de modernitate intrase adоnc оn conєtiinюa unui neam, ai cгrui poeюi (Lucian Blaga sau Ion Vinea, Adrian Maniu sau Tudor Arghezi) creaserг prin operele lor o stare de spirit novatoare оn poezie. Nu fгrг temei, G. Meniuc publicг mai multe articole єi eseuri оntru susюinerea ideii de modernitate, avоnd ca scop formarea unei concepюii poetico-filozofice, care sг nu distoneze cu aspiraюiile novatoare ale vremii. O parte dintre acestea au fost incluse оn cartea de eseuri „Imaginea оn artг“, editatг la Chiєinгu оn anul 1940.

Poemele, eseurile єi articolele ce iau оn dezbatere problemele artei sоnt un material preюios, care ne permite sг constatгm cг G. Meniuc era la acea datг un scriitor pe deplin format. Fiind la „vоrsta noilor оmpliniri“, poetul avea perspective mari de a intra оn rоndul celor mai mari poeюi ai momentului, оnsг ironia sorюii a fгcut sг se оntoarcг acasг, la Chiєinгu, avоnd umila dorinюг de a-єi vizita pгrinюii bolnavi. Aici avea sг rгmоnг pвnг la sfоrєitul vieюii, afectat serios de dogma totalitaristг. De fapt, psihologia poetului suferise unele schimbгri de naturг ideologicг оncг оn anii studiilor la Universitatea din Bucureєti, cоnd fгcuse parte din grupul de tineri literaюi socialiєti de la cenaclul „Cadran“, iar mai apoi atras fiind оn miєcarea ilegalistг.

Оn preajma marii conflagraюii mondiale, autorul оєi pregгtise pentru tipar volumul de poezii „Preludiul Bucuriei“, idee pe care avea sг o realizeze abia spre sfоrєitul vieюii. Cu nostalgia acelor vremi „de mult apuse“, autorul trгieєte ani la rоnd. Avоnd viziunea unei „lumi noi“, el scrie оn ajunul rгzboiului un poem cu dublг semnificaюie: artisticг єi socialг. Poemul оn cauzг are conotaюii lirice expresioniste, sesizabile chiar din titlu – „Apus“, din care reproducem un fragment:

Tot mai sonor apusul de febra vieюii noi

оngenuncheat pe єipot єi-atоtea oseminte.

Fоlfоitor viole uciєilor pe lespezi

Ei cei mai singuri pentru Preludiul Bucuriei.

Asemenea eroului liric din poem, poetul sperг оntr-o viaюг „mai dreaptг“, dar previziunea rгzboiului iminent оi marcheazг existenюa. Din pгcate, G. Meniuc nu avea sг mai revinг la Bucureєti, оntreюinоnd doar o corespondenюг bogatг оn sentimente єi opinii despre fenomenul artistic, оn general, єi folclorul romвnesc, оn special, cu prietenii sгi mai vechi din Юarг. Printre ei s-au numгrat cunoscuюii folcloriєti Ovidiu Bоrlea єi Tatiana Gгluєcг, scriitorii Teo Calian єi Mihnea Georgiu. Totuєi, cea mai vastг corespondenюг єi cea mai strоnsг relaюie a avut-o cu prietenul sгu intim Nicolae Romanenco (decedat оn anul 2000), critic єi istoric literar care se stabilise cu traiul la Moscova. Relaюia de amiciюie s-a transformat mai tоrziu оn una spiritualг, оnceputг la 9 septembrie 1970, o datг cu semnarea primei scrisori, dupг care au urmat alte 134 de scrisori, ultima fiind datatг 24 decembrie 1986. Nu peste mult timp, la data de 7 februarie 1987, poetul se stinge din viaюг, nereuєind sг-єi vadг publicatг cartea de poeme „Preludiul Bucuriei“.

Corespondenюa la care ne referim conюine un material preюios de reconstituire, оn date biografice єi stгri psihologice, a imaginii adevгratului Meniuc. O parte din scrisori au fost date publicitгюii („Corespondenюa cu Nicolae Romanenco“, revista „Orizontul“, nr. 4, 1988). Pentru a fi mai aproape de „adevгratul Meniuc“, vom purcede la o analizг scurtг a corespondenюei sale cu N. Romanenco.

Un lucru demn de atenюie оn majoritatea scrisorilor sale este interesul manifestat faюг de anumite cгrюi, оn special de cele editate оn Romвnia, care, din motive politice bine cunoscute, cu greu erau gгsite la Chiєinгu. Iatг lista sumarг a preferinюelor bibliografice: „Pravila“ lui Vasile Lupu, „Pravila“ lui Matei Basarab, „Оnvгюгturile“ lui Neagoe Basarab, „Letopiseюul“ lui Miron Costin, „Cuvinte din bгtrоni“ de B.P. Hasdeu, „Istoria ieroglificг“ de Dimitrie Cantemir, „Istoria“ lui Herodot, „Biblia“ (оn traducerea lui Gala Galaction), „Coranul“, „Sic cogito“ de B.P. Hasdeu, „Faust“ (оn traducerea lui Єtefan Augustin Doinaє), cгrюi de literaturг norvegianг etc.

La оnceputul anilor 70 оl preocupг editarea clasicilor literaturii romвne, semnalоnd оntr-o scrisoare din luna iunie 1974: „Se epuizeazг anumite lucrгri, care ar putea trezi ideea unei comunitгюi naюionale. Se fac abrevieri sau chiar falsificгri de texte. Multe poezii, nuvele, piese, sоnt scoase din manuale (...). Cineva strоnge єurubul. Acum n-o sг-юi editeze „Rгzvan єi Vidra“, „Magnum etimologicum“ sau minunata carte a lui Ovidiu Bоrlea „Tipologia folclorului“, „Dicюionarul lui B.P. Hasdeu“ є.a. Chiar proverbele legate de daci cred cг vor fi eliminate. (...) Schimbarea asta de decor creeazг o lume falsг de valori. Aproape nimic nu se scrie despre Aleco Russo, Alecsandri, Negruzzi, Hasdeu, Eminescu; оn schimb, se publicг sute de pagini despre Andriescu, Nistor Cabac є.a.“.

Apгrarea ideii naюionale la acea vreme era un act curajos pentru oricare cetгюean, darmite pentru un poet cu darul cuvоntului scris. Muncea febril la cгrюile ce aveau sг aparг, ca dupг un drum lung єi anevoios, оncercоnd sг recupereze „timpul pierdut“. Spre regret, оn primгvara anului 1976 оi moare soюia, scriitoarea de limbг rusг Lidia Miєcenco. Revenindu-єi cu greu din acea stare de cumplitг dezolare, оєi propuse оn anii urmгtori sг scrie un roman, „Tоrgul Moєilo“, unde ar fi descris viaюa din anii studenюiei. Avea sг se dezicг de aceastг idee, mгrturisind оntr-o scrisoare din 27 ianuarie 1981: „Eu nu-s aєa de optimist, mг gоrbovesc regretele anilor pierduюi de pomanг єi оncerc aproape imposibilul: sг-mi leg creaюia de conceptele mele vechi asupra poeziei, de stilul meu vechi єi pгrгsit din eroare, sг mai fac ceva оn versuri єi оn prozг, ca sг nu rгmоn de rоsul lumii. Tot ce am scris оn perioada 1945–1975 nu face nici douг parale, chiar єi prozele mele nu strгlucesc de mare originalitate...“.

Totuєi, оn vara anului 1986, irumpe ceva оn poezia lui, poetul afirmоnd cг „Tot ce scriu acum va fi o cotiturг оn scrisul meu“.

Оntr-adevгr, poeziile scrise la acea etapг sоnt de inspiraюie modernг, dozate оn parte cu elemente din folclorul naюional. Referindu-se la aceastг schimbare de viziune artisticг, poetul avea sг noteze оntr-o altг scrisoare, scrisг оn vara aceluiaєi an: „Un rol hotгrоtor pentru artist оl au imaginile trгite, ca єi ideile trгite. Una vine din viaюг, alta vine din lecturг. Ele se cer оmbinate оntr-o formг artisticг desгvоrєitг, inovatoare...“.

Un lucru interesant de urmгrit la acest autor: оn mai toate cгrюile de poezie editate dupг rгzboi sоnt incluse obligatoriu poeme scrise pвnг la 1940. Poate cг оn acest mod оncerca sг-єi continue evoluюia sa de pвnг la rгzboi, punоnd alгturi poezii scrise оn diferiюi ani. Aceastг observaюiune este valabilг єi pentru volumele „Versuri alese“ (1959), „Vremea lerului“ (1968), „Scrieri“, vol. 2 (1969), „Florile dalbe“ (1979), „Toamna lui Orfeu“ (1982), „Preludiul Bucuriei“ (1988).

Trгind cu iluzia revenirii la concepюia artisticг formatг оn anii antebelici єi fгcоnd pasul de la „vis“ la „realitate“, adicг de la o formг artisticг a unei lirici sugestive, a subconєtientului, la alta, a conєtientului, supusг concreteюii poetice, G. Meniuc оєi trгdeazг frгmоntгrile interioare epuizante. Cartea de cгpгtоi, cum єi-a dorit poetul, poate fi consideratг „Preludiul Bucuriei“, unde se conюin poeme alese cu grijг de autor fгrг a юine cont de cronologia lor. Scrise оntr-o ritmicг modernг, unde coabiteazг imagini simbolice statice cu palpitaюii ritmice expresioniste, aceste poeme au o tentг metafizicг similarг cu versurile semnate оn anii antebelici („Mоine albinele“, „Apus“, „Genezг“, „Umbre“, „Ciclu sfоrєit“, „Cosmogonie“). Alte poeme sоnt de inspiraюie folcloricг sau livreascг („Omul de sticlг“, „Cheile“, „Aєijderile“, „Mгrul roєu“, „Cоntec“ є.a.).

Pornind de la aceeaєi observaюiune, criticul literar Eugen Lungu, prefaюatorul cгrюii „Preludiul Bucuriei“, avea sг noteze: „Intrat оn tоrziul „toamnei lui Orfeu“, cleєtarul impur оєi limpezeєte apele, оn oglinzile lor realul оєi vede imaginea clarг єi plinг de concretг identitate. Poetica de pвnг la rгzboi crea o юarг a negurilor, cu un topos nou, neidentificabil, cu o geografie bizarг de єes sau stepг, mгrginitг de un orizont оnchis, dominatг de o climг rece a pelagicului“ (24).

Din cоte cunoaєtem, autorul a selectat circa 140 de poeme pentru „Preludiul Bucuriei“, omiюоnd textele dogmatizate, scrise оn anii postbelici. Aєa оncearcг el sг se debaraseze de identitatea falsг ce o reflectau, cгci era o fire interiorizatг, taciturnг, care se fгcea simюitг prin rгbufniri incisive ori de cоte ori i se leza conєtiinюa poeticг єi adevгrul artistic. Susюinea cu osоrdie tot ce apгrea nou оn literatura acelor ani de „avоnt proletcultist“, оn special pe tinerii scriitori talentaюi, la a cгror cгrюi semna recenzii єi prefeюe. Despre ei avea sг vorbeascг la adunarea scriitorilor din 22 iulie 1984: „Acum nu le mai poюi face vreo observaюie. Vai de pielea ta dacг o faci. Te trimit la Roma, la Tibru, оn apele cгruia se scaldг capul lui Decebal. Ei se laudг cг оl iubesc pe Eminescu, pe Creangг, se jurг cг dorm cu „Mioriюa“ sub pernг єi, totodatг, nu observг cг au apucat-o pe cгi egoiste, pseudoliterare...“.

Оn definitiv, aceastг prezenюг-absenюг – prezenюa оn real, absenюa оn realitate – defineєte modelul de scriiturг meniucian. Debutоnd оn apusul unei epoci literare mari, cоnd avangarda poeticг, constituitг dintr-un єir de „isme“, оєi consuma ultimele energii, poetul n-a putut sг rгmоnг refractar atmosferei ei incandescente.

Simptomaticг pentru artist devine acea pгtrundere a spiritului оn zonele nelumeєti, transcedentale universului, єi invers, asaltul lumii din afarг asupra eului creator. Sг reюinem modul cum poetul definea actul de creaюie: „Aglomerarea materialului imagistic din albii se revarsг єi spiritul care nu-i leneє, spiritul muєcat de єarpele faustic, strгbate ca un fulger prin neguri єi anticipeazг o lume nouг, produce energii єi imagini, schiюeazг forme noi, are viziunea nemaiєtiutг a altui tгrоm decоt cel cotidian, decоt cel real, are viziunea transcedentului cгtre care tinde omul fugind de realitatea centralг, єi оntruchipeazг misterul altei vieюi“ (25, p. 22).

Privit dintr-o asemenea perspectivг, altul decоt doar simbolist ni se prezintг tabloul creionat оn poezia „Єerpii“, unde autorul prevestea apropierea rгzboiului. Imaginile sоnt schiюate оn stil expresionist, cu nuanюe terifiante de apocalipsг, mesajul poetic sunоnd ca un avertisment dat omenirii:

Bгiatule care mоi boii pe toloacг,

Azvоrle bгюul. E un єarpe: Tu nu vezi?

Aleargг acasг єi vorbeєte pгrinюilor,

Cг pe coarnele vitelor se zvоrcolesc єerpii.

Tot pгmоntul a оnnoptat de privirea lor,

Toatг pгdurea e plinг de єerpi;

Crengile se zbat, єoptesc, оnюeapг єi rоd ca єerpii.

Єi pгrul e єarpe. Єi vоntul e єarpe.

Iluzia unei alte realitгюi e caracteristicг mai multor poeme. Se оntоmplг deci, un salt temerar de la „real“ la „ireal“, fapt consemnat єi de M. Cimpoi: „Pornit pe drumul cunoaєterii, poetul descoperг douг lumi: una terestrг cu contururi ceюoase, incerte, cu „melodii nгruite“ єi alta cosmicг, purг, cu tiparele neschimbate ale veєnicii armonii“ („Meєterul de vise“, 1986).

S-a scris mult despre simbolismul poeziei lui G. Meniuc, printre cei mai importanюi exegeюi ai sгi fiind Eliza Botezatu („Cheile artei“, 1981), Mihai Cimpoi („Meєterul de visuri“, postfaюг la vol. „George Meniuc. Rгvaєul ploilor“, 1986) єi Eugen Lungu („Poetul armoniilor ascunse“, postfaюг la vol. „George Meniuc. Preludiul Bucuriei“, 1988).

E. Botezatu ni-l prezintг ca pe un poet simbolist veritabil, care a asimilat din debut principiile de bazг ale simbolismului francez. Aceeaєi idee poate fi urmгritг оn tot studiul ei monografic.

M. Cimpoi e cunoscut, mai ales, prin referinюele sale asupra prozei, eseurilor єi dramaturgiei lui G. Meniuc. Criticul vede simbolismul poeziei sale „colorat social, localizat оn orizonturile basarabene єi avоnd adesea nuanюe folclorice“.

Eugen Lungu, mai rezervat оn afirmaюii єi mai comprehensibil оn analize, gгseєte оn structura poeziilor lui Meniuc un simbolism metamorfozat de viziuni ancestrale, ce nu se rezumг doar la idealul „veєnic pierdut“ al simboliєtilor. Autorul remarcг fluiditatea imaginilor, prospeюimea metaforei, precum єi prezenюa activг a eroului liric оntr-o poezie „trгitг“, a elanului creator, оn contrapunere cu aєa-numita „poezie fгrг om“, simbolistг.

Fгrг intenюia de a nega existenюa elementelor simboliste оn poezia lui G. Meniuc, semnalгm оnvecinarea lor cu unele elemente expresioniste, ce schiюeazг o lume vгzutг dintr-o perspectivг nouг, a „altei lumi“, populatг cu personaje lirice concrete. Astfel cг trгirea poeticг nu este doar mimatг, ca la simboliєti, ci apare exteriorizatг sincer єi total, fapt care are mai multe precedente оn poezia romвnг interbelicг. Spre exemplu, poeюii Felix Aderca, Adrian Maniu єi Ion Vinea au fгcut єcoalг simbolistг, debutоnd cu poezii de facturг simbolistг єi utilizоnd mai tоrziu elemente ale poeticii expresioniste.

Despre expresionism s-a scris deja cг „оnseamnг dezlгnюuirea supraeului єi proiectarea lui оntr-o lume dinamicг, оntr-o creaюie cosmicг demiurgicг, оntr-o suprarealitate ostilг platitudinii, cruzimii, alienгrii burgheze.

Se lansa un strigгt dupг o nouг lume, o nouг credinюг“ (26, p. 8).

Analizatг sub acest aspect, sesizгm afinitatea liricii lui G. Meniuc cu cea a poeюilor sus-amintiюi, exprimatг оn parte єi de sentimentul de oroare оn faюa rгzboiului. Poate astfel a luat naєtere acea formг de fobie, care l-a fгcut pe tоnгrul poet sг reacюioneze prompt la iminenюa rгzboiului, plecоnd de la Bucureєti єi grгbindu-se sг se оntoarcг la Chiєinгu, acolo unde, zice оntr-un poem: „Copilгria verde mai arde pe єes...“. Suportоnd impactul cu lumea din afarг, el scrie atunci poemul „Ciclul sfоrєit“, unde constatгm o desfгєurare latentг a evenimentelor, „spaюii goale de vreme“, „veєtede stele“, „orbite hоde“, „toamnг despletitг, strгvezie“. Nici moartea violentг a unui personaj liric obscur nu schimbг decorul deprimant. Оn finalul poemului se produce o schimbare, оnsг nu оn ambianюa cotidianului, ci оn afara lui, оntr-un spaюiu metafizic:

Deєi nu-i nici un gong sг batг оn artere,

Tresar cadenюe vechi, mai oscileazг:

Єi liniєtea nu-i liniєte, ci avatar

Universal, multicolor, crepuscular.

Alta decоt la оnceput, ritmica versurilor devine revelatoare, freneticг єi chiar exuberantг. Accentele expresioniste dinamizeazг imaginea liricг, venind оn continuarea acordurilor bacoviene єi ducоnd оntr-o direcюie de esenюializare a lucrurilor. Piesei i se mai imprimг anumite nuanюe regeneratoare, care lucreazг asupra expresivitгюii textului. Poanta poemului se conюine оn modul transcendent de a percepe fenomenul morюii, insuflоndu-i fiinюei umane o speranюг оn veєnicie. De altfel, ideea armonizгrii fiinюei umane cu elementele naturii vine pe linia panismului blagian, sesizatг єi оn aceste versuri:

Dar mistuit de lutul pгmоntesc

Єi prefгcut оn ierburi, arbori, flori,

Eu voi simюi cum pretutindeni cresc,

Cum viaюa mг strгbate оn fiori;

Nu voi muri оntreg, cгci forюe vii

Mг юintuiesc de univers legat

Єi-n veci voi fi cu voi оngemгnat,

Cu voi, pгduri, izvoare єi cоmpii...

(„Pгdurilor!“)

Tentat de dorinюa de a pгstra relaюiile fiinюei umane cu natura, autorul descoperг marile taine ale genezei neamului. Panismul blagian este doar o cale de cunoaєtere a acelei lumi, оndreptatг оn preistorie. Sоnt descoperite astfel miturile mari ale neamului. Setea de transcendent, transpusг оntr-un limbaj pseudoarhaic, se face prezentг оn poemul „Genezг“:

Cerul nesfоrєit e doar oglinda

Ce-nfгюiєeazг tainele pгmоntului:

Sоnt osemintele sciюilor – stelele,

E comoara lui Dromihete – lumea.

(„Genezг“)

Prin expresia poeticг de facturг expresionistг nu se cautг descoperirea acelor „mituri“, ci se оncearcг o „reоntoarcere spre sensurile originare ale naturii“. Lucrate astfel, imaginile poetice duc la ideea unei protoistorii a neamului.

Viziunea poeticг expresionistг este mai pregnantг оn momentele de „zguduire apocalipticг“. Єerpii ce „populeazг“ poemele „Sub cer“, „Ce vrajг“ єi „Єerpii“, ca sг dгm doar cоteva titluri, sоnt mai mult decоt simple simboluri ale rгzboiului iminent, ei capгtг rezonanюe arhetipale. Mesajul poetic sunг ca un „юipгt“ expresionist, cu accente sonore groteєti:

Vгzduhul e mort єi timpul e mort, єi viaюa nebunг.

Se despleteєte pгrul ca єerpii pe jos, оn furtunг,

Eєti creangг sau cоntec оnfrоnt,

Юi-s mоinile vоnt.

Dar luna suna оn noaptea de fier

Єi flacгra plopilor оncremenise sub cer.

(„Sub cer“)

Tabloul apocaliptic, creionat оn culori sumbre, contureazг fragmentar imaginea unei lumi ce apune. Totodatг, viziunea „dezastrului expresionist“ are єi o altг continuare, оndreptatг spre un ideal al dreptгюii sociale єi al credinюei оn ziua de mоine:

Vrei mоinile s-apropii de ceaюa zilei? Vino.

Vrei apelor din flaut vгi muzicale? Vino.

Norodului incendii єi cоntec єi mare

Oglinzi оnfricoєa-vor prin meєterii de fier.

(„Apus“)

Poetul, cuprins оn unele poeme de patima „activismului social“, оєi exteriorizeazг sentimentele cu sinceritate nesimulatг, caracteristicг ce este de asemenea o particularitate a expresionismului romвnesc, avоndu-l drept exponent pe Aron Cotruє. Forma protestatarг єi speranюa оntr-o „lume umanizatг“ constituie mesajul acestei poezii.

„Nгvгlirea“ naturii оn „eul“ social imprimг versurilor dinamism regenerator єi expansivitate transcendentг, poetul zicоnd:

Peste sufletul meu, sгlbatice mоini,

Se aєterne stepa nгvгlitг de pгgоni.

Neliniєtile cosmice, cгlгtorind prin infinit,

Оmi comunicг larma, оnzecit.

(„Bucurie“)

Alteori, „non-eul“ stгpоneєte fiinюa sensibilг a eroului liric, fгcоnd-o sг se cutremure оn faюa necunoscutului:

Emoюii universale de-a valma s-au clintit:

Atоta neodihnг єi larmг de nestins!

Crengile au febrг єi єerpii оn asfinюit,

Єi fulguie non-eul, bizar, de necuprins.

(„Ce vrajг?“)

Dialectica lumii, cuprinsг оntre cei doi poli ai fiinюei umane – „eul“ єi „non-eul“ –, are o dezvoltare poetico-filozoficг uєor de surprins. Lupta contrariilor юine treazг conєtiinюa artisticг. Totuєi, оn una din ultimele scrisori adresate lui Nicolae Romanenco, poetul scria: „M-au dezorientat critica din 1946 єi critica din 1959. Acum ce sг fac? Cum sг-mi recuperez timpul pierdut. Sоnt bгtrоn, bolnav єi fгrг nici o speranюг оn viitor, sоnt o epavг la marginea mгrii...“.

Rгtгcit spiritual єi pierdut оn anonimatul proletcultist, poetul nu are de ales, decоt sг se оntoarcг spre originile poeziei, spre folclorul naюional. Cunoaєtem cг lirismul modern european se sprijinг pe resursele „etnosului arhaic”, ca fiind o tendinюг expresionistг de recuperare єi revalorificare a lui.

V. Coroban nota оn paginile unei scrisori adresate poetului: „Mitul poeziei lui George Meniuc e altul. Оn complexitatea fiinюei sale se pгstreazг, prin ce miracol nu se єtie – straturile vii ale unei civilizaюii apuse, dacice, romanice, slave є.a.m.d. Poetul are nostalgia acestor civilizaюii dispгrute, i se pare cг оn „hоrburile” ei se pгstreazг ceva din fiinюa sa єi cautг mereu. Iar cгutгrile sale nu sоnt de ordin arheologic, erudite єi seci. Ele se оmbinг cu o idee de umanitate idealг, asemгnгtoare celei folclorice”.

Punоnd оn evidenюг destinul dramatic al lui G. Meniuc, subliniem cг acesta este reprezentativ оn contextul literaturii romвne din Basarabia. Argumentul оn cauzг vine ca o pledoarie pentru ca opera sa sг fie plasatг pe o treaptг mai оnaltг a scгrii de valori existente.

Leonida LARI. Viziuni metafizice

Creaюia poeticг a L. Lari, abordatг оn toatг complexitatea ei, apare ca un fenomen distinct pe ecranul liricii romвno-basarabene contemporane. Cert este faptul cг poeta a influenюat mult viaюa literarг din Basarabia de dupг anii 70, fiind pe drept consideratг iniюiatoarea „poeziei feministe“. Dat fiind faptul cг nu putem vorbi despre o omogenitate perfectг a creaюiei – оn lirica ei оntоlnindu-se douг trгiri diferite ca esenюг poeticг: extazul vizionar єi patosul civic –, vom оncerca sг parcurgem acel drum al destinului care s-a conturat prin intermediul cuvоntului scris.

Poeta L. Lari s-a nгscut la 26 octombrie 1949, оntr-o familie de intelectuali. Satul ei de baєtinг se numeєte Bursuceni, jud. Bгlюi. Copilгria pare sг-i fi fost neobiєnuitг, din moment ce a trгit оncг de pe atunci o viaюг intensг оn materie de previziuni, cum avea sг se destгinuie оntr-un volum de poeme оn prozг: „Pe aceste dealuri оnnegurate, pe aceste dragi єesuri de юarг colindam cоndva, fгrг a bгnui mгcar cг undeva, lоngг neєtiutoarea-mi copilгrie, оnfloreєte rгbdгtor єtiutorul meu suflet. Astfel am intrat оn destin, muєcatг de mici оntоmplгri, ferindu-mi instinctiv trupul de loviturile din afarг“ (27).

Pentru un scriitor fiecare apariюie editorialг proprie оnseamnг, оn primul rоnd, transferarea eului creator оntr-o lume nouг, imaginarг, оn care оnsг nu poюi sг te reюii prea mult. Ori, lumea creatг de artist este spaюiul prin care acesta accede spre noi dimensiuni, de ordin metafizic. Asemenea obligaюiune nu vizeazг neapгrat pe oricare scriitor, ci doar pe cel de constituюie modernг, pentru care proiectarea „feюei nevгzute a lucrurilor“ оnseamnг rostul adevгrat al artei. Destinul de creaюie al L. Lari rгmоne a fi reprezentativ оn acest sens. Sг amintim aici despre cartea de debut („Piaюa Diolei“, 1974), care a fost mult timp contestatг de critica literarг a vremii, aspiraюia romantico-misticг necorespunzоnd rigorilor proletcultiste ale vremii. Motivul оn cauzг a оntоrziat apariюia cгrюii timp de aproximativ єapte ani. Pe o asemenea undг cгlгuzitoare, unde realul se оmbinг armonios cu misticul, sоnt scrise mai multe poeme.

Pornind de la ideea cг creaюia literarг a unui scriitor nu оnseamnг neapгrat o ascensiune artisticг continuг, ci presupune єi unele momente de „respiro“, referindu-ne la cazul L. Lari, sоntem motivaюi sг nu dгm dreptate afirmaюiei criticului Eugen Lungu, precum cг „Leonida Lari s-a relevat total оn primele trei cгrюi“ (28). Apropo, Eugen Lungu face referinюг la cartea de debut de care am amintit mai sus, la „Marele vоnt“ (1981) єi „Mitul trandafirului“ (1985). Volumele editate mai tоrziu („Insula de repaos“, 1987; „Scoica solarг“, 1987; „Anul 1989“, 1990; „Lira єi pгianjenul“, 1992; „Al nouгlea val“, 1993; „Epifanii“, 1994, є.a.) au pгstrat, оntr-un fel, acea aspiraюie romantico-misticг din primele cгrюi, adicг sоnt sondate spaюiile metafizice ale spiritului uman, calea de legгturг dintre fenomen єi epifenomen. Sub acest aspect, ni se par relevante poemele din volumul „Mitul trandafirului“, a cгror caligrafie o gгsim completatг prin alгturarea acelor „epifanii“ din volumul omonim. Aєa apar evoluate artistic cele trei viziuni metafizice esenюiale, despre care a scris poeta Doina Uricariu оn prefaюa cгrюii „Dulcele Foc“ (1991): viziunea spiritului pгzitor, viziunea fiinюei fratelui Leonard єi viziunea propriului suflet.

Viaюa extaticг capгtг оn volumul „Epifanii“ o nouг coloraturг artisticг, de o densitate misticг covоrєitoare. Autoarea concentreazг aici, оn mod psiho-biografic, natura ezotericг a fiinюei sale, a cгrei configuraюie o percepem єi оn poeziile din „Piaюa Diolei“. Astfel, cгutгrile metafizice din „Piaюa Diolei“ sоnt ghidate de un eu creator surprinzгtor de activ, muzicalitatea versurilor amintind de ritmica heinianг. Dinamismul spiritului neoromantic cucereєte prin vivacitate єi, totodatг, prin tonul nostalgic, melancolic chiar, ca оn poezia „Sоnt om єi sоnt puternic“:

Sоnt om єi sоnt puternic, dar mг оncearcг-ades

O slгbiciune mare ce-mi prelungeєte chinul –

Cu cоt mai mult оmi pare cг e de neоnюeles

Єi-s hoюul care singur єi-a devastat cгminul.

Atunci m-aє duce-n codru єi-ncet m-aє prгbuєi

Sub un covor de iarbг, aproape de югrоnг,

Pвnг cоnd trupu-mi hranг seminюelor va fi.

Pвnг va creєte iarba pe-mpгdurita-mi mоnг.

Ce rarг sгrbгtoare aceastг viaюг, a mea!

Trecutг-n flori єi-n arbori, єi-n ape cristaline,

Cum aє putea єi-acuma, fгrг-a intra оn ea,

Sг aflu ce e partea de dincolo de mine?

Tentaюia neoromanticг din versuri are un spectru poetico-mitologic clar definit. Reveriile, mirajurile sоnt stгrile din care se naєte poezia, ca model de cгutare a unei mitologii proprii. Viziunea sufletului transpare din mai toate poemele cuprinse оn „Piaюa Diolei“. Extazul sufletului оn faюa materiei o face pe poetг sг exclame:

Cu ce putere soarta te-a inzestrat pe veci,

Cг pгrul tгu оmbatг єi apa din ciєmea,

Cг de te-ngropi оntr-оnsul, оюi vine sг te-neci,

Cг vоntul arde roєu pe locul unde treci

Єi eu cu mоna jarul culeg оn urma ta.

(„Cu ce putere...“)

Оn unele poezii, poeta depгєeєte sau оncearcг sг depгєeascг acel sentimentalism heinian, despre care am amintit anterior, cгutоnd sг cultive expresia artisticг modernг, deschisг оmpotriva naturalismului. Reоntoarcerea la primar, la originar, vine pe linia unei tendinюe de contopire cu Marele Tot. Tonul din primele poezii, pe alocuri indecis, abundг оn semne de exclamaюie єi de оntrebare, trгdоnd frгmоntгrile interioare. Poeta suferг totuєi de un schematism al formei, lucru de care nu se poate debarasa nici оn urmгtoarele volume:

O cunoєti pe vrгjitoarea cea nгscutг pentru sine?...

Azi era aєa-mbrгcatг,

Єi frumoasг, єi ciudatг?

Єi striga prin toatг piaюa:

„Vreau o lume fгrг mоine!“.

O cunoєti pe vrгjitoarea ce-alerga-n atоtea seri

Dupг noi pe strгzi ascunse?

Azi оn piaюг mг ajunse

Єi оmi spuse la ureche:

„Vreau o lume fгrг ieri!“.

Eu mг duc din casa asta, cг la noapte iarг vine,

Cicг-n rochie albastrг

Єi-o sг batг la fereastrг

Єi-o sг-ntrebe:

„Unde-i lumea fгrг ieri єi fгrг mоine?“.

(„Enigmг“)

Subiectul poeziei de mai sus e evident luat din folclorul naюional, оncгrcгtura artisticг conюinоndu-se оn оnseєi motivele lirice abordate. Pe de altг parte, prin refugiul оn cultura trecutului, L. Lari realizeazг o interpretare individualг a unor legende, balade єi mituri cu profunde rezonanюe filozofice. Iatг de ce єi оn alte poezii din „Piaюa Diolei“ aflгm aceeaєi dorinюг de dezlгnюuire asupra „lumii nevгzute a lucrurilor“, pentru a descoperi єi a cunoaєte esenюa acestor lucruri. Spiritualizarea materiei are loc оn spaюiul unei viziuni extatice cu accente mistice revelatorii. Sesizгm astfel o consonanюг interesantг cu poezia lui Rainer Maria Rilke sau cu cea a lui Єtefan George, poeюi pe care Petre Stoica оi aєeza оn rоndul creatorilor preexpresioniєti (29).

Creоnd mituri єi comunicоnd cu ele, L. Lari se detaєeazг de poeюii din generaюia sa. Tenta mesianicг a mesajului poetic comunicat are reverberaюii deosebite, cum ni se confeseazг оn poezia „Miraj“:

Urc mult, apoi m-ascund оnfioratг

Оn pletele muntelui trist

Єi rгmоn o piatrг,

Оncinsг-n tгcerea amurgului.

Aєtept sг vinг necunoscutul

Pe care-l urmгresc de-atоtea zile.

E frig aici

Єi o rгcealг de moarte mг ia.

E rгu sг fii piatrг,

Cоnd asfinюeєte soarele...

S-ar pгrea cг este uєor de pгtruns esenюa acestor versuri. Am zice chiar cг prozaismul lor trage cu greu la cоntarul unei lirici autentice, aєa cum ne-a obiєnuit deja a vedea ansamblul textului poetic. De data aceasta, autoarea parcг ar mima niєte trгiri poetice ce-єi gгsesc o realizare originalг оn aceleaєi „epifanii“. Arhetipul poemului, adicг „muntele“, apare creionat expresiv оn forma poetico-prozaicг a epifaniilor. Acea apariюie a „necunoscutului“, simbol frecvent folosit єi de expresioniєtii germani, nu mai pare atоt de revelatoare оn calitate de poantг la sfоrєitul poemului. Remarcгm єi un alt detaliu curios, care ne demonstreazг cг versul alb nu poate fi numit un atu al autoarei.

Interesant de urmгrit оnrudirea L. Lari cu poeюii de limbг germanг Albert Mombert, Theodor Daubler sau Otto Zur Linde cu cercul sгu de poeюi cvasianonimi — „Charon“. Nimic senzaюional оntr-o afirmaюie ce pune alгturi, pe linie de perpetuare valoricг a unei miєcгri stilistice, un poet basarabean de alte cоteva nume de rгsunet оn poezia universalг. Doar, lucru demn de remarcat, poeta cunoaєte bine poezia germanг modernг, traducоnd din ea єi avоnd o predilecюie deosebitг pentru spiritualitatea germanг. Referitor la „poeюii extazului vizionar“ pe care i-am numit mai sus, Petre Stoica sublinia cг „оn opera lor poeticг ei creeazг mituri, manifestг єi un eu supradimensionat, iar existenюa (la Mombert mai cu seamг) primeєte forma visului. Tonul lor e imnic єi extatic, vizionar, fapt pentru care єi sоnt consideraюi preexpresioniєti“. Amintind de Mombert, trebuie sг remarcгm prezenюa оn versurile sale a unor permanente aliteraюii, care, trecute prin pana unui spirit vizionar, capгtг sensuri arhetipale. Acelaєi Petre Stoica menюiona: „... Lumea metafizicг a lui Mombert transfigureazг realul, afirmоnd cг totul se aflг оn nemгrginirea ei, devenind o lume atotcuprinzгtoare: cu „munюi“, cu „nori“, cu „lacuri“, cu „pгduri“. Iar afarг se aude imnul tuturor cоntгreюilor lumii“. Оn traducerea exegetului, reюinem un poem de Albert Mombert:

Aici este piscul pe care sг adormi.

Aici auzi cum tobele vuiesc оn adоnc.

Aici tresare spiritul, cгutоndu-юi buzele.

Оn vis, mоna оюi creєte prin eter,

Оn Univers.

(„Aici este piscul...“)

Оn consonanюг liricг, L. Lari scrie:

Urc mult, apoi m-ascund оnfioratг

Оn pletele muntelui trist

Єi rгmоn piatrг,

Оncinsг-n tгcerea amurgului.

Aєtept sг vinг necunoscutul ...

(„Miraj“)

Individualizarea emoюiilor artistice are loc, atоt la L. Lari, cоt єi оn poezia lui Mombert, pe planuri comune de supraconєtiinюг: „muntele trist“ – оn primul caz, єi „piscul“ – оn cel de-al doilea caz. Simbolul somnului ne transferг imaginar оntr-o altг lume, spre care cei doi poeюi оєi „scruteazг destinul“. Simbolul „necunoscutului“ este rodul unor succesiuni de imagini concentrate оntr-un plan supradimensional, fiind totodatг єi o оntruchipare mirificг a alter-ego-ului. Cunoaєtem doar cг „necunoscutul”, unul din personajele obscure des оntоlnite оn scrierile preexpresioniєtilor de limbг germanг, apare оn mod obsedant la poeюii care fгceau parte din generaюia de expresioniєti. Mai adгugгm doar cг, оn poezia de mai sus, poeta utilizeazг acest nume obscur avоnd viziunea propriului suflet.

Un concept similar persistг єi оn poemele din „Marele vоnt“. Apetenюa dionisiacг poate crea impresia cг autoarea-i un simplu spirit vizionar, dinamica versurilor irumpоnd dintr-un suflet tributar оncг unei orientгri tradiюionaliste. Оnsг tocmai aici gгsim acel caracter dоrz al poetei, оn cгutarea unei estetici proprii de facturг modernг, pгstrоnd un limbaj artistic adecvat єi originalitatea unui logos sobru. Viziunea sufletului propriu, despre care am amintit deja, se conюine оn mai multe poezii: „Dar оntоi...“, „Tu, suflete...“, „Existг...“, „Repaos“, „Trecere“, „E necurmat оn timp fluidul cel...“.

Existenюa plenarг єi dorinюa de a dгinui оn timp sоnt subiecte lirice cгrora li se imprimг un conюinut testamentar, accentele profetice dоnd rezonanюг unor trгiri lirice profunde. Transferatг оn spaюiul ezotericului, poezia ei exprimг setea de necunoscut, drept condiюie sine qua non de eliberare din cadrul existenюial. Dacг оn primele ei trei cгrюi poezia are pregnante trгsгturi de mitizare a lumii оnconjurгtoare, mai tоrziu elementul social se transformг оntr-o constantг liricг distinctг, care, paradoxal, nu duce la distonanюг, ci armonizeazг mesajul poetic. Poezia adevгratг a L. Lari se conюine оn exprimarea voluptoasei dorinюi de a оmbrгюiєa „miturile colosale“ („destinul“, „trandafirul“, „vоntul“ є.a.). Poeta cautг noi оnюelesuri ale existenюei umane, zicоnd cu fermitate оn glas:

De vоntu-acesta care vine

N-am sг mг apгr, voi lгsa

Liber sг intre оn casa mea,

Cгci seamгnг grozav cu mine.

Iatг-l strigоnd cu dor un nume,

Cгutоnd pe cineva оn nori,

La fel cum eu de-atоtea ori

Am cгutat un om prin lume.

Iatг-l cг uєa o trоnteєte

Єi intrг-n casг suferind,

La fel ca dоnsul, nebuneєte,

Trоntit-am multe uєi la rоnd.

O, frate vоnt, rebela-юi stare

Ascunde-un suflet ca de miel.

Cоndva, aє vrea anume el

Sг-mi ducг ultima suflare.

(„De vоntu-acesta...“)

Un proces de relansare a aspiraюiilor metafizice poate fi urmгrit оn volumul „Mitul trandafirului“. Mitizarea lumii оnconjurгtoare are loc pe un plan nou de conєtiinюг. Fгcоnd abstracюie de cоteva poeme „de adоncг trгire єi realism covоrєitor“, cum avea sг le caracterizeze poetul G. Meniuc, celelalte poezii parcг ar perpetua fiorul mistic din precedentele douг cгrюi. Autorul se оntreba dacг s-a schimbat ceva оn lirica autoarei o datг cu noua apariюie editorialг, ca apoi sг-єi rгspundг оn prefaюг: „Оntre timp, a mai apгrut єi cartea, „Mitul trandafirului“, prin care scriitoarea оєi aprofundeazг imaginile preferate. E aceeaєi traiectorie, acelaєi vis, aceeaєi miєcare a spiritului оn cгutare de adevгr, setea de cunoaєtere єi zbatere cгtre desгvоrєire“ (30, p. 5).

De ce, totuєi, sоntem tentaюi sг nu-i dгm dreptate criticului Eugen Lungu, care afirma cг poeta s-a relevat complet оn primele trei cгrюi? Este lesne de оnюeles faptul de ce un poet de inspiraюie metafizicг riscг uєor sг-єi epuizeze combustia liricг, exploatоndu-єi la maximum viziunile. Lumea imaginarг a autoarei populeazг spaюii astrale, unde sufletele se оntоlnesc dupг moarte. Se creeazг impresia unei comuniuni de forюe supranaturale, cгtre care eєti оndemnat sг mergi:

M-a salutat din soare cineva

Єi mi-a surоs, de parcг mг cunoaєte

Din vremi оn vremi. Pe-o pagiєte оntinsг

Sub zгri deschise ochiului m-aflam –

Acestea cоnd au fost sг se оntоmple.

Surоsul cel – o scurtг fulgerare

Largi spaюii despicоnd – se opri оn mine,

Un foc de tainг parcг susюinоnd.

Aєa am оnceput a mг topi...

Fragmentul din poezia „Flacгra solarг” deconspirг dinamismul eului liric, plin de relevanюг, proiectоnd imaginea unui tablou de o sugestivitate debordantг. „Arderea“, ca metaforг edificatoare, care se asociazг cu simbolul Pгsгrii Phoenix, nu e doar un scop оn sine. Contemplarea poeticг duce autorul pвnг la esenюializarea viziunii sufletului. Ce ar оnsemna pentru un gust artistic cultivat un tablou de Van Gogh, unde ar fi retuєatг luminozitatea celularг ce se revarsг din peisajele naturii? De altfel, lumina este o metaforг foarte оntоlnitг оn lirica ei.

Оn cea de a doua carte, „Marele vоnt“, sоnt mai multe poezii, unde este invocat numele fratelui mort de timpuriu. Viziunea chipului lui Leonard deschide o paginг nouг оn lirica autoarei єi se contureazг astfel o imagine poeticг unicг оn felul ei оn contextul poeziei romвne. Cine a mai scris la noi despre un frate de sоnge, mort de timpuriu, cгutоnd cu destulг discreюie sг remodeleze artistic un destin tragic? Ar fi cazul sг amintim de poetul George Trakl, оn ale cгrui poeme apare foarte des, chiar obsedant, chipul surorii sale. Ori, cum pe drept s-a observat, оn poezia sa de sorginte expresionistг, Trakl are o atracюie deosebitг pentru chipurile nebuloase. Cum ar fi, оn cazul dat, sora sa, Margaretta (Mina, cum o dezmierda el), care, zice poetul: „se iveєte ca o razг de luminг“.

Caracterizоnd cele trei viziuni capitale, Doina Uricariu, citatг deja, avea sг noteze оn prefaюa cгrюii „Dulcele foc“: „Sufletul i se aratг poetei, оntr-o primг viziune, unde apare fratele Leonard, fiinюг de care scriitoarea e legatг nu numai prin arborele genealogic, ci єi printr-un soi de afinitate comparabilг cu „frгюia de cruce din basmele lumii“ (31, p. 14). Tot ea concretizeazг оn continuare cг mai existг alte douг viziuni, izvorоte din elanul romantic al poetei, pe care, оnsг, le plaseazг pe planuri inferioare. Acestea ar fi „viziunea spiritului pгzitor“ єi „viziunea ce reprezintг chiar sufletul poetei“. Axоndu-ne pe cele trei viziuni esenюiale, care, de altfel, alcгtuiesc o viziune cosmicг completг, sг revenim la prima dintre ele.

Indiscutabil, viziunea fratelui Leonard vine din niєte tribulaюii sufleteєti de sorginte expresionistг. Transcriem mai jos un fragment dintr-un poem оn prozг din „Mitul trandafirului“, unde se evidenюiazг efortul autoarei de a-i afla metachipul: „Popasul tгu lоngг apa uitгrii, єi undele ei, єi privirea ta plinг de o оncercare necunoscutг ce te оndepгrta, te оndepгrta de noi, оmi stг єi ascum оn dreptul inimii. Apoi trecerea pe aceastг minunatг cоmpie ce-єi creєte оn tihnг copiii de toate vоrstele. O cоmpie iluminоnd vesel оn Univers, un юinut al celor obosiюi de cale єi al celor nenгscuюi оncг. Apoi, оn singurгtatea ta, юоєnitг neaєteptat оn leagгnul verde al copilгriei ce nu-юi mai aparюinea, ce nu-юi mai venea pe mгsurг. Te striga muntele, te atrгgea cu o forюг nelгmuritг, orbitor strгlucind sus, pe zare. Muntele spre care te-am оnsoюit uimitг cг eєti, cг eєti aєa cum te-am єtiut mereu, numai cг nu apгsat de griji, nu оnchis оn sine, ca оntr-o scoicг de aur, ci adоnc pгtruns de fericire, єi aєteptоnd, aєteptоnd, aєteptоnd vocea care te va оndemna cгtre acest pisc fгrг seamгn, neacoperit de vremelnicie, unde versul cade albastru оn muzicг, unde muzica scapгrг alb оn luminг, unde nu mai ai nevoie de a vedea cu ochii, de a auzi cu urechile, de a atinge cu mоinile, pentru cг tu оn оntregime eєti ochi, urechi, mоini, pentru cг toate se adunг egal оn tine, unul, iar tu priveєti simultan dinlгuntru єi de pretutindeni fгrг a fi vгzut, auzit, atins de oricine“ (32, p. 62–63).

Dacг юinem cont de genul artistic оn care este scrisг bucata de mai sus, efectul liric poate fi catalogat drept remarcabil. Limbajul єi ritmul lent sporesc sugestivitatea imaginilor poetice. Apare deci o speranюг de regenerare a sufletului uman dupг moartea fizicг a trupului. O astfel de interpretare a fenomenului vieюii єi celui al morюii, unde sunг cutremurгtor clopotul mistic, poate fi constatatг оn majoritatea bucгюilor literare din volumul „Epifanii“, care cuprinde єi unele poeme оn prozг din „Mitul trandafirului“. Iatг doar cоteva titluri: „Nu pot sг mг deprind cu moartea“, „Necunoscutul“, „Chemarea muntelui“, „Dragoste“. Motivоndu-єi dorinюa de a scrie epifanii, L. Lari afirmг оn debutul cгrюii cг prin „epifanii“ оncearcг sг se detaєeze de simplele „orientгri certгreюe оntre ele, cоnd existг o supraorientare ce le cuprinde pe toate“.

Sг revenim, оnsг, asupra viziunii prin care poeta proiecteazг chipul heliatic al fratelui mort de timpuriu, cгutоnd astfel sг-i redea metachipul. Оn volumul „Scoica solarг“ sоnt incluse mai multe poeme ce exprimг aceastг tentaюie. O fervoare expresionistг, o luptг interioarг intensг trгdeazг spiritul cuprins de tristeюe оn faюa marilor enigme ale lumii. Verbul dominг integral forma, fiind totodatг liantul celorlalte pгrюi de vorbire. Sentimentele profunde pentru fiinюa seraficг a fratelui denotг fidelitate єi ataєament. Revelatoare оn acest sens sоnt urmгtoarele strofe din poemul „Omul albastru“:

Bunг ziua sau bunг seara,

Sau cum cade lumina din astru,

Vin la tine cu primгvara, -

Оmi va zice omul albastru.

Ce mai faci pe aceste оntinderi,

Ce mai cоnюi pentru oameni, fire,

Cum te-mpaci cu ale lor deprinderi,

Cum se-mpacг cu a ta vestire?

Ai prieteni, duєmani sau poate

Оi primeєti pe ei toюi ca pe sine

Єi cel drag оюi ajunge frate,

Єi iubirea – un dor de mine.

Bunг ziua sau bunг seara,

Юi-aminteєti de acea clipг, оn care

Tot pгmоntul era precum ceara

Єi doar noi: pоlpоiri gоnditoare.

Єi doar noi: douг vreri nгscute,

Spre a ne cгuta o erг,

Єi doar noi: douг feюe mute,

Оmbrгcate pe aceeaєi sferг.

Surprindem оn aceste rоnduri un vizibil proces de conєtiinюг artisticг. Altfel spus, poeta оєi vede destinul оn oglinda propriei conєtiinюe. „Omul albastru“ vine ca o solie multaєteptatг єi dг naєtere unei stгri lirice, prin care este retrгit acel „colю de viaюг“ din trecut. Armonia de sunete aminteєte de muzicalitatea poemului „Bunг seara, Mamг” de Leonard Tuchilatu. Chipul absolutizat al mamei transpare оn poemul lui Tuchilatu ca o proiecюie cosmicг pe fondalul spiritualizat al naturii:

Bunг seara, Mamг.

Fгrг rost cuprind

Cu mоinile cerul.

Rгmоn uєi albe оnchise,

Fоlfоit de aripi

Оn curtea pustie.

E liniєte

Єi doar frunzele

Mai єoptesc

Cu buzele lor uscate:

– Bunг seara, Mamг.

Vibraюiile lirice comune confirmг acea frгюie de spirit, care-i оnrudeєte pe L. Lari єi L. Tuchilatu. Este neоndoielnic faptul cг poeta are un cult pentru fratele sгu, depгєind оn acest fel simplele exprimгri de adulaюie. Sоnt surpate orice canoane existenюiale єi se proclamг ideea de viaюг dupг moarte. Оnsг nu trebuie sг percepem relaюia respectivг ca pe un motiv biblic sau sг facem trimitere la alte experienюe dogmatice, ci s-o tratгm ca pe o aspiraюie de perpetuare a spiritului uman prin spirit. Aєa cum mama оєi cгutг fiul dispгrut, dramг proiectatг sub forma unui mit ontic оn poemul anonim „Mioriюa”, L. Lari creeazг o fabulг poeticг, ce semnificг dorinюa de a-єi vedea fratele, de a-l readuce, mгcar єi imaginar, printre cei vii. Analizatг din aceastг perspectivг, aflгm echivocг afirmaюia lui A. Юurcanu, care prezintг poezia „Mi-e drag de-un poet... “ din volumul „Scoica solarг“ ca fiind un simplu act de egocentrism. Credem cг este absolut clarг imaginea din ultimul catren al poeziei de mai jos, unde autoarea se adreseazг „luminii“, simbolul viziunii propriului suflet, pentru a proiecta оn acest mod o altг viziune, pe cea a fratelui Leonard:

Luminг tu, sora mea оntru soarte,

Lucreazг оn el ca descоntecul, –

Mi-e dor de-un poet ce ar putea єi оn moarte

Sг оєi continue cоntecul!

Iatг cum comenteazг aceste versuri A. Юurcanu: „Egolatria s-a dovedit sterilг, nu numai оn sensul refuzului de deschidere оn afarг, dar єi, mai ales, оn expresia tensiunilor care reprezintг structural spiritul romantic – singurгtatea єi tentaюia absolutului, ale idealurilor scгldate оn vise“, єi mai departe: „Romantismul se descoperг ca o stare de fond – un sfоєietor sentiment de оnsingurare єi, оn consecinюг, evaziunea imaginarг“ (33, p. 141). Aserюiunea de la care am pornit оn disocierile noastre ne permite sг afirmгm deschis cг poemul „Mi-e dor de un poet...“ nu poate fi pus doar sub semnul romantismului, ci se detaєeazг de acest curent literar printr-o remodelare expresionistг a imaginilor poetice. Absolutul nu rгmоne aici doar o simplг tentaюie, ci este „sorbit cu nesaю“ printr-o forюг expansivг a spiritului. Altfel zis, se produce o transferare a eului creator оntr-o altг dimensiune existenюialг, una superioarг.

Leonard TUCHILATU. Revelaюie єi mister

Leonard Tuchilatu s-a nгscut la 10 noiembrie 1951 оn familia lui Ion єi a Nadejdei Tuchilatu din comuna Bursuceni, jud. Bгlюi. Timp de doi ani (1973–1975) a studiat la Institutul de Literaturг „A.M. Gorki“ din Moscova. S-a stins din viaюг la 4 noiembrie 1975.

L. Tuchilatu rгmоne єi astгzi o enigmг pentru posteritate. Cercetоndu-i arhiva, care, pe lоngг lucrгrile оn prozг єi poezie, conюine un єir de оnsemnгri critice єi reflecюii filozofice, am constatat cг existг o vie omogenitate оntre ele. Autorul єi-a punctat cu precizia unui om de creaюie drumul pe care l-a fгcut оntru perfecюionarea limbajului, a formei poeziilor єi prozelor sale. A scris mult sub imperiul frumosului оn scurta-i perioadг de timp pe care a trгit-o mai mult sub obsesia morюii, a relativitгюii lucrurilor. Aceasta l-a fгcut sг iubeascг єi mai mult oamenii, natura cu toate regnurile ce-o alcгtuiesc, cгutоnd „adevгrurile primare“ din care єi-a compus opera. Citind reflecюiile sale filozofice, aflгm despre interesul deosebit pe care l-a manifestat pentru miєcarea expresioniєtilor germani. Motivul respectiv ne obligг ca, prin prisma poeticii expresioniste, sг decelгm valoarea creaюiei lui L. Tuchilatu, a cгrui moarte tragicг оnseamnг o pierdere mare pentru literatura romвnг.

Poposind o vreme la Chiєinгu (1971–1973), poetul frecventeazг bibliotecile oraєului, unde a єi cunoscut scrierile expresioniєtilor germani. Asceza sa spiritualг evolua, frгmоntгrile interioare gгsindu-єi expresie оntr-un limbaj lirico-filozofic deosebit, marcat de o accentuatг modernitate. Altfel decоt оєi plгsmuiau operele majoritatea poeюilor de atunci, Tuchilatu a cultivat o poezie modernг, fгrг rimг, de o melodicitate rarг, precum єi o prozг cu elemente psihanalitice certe.

Microromanul „De partea cealaltг a soarelui“ comportг o stare oniricг revelatoare, sugeratг din chiar titlul lui. Cгutarea „feюei adevгrate a lucrurilor“ оi imprimг lucrгrii o tentг modernг, de facturг neoexpresionistг. Setea de metafizic e proprie mai ales poeziilor de facturг modernг, poetul zicоnd оn „Idiome”:

Mг trage un vоnt spre clasicismul modern,

care-mi оmprгєtie prin sоnge un miros de pace

frumos adormit.

Meticulos fiind оn perfecюionarea modelului de scriiturг, iatг cum vede el menirea artei: „Totdeauna arta a avut menirea de a rezolva lucruri nerezolvabile, de a ajunge la adevгr. Dacг biologii cautг оn naturг, taina omului, eu vreau s-o aflu pentru a-l ajuta sг se gгseascг pe sine, sг fie mulюumit spiritual, nu numai material. Vreau o lume idealг!“ (34).

Dintre decanii de vоrstг ai literaturii romвne din Basarabia, G. Meniuc a fost printre primii care a observat talentul neobiєnuit al lui L. Tuchilatu. Оn prefaюa cгrюii de debut, intitulatг sugestiv „Sol“ (1975), distinsul scriitor avea sг scrie cu durere оn suflet: „Оntotdeauna o moarte neaєteptatг оюi pare de necrezut. S-a оntоmplat aproape ca оn poveste. Оn poveste Fгt-Frumos, pornindu-se оn cгutarea iubitei Cosоnzeana, ajunge оntr-o юarг aєezatг la coadele mгrilor, spre soare-rгsare, єi acolo оєi dг drumul, prin fоntоnг, pe lumea cealaltг, ca sг-l rгpunг pe zmeu. Tuchilatu a mers єi el оn cгutarea frumuseюii existenюei umane, a coborоt єi el, cоnd „cupa zorilor se umple de mгrgгritare“, оn altг lume. Єi nu s-a mai оntors“.

Despre destinul tragic єi valoarea operei sale au scris єi alюi condeieri basarabeni. Demne de reюinut sоnt referinюele prozatorului Vladimir Beєleagг: „Pe cоt єtiu, tоnгrul poet n-a fost un ambiюios, n-a cгutat sг se producг cu orice preю – a lucrat modest, ascultоnd de chemarea sufletului sгu, cоt a pоlpоit viaюa оntr-оnsul“ (35, p. 217). La rоndul sгu, scriitorul Alexandru Cosmescu vede viaюa poetului transformatг оntr-un timp „оn care i-a fost dat sг оncapг єi sг se producг totuєi, оn schimb, o astfel de operг, оncоt sг se constituie ea оnsгєi оntr-un destin“ (36, p. 218).

Cazul lui L. Tuchilatu nu a fost singular оn cгutгrile de adevгr єi frumos оn literatura vremii, doar poate cг acestea s-au dovedit a fi mai dramatice єi mai intens trгite оn lucrгrile lui, depгєind sfera realului, a cotidianului. Lucrоnd cu insistenюг asupra artei cuvоntului scris, poetul a atins un apreciabil nivel de sugestivitate al versurilor. Modul sгu de a reacюiona la o realitate anchilozatг transpare оn unele poeme prin accente profetice uєor de sesizat:

Am intrat оn circuitul monoton al vieюii

єi nu ne mai tulburг vreun soare nou,

vreo orг de zbucium.

Poate cоnd ne vom trezi

din lоncezeala ce ne-a cuprins neamul

vom оnюelege mai multe,

vom fi poate mai singuri.

Somn uєor, urєi cu chip de om,

somn de vechi veac pоnг va veni cel nou

sг vг trezeascг, spunоndu-vг cг aюi uitat de voi,

ceea ce e mai straєnic ca moartea.

Ideea despre viaюг єi moarte єi-a gгsit exprimarea оn tot ce a creat poetul. Condiюia existenюialг a omului evolueazг la Tuchilatu spre o voinюг vivace a spiritului stoic. Sensibilitatea, acutizatг de forюa revigoratoare a spiritului, оl face sг scrie оn „Reflecюii“: „Ar fi timpul cugetгrilor privitoare la viaюг єi moarte. Tot mai mult cred єi parcг nu cred оn nemurirea sufletului. E atоt de dureros“.

Navigоnd pe coordonatele spiritului poetic tuchilian, putem observa cг sentimentalismul naiv din versurile de оnceput este depгєit prin superioritatea gоndirii abstracte, izvorоtг din nesecatele izvoare ale subconєtientului. Tot aici auzim zbaterea „inimii trakliene“, оmpovгrate de cotidian.

Recunoscut fiind ca unul dintre scriitorii de frunte ai generaюiei care a debutat la оnceputul anilor 70, L. Tuchilatu nu a cгutat sг se afirme neapгrat оn mediul literar al vremii. Cu toate acestea, singularitatea creaюiei sale a fost menюionatг оn recenzii єi schiюe comemorative, semnate de o seamг de literaюi.

Interesul vгdit al tоnгrului autor pentru modelul expresionist de exprimare nu юine doar de simpla lui asimilare. Poetul lucra la modelarea unei viziuni proprii asupra lumii, viziune clгditг pe un fond cultural єi folcloric naюional, alcгtuitг dintr-o suitг de simboluri єi arhetipuri: soarele, luna, vоntul, izvorul, pгdurea etc. Totuєi, оn centrul Universului se aflг Omul, ca enigmг supremг a Naturii. Chipul lui solitar e transfigurat de cele mai diverse trгiri єi sentimente. Poetul acordг o atenюie deosebitг limbajului utilizat, tinzоnd spre o cоt mai perfectг eufonie a cuvintelor. Muzica este mгsura tuturor lucrurilor, acea solie cosmicг trimisг sг transmitг un mesaj tainic, spiritualizat.

Pornind de la aceastг aserюiune, vom face trimitere la cele cоteva poeme оn prozг incluse оn cartea „Sol. Fata Morgana“ (1996), care, poate mai puюin decоt poezia, dar, indiscutabil, mai mult decоt proza, sоnt create de un om cu un auz muzical perfect. Analiza lor ne va oferi noi posibilitгюi de receptare a acelui mesaj, prin intermediul cгrora vom descoperi frumuseюea existenюei umane, condiюia sa ontologicг divinizatг. Destгinuirile lirice, palpitоnd de simюire єi de dionisiac, rгbufnesc cu sinceritate єi cheamг cititorul la reciprocitate, la adeziune. Poetul zice: „Niciodatг n-am simюit atоt de aproape єi atоt de acut necesitatea de a scrie, preюul cuvоntului, bucuria єi cгldura lui. De unde sг mг iau pe mine prieten sг urc scгrile verzi, lunecoase єi sг-mi spun: оngгduie, оncг n-am dovedit totul!

Azi, 19 martie 1974, rгcit pоnг la mгduva oaselor, bolnav de rinichi єi cu degetul al patrulea al mоinii drepte rupt – merite indispensabile pentru un om care s-ar vrea normal, cu primгvara оn frunte єi coroane de iarbг, dupг o foame aprigг de trei zile, am sг-mi fac poveєtile mele, deєi e un lucru tare migгlos єi subюire. Vгd toate bucuriile ordinare ale zilei оntr-o hainг cam grotescг, falsг. Nu mai dau de capгtul chiar celui mai pгcгtos lucru єi mг mulюumesc cг pot sг rоd, sг-mi bat joc de nervii mei, care cоteodatг cedeazг. Nu demult un poet rus mi-a zis cг-s cel mai nefericit om din lume, din cauza cг n-am prieteni. De unde sг-i iau, єi de unde sг mг iau pe mine prieten? Poate cг aєa-i mai rгu, оnsг ce sг-i faci?...“

Surprindem оn aceste rоnduri un moment de viaюг, unde se оmbinг dureros sentimentul singurгtгюii cu acea „alinare prin limbaj“, sintagmг utilizatг de poet. Imaginaюia face corp comun cu realitatea, acutizоnd astfel condiюia ontologicг a omului despre care am mai amintit. Are loc o proiectare a dimensiunii realului оn universul lгuntric. Creоnd iluzia unei planгri solitare prin nemгrginirea universului, cuvintele vin aidoma unui mesaj din cealaltг lume. Ele sugereazг umanismul autorului, dragostea neюгrmuritг pentru oameni, neliniєtea pentru viitorul lor. Autorul trгieєte necesitatea de a se afla printre semenii sгi: „Atоtea strigгte menite sг оnєire puterea nebunг a cuvintelor єi omul оn ploaie cu pieptul desfгcut. Nu mai porniюi оn cгutare de ceva strгin, deєi multe nu-s ale voastre. Au, am trecut de vоrsta sorюilor de noroc pentru care єi un mic leagгn de aer e o bucurie? Aєa оn liniєte vreau sг mг оntorc оncet, sг-mi sparg degetele de vоnt“.

Melodicitatea poemului izvorгєte dintr-o trгire intensг, ce are loc оn momentul inspiraюiei. „Cгderea оn real“ devine un prilej de a descoperi lumea din afarг, fiind totodatг o оncercare de a cuprinde cu spiritul lumea din afarг. Am putea spune chiar cг poetul scrie un mit, оn care personajul principal este un sol venit din altг lume, cu dorinюa de a оnюelege tainele existenюei umane.

Dacг a venit vorba despre mit, vom reproduce un gоnd din scrierile lui Constantin Noica referitor la geneza miturilor: „Toate miturile юin, poate, de mitul cгderii. Fiindcг dacг n-ar fi o fiinюг cгzutг, omul n-ar avea nevoie de mituri“ (37, p. 21).

Pe de altг parte, scriitorul Al. Cosmescu observa cг arta poeticг a lui Tuchilatu este supusг unui proces de creєtere prin ea оnsгєi, adicг la el „conєtiinюa e mijloc“, iar „idealul“ – scop. Drept dovadг este fragmentul de poem оn prozг de mai jos: „Acum am sг-mi crestez faюa, sг vгd culoarea sоngelui purpurie єi sг-mi amintesc de sfоrєit. E o culoare ce nu are loc оn poemele poeюilor noєtri solari. Deєi culoarea sоngelui e nevinovatг, curatг єi sfоntг“.

Actul de crestare a feюei apare ca o formг de revoltг a unui spirit rafinat оn faюa celor care fac o poezie ce contacteazг superficial cu realitatea. Sоngele este expresia unei trгiri lгuntrice, care cautг sг rгzbatг spre luminг єi, lгsat fiind sг se prelingг оn afarг, elibereazг conєtiinюa poetului de tensiunile interioare. Satisfacюia єi, оn aceeaєi mгsurг, durerea pe care o оncearca autorul se datoreazг aspiraюiilor sale cгtre o lume idealг. Drept rezultat, viziunea asupra lumii se antropomorfizeazг, regnurile fundamentale ale naturii оntrepгtrunzоndu-se pоnг la contopire, ca оn acest fragment de poem оn prozг: „Frumos versuiau copacii оn noaptea оnvierii mele. Rгsunau vгile, munюii se оmbrгюiєau, pгsгrile cоntau cоntecul focului. Albastrг era lumea, cerul albastru, fulgere se rгsfrоngeau оn memoria noastrг, fulgere de reculegere, de amintire. Copilгria mea fusese o cоmpie mare, flori se agitau peste izvorul vieюii mele, mоngоindu-l. Copil vroiam sг fiu, acum sоnt єi trist mi-e. Єi cum sоnt copil, tot mai tоnguiesc dupг lumea ce am lгsat-o, dusг de roata vremii”.

Neоncorsetat de incifrгri lingvistice, poemul copleєeєte prin melodicitatea-i atotcuprinzгtoare. Fiind exploratг realitatea intimг a naturii, ritmurile din poem sugereazг imaginea unei lumi miraculoase. Tristeюea metafizicг se aєterne suveranг peste lucruri. O datг cu revitalizarea naturii, viaюa capгtг noi forme de manifestare, poetul creоnd imaginea edificatoare a unei trгiri demne de Marele Pan. Metamorfozele ce au loc оn Naturг sоnt de ordin abisal. Subiectul copilгriei, atоt de frecvent оntоlnit оn poemele scriitorilor basarabeni, capгtг la Tuchilatu o reverberaюie tainicг care evolueazг spre un tablou irepetabil al existenюei umane. Dorinюa eului liric de a se оntoarce оn „lumea copilгriei“ este compatibilг cu adevгrata fericire. Odatг realizatг dorinюa, eroul liric simte nevoia transcendгrii unei alte dimensiuni existenюiale. Angoasa єi cгutгrile permanente de a se salva din real declanєeazг tensiunea necesarг de contopire cu Absolutul. Poetul zice:

M-am nгscut sг fiu

umbra unor simple reverii

ce-єi gгsesc locul оn inima mea,

fie cоt de micг.

Atоt de modest

оmi єopteєte vоntul sг fiu,

оncоt sг-mi parг clipa asta

egalг cu viaюa unor hurii

exilate оn veєnicia omeneascг.

(„M-am nгscut sг fiu…“)

Lumea spre care ne оmbie Tuchilatu este realг, umanizatг, perceptibilг. Ea ne dezvгluie noi faюete ale lucrurilor, legitгюi existenюiale nebгnuite. Poetul оnvгluie intenюionat poemele оn ceaюa misterului. Esteticul unei creaюii de esenюг expresionistг se fundamenteazг pe legitгюi general-umane profund viabile. Un dialog cu Demiurgul este pentru poet mai mult decоt o simplг rugгciune, deoarece, prin potenюa sa creatoare, acesta оnsuєi devine un Demiurg єi:

Atunci cresc stelele,

Umplоnd golul din noi,

Єtergоnd urma pustiului lгsatг de dragoste.

(„Colю de casг“)

Moartea prematurг a poetului a lгsat multe оnsгilгri de gоnduri neclare оn manuscrisele abia lizibile. Оn mare mгsurг, acestea sоnt proiecюia destinului sгu traumatizat. Chiar dacг creaюia nefinisatг nu ne permite sг-i refacem viaюa оn toatг dimensiunea, ea ne oferг, оn schimb, o admirabilг posibilitate de a-i cunoaєte coordonatele spiritului. Sг luгm exemplul scriitorului italian Luigi Pirandello, care-єi оndemna cititorul sг-l caute оn ceea ce a scris prin stгrile de spirit trгite cu intensitate.

Оn arhiva poetului pot fi gгsite mai multe poezii єi poeme оn prozг, plгsmuite sub imperiul elanului romantic. Romantismul versurilor la care facem referinюг este exprimat printr-o abundenюг de metafore stilizate, printr-o dinamicг poeticг impresionantг, printr-un evident elan creator. Melodicitatea lor nostalgicг єi imaginile crepusculare ne duc cu gоndul la poezia vizionarг a preexpresioniєtilor. Revenim din nou la aceeaєi miєcare literarг, care i-a avut оn rоndurile ei pe Arno Holz, Rainer Maria Rilke, Franz Werfel sau Єtefan George. Chiar dacг expresionismul, cum s-a afirmat deja, „nu оnseamnг оn nici un caz o unitate esteticг єi filozoficг“ (I. M. Lange), putem spune cu certitudine cг acesta a influenюat considerabil literatura єi arta sec. XX.

Aєadar, оn opera poeticг a lui L. Tuchilatu s-a concentrat o energie puternicг a spiritului, care a depгєit canoanele єi tradiюia vremii, exprimоnd solititudine єi neobiєnuit. Poeziile inspirate din viziunea neamului alcгtuiesc o bunг parte din scrierile sale. Iatг doar cоteva titluri ce evocг imaginea neamului nostru mioritic: „Ca la Breaza“, „Apocalipsг“, „M-am nгscut sг fiu...“, „Dragoste“, „Vechiul fior al celor ce mг оmpresoarг“. Remarcгm оn special aceastг viziune, deoarece оn poezia basarabeanг postbelicг au fost fгcute – оn mod conєtient sau inconєtient – destule exagerгri grave оn explorarea ideii de „neam“ єi „patrie“.

Eludоnd schemele dogmatice ale timpului sгu, poezia lui Tuchilatu evolueazг spre o esteticг proprie, marcatг pe alocuri de ermetism asemenea poeюilor italieni Montale, Qwazimodo єi Saba. Iatг cum este definitг ideea de poezie оn „Reflecюii“: „Poezia este o veєnicг cгutare a frumosului real оn zonele lumeєti, transcendentale universului, infinitului etc. Poezia politicг nu poate exista. Ar fi o poezie speculativг. Оnsг, totodatг, ea existг оn poezia adevгratг, prin chemarea frumosului, chemarea la fapte bune a omului. Dupг lectura poeziei adevгrate, оn faюa omului se deschide o altг lume, care оl cheamг sг dureze ceva bun pentru cei din jur. Ea e оndreptatг spre binele omului, socoate omul de alгturi frate, prieten. Uite scopul poeziei. Bravo ei! Numai un artist talentat poate face o astfel de poezie: realistг, totodatг simbolistг, naturalistг, nostalgicг, expresionistг, nihilistг, romanticг etc.“.

Dominanta liricii lui L. Tuchilatu rezidг оn „mitologia puritгюii originale“, exprimatг printr-o experienюг proprie de viaюг. Ceea ce impresioneazг mult la asemenea gen de poezie este tendinюa de revelare a misterului vieюii, care, odatг descoperit, rгmоne conservat оn poezie. Sг ne amintim de formele arhetipale prezente оn creaюia poeюilor din „generaюia pierdutг“, despre care scria marele estetician al expresionismului, germanul W. Worringer: „Cu mistica оncepe istoria percepюiei moderne, istoria artei noi” („Abstracюie єi intropatie“, 1970).

Revelarea adevгrului fiinюгrii reprezintг reacюia poetului la letargia spiritualг a societгюii sale. Mesianismul єi viziunea profeticг, elemente la care ne-am mai referit, sоnt caracteristicile dominante ale stilului sгu, astfel fiind evitate pateticul єi ludicul. Prin discursul liric individualizat poetul refuzг formulele patetice єi adoptг un limbaj arhaico-mitologic viu colorat. Poeziile sоnt structurate оn jurul unor monologuri interioare sau dialoguri, care le imprimг o vrajг aparte. Ritmica versurilor vine din interior єi reveleazг o lume a sunetelor magice. O muzicг temperatг, nostalgicг rгsunг lecturоnd poeziile „Bunг seara, mamг!“, „De toamnг“, „Iar frunzele cad“. Ritmica lor aminteєte de versurile din baladele populare. De altfel, mai toate poemele lui L. Tuchilatu юin de poetica єi de mitologia popularг. Drept consecinюг, gоndirea miticг ni se prezintг ca un rezultat al cunoaєterii profunde a artei populare, universul simbolic fiind legat organic de cultura popularг. Cele patru mituri capitale ale culturii romвneєti, proclamate оn testamentarele lucrгri – balada „Mioriюa“ (mitul ontic), legenda „Meєterul Manole“ (mitul estetic), „Traian єi Dochia“ (mitul istoric) єi „Zburгtorul“ (mitul erotic), au devenit modele autentice de inspiraюie pentru oricare om de artг. Acea tentaюie spre originar, spre matricea limbii materne оnseamnг indubitabil transcendarea istoriei neamului. Viziunea neamului apare ca un produs al acestor mituri. Poemul „Basm dac“ conюine anume o atare viziune, eroul liric transferоndu-se imaginar оn lumea strгmoєilor daci:

Dus de visare єi apus de gоnduri,

uitat de anii mei оn legгnare,

m-am rгtгcit deodatг printre daci...

Mitul ontic este preluat єi imaginaюia eroului liric se confundг cu o lume arhaicг, cu lumea Daciei istorice. Metaforele de facturг mitologicг imprimг plasticitate limbajului poetic utilizat. Lumea misterioasг a dacilor genereazг acea „lume idealг“, pe care poetul o reveleazг, sugerоnd o realitate dominatг de mister.

Tragicul, ca element constitutiv оn poezia lui Tuchilatu, оєi are originea оntr-o conєtiinюг miticг, modelatг din baladele єi legendele populare. Оn poemul „Balada meєterului Manole“, autorul se identificг cu fiinюa spiritualг a eroului mitologic, revitalizarea personajului din legendг apгrоnd proiectatг pe ecranul conєtiinюei sale.

Mitul erotic este mai puюin pronunюat оn creaюia lui Tuchilatu, autorul єtiind sг pгstreze o „tгcere tainicг“ faюг de „femeia iubitг“.

Mai multe poezii ale sale au drept motiv de inspiraюie viziunea femeii-mame. Se perpetueazг astfel o frumoasг tradiюie a liricii basarabene, reprezentatг de poetul Gr. Vieru. „Bunг seara, mamг!”, „Popularг“, „Rapsodie“ sоnt doar cоteva din poemele ce contureazг imaginea Mamei.

Vizоnd aceastг imagine din poemul „Rapsodie“, G. Meniuc sublinia: „Оncolюit de o boalг incurabilг, fatalг, se simte obligat, ca єi ciobanul din baladг, predestinat morюii, sг-i spuie mamei mгcar o vorbг bunг, dar nu gгseєte altceva decоt o viziune cosmicг: “Ascultг, au cоntat cucoєii de zi, mamг... – S-au deschis porюile mari ale lumii, mamг!”“ (38, p. 8).

Chipul mamei transpare оntr-o formг idealizatг єi оn poemul „Popularг“. Mama pentru autor este cea care a nгscut florile, soarele... Dragostea pentru ea implicг toatг energia sufletului spre contopirea cu Universul. Nostalgia dupг lucrurile efemere ale vieюii conferг o notг de tristeюe poemului:

Maica mea,

mama florilor,

mama soarelui

mie-mi pare rгu de orice om trecut de sfоrєit,

mie-mi pare rгu

de grгdina silitг de toamnг

sг-єi lase haina...

Dintr-o sursг folcloricг s-a inspirat autorul scriind poemul „Baba de zгpadг“ єi sugerоnd imaginea unei lumi a iluziilor єi a vieюii deєarte:

De cоte ori a murit

baba de zгpadг,

єi eu trebuie sг cоnt

оn numele vieюii…

L. Tuchilatu era un оmpгtimit de miturile populare, cautоnd sг-єi perfecюioneze stilul prin valorificarea lor. Imprimоndu-li-se dinamism єi fluiditate, versurile sale comportг o viziune („Cоntecul cobrei“, „Dimineaюa cosmicг“, „De mг veюi оmbrгca оn haine frumoase“). Din aceastг perspectivг esteticг, poezia lui L. Tuchilatu se apropie de cea witmanianг. Fiind vorba despre expresionism єi despre Walt Witman ca precursor al acestui curent literar, iatг ce scria Petre Stoica, vizоndu-l pe poetul Yvan Goll: „Foarte curоnd, sub influenюa dinamicii miєcгrii spirituale a generaюiei sale orientate spre idealurile de оnnoire eticг єi socialг, Goll оєi gгseєte un timbru єi un ritm neconfundat. Impulsurile artistice izvorгsc din opera lui Walt Witman, atоt de оndrгgitг de tinerii expresioniєti din Germania Imperialг de odinioarг“ (39, p. 104).

Existг chiar unele stгri poetice comune оntre Tuchilatu єi Trakl. Moartea, Somnul, Tгcerea єi Amurgul sоnt viziuni arhetipale care apar: la Tuchilatu – оn poemele „Discurs“, „Idiome“, „Dimineaюa cosmicг“, „Sfоnta madonг“; la Trakl – оn poemele „Somn“, „Sebastian оn vis“, „Occident“, „Exil“. Convulsiile metafizice caracteristice poemelor lui Trakl sоnt suprimate la Tuchilatu оn favoarea unui pregnant mesaj uman єi filozofic. Sentimentul resemnгrii este propriu ambilor poeюi, cгpгtоnd la Tuchilatu proiecюii halucinante:

Poate cг aєa e mai bine.

Florilor nu le mai оnchin versuri.

Aici rгsunг iarna,

e aproape frig,

faюa ta sunг a toamnг,

desprinsг

de pe copacii

dispгruюi sub apг.

(„Poate cг aєa e mai bine ...“)

Lectura poemelor lui Trakl єi Tuchilatu lasг impresia unei vizualitгюi acute, copleєitoare. Chipul „bгiatului Elis”, des оntоlnit оn poemele lui Trakl, transpare єi оn unele versuri ale lui Tuchilatu, Elis fiind chiar personajul central al microromanului „Dansul pгpuєilor”. Obsesia morюii єi viziunea oraєului „dominat de tenebre“ sоnt elemente dominante оn poezia unui alt poet expresionist, Georg Heym, care a trгit o viaюг de asemenea scurtг. Mesager al unui tгrоm aflat dincolo de lumea noastrг, Georg Heym avea o energie ieєitг din comun, creоnd febril оn ultimii ani de viaюг, „ca sub imboldul unui demon“. El a scris peste 400 de poezii, єapte nuvele, o dramг. Tabloul „oraєului malefic“, lupta cu tehnicizarea excesivг, iatг motivele centrale din poezia lui Heym. „Oraєul mort“, creionat subtil оn „Dansul pгpuєilor“, prezintг imaginea maleficг a viziunii lui Heym, care poate fi raportatг оn aceeaєi mгsurг la societatea contemporanг. Tabloul apocaliptic transpare la Tuchilatu оn poemele „Apocalips“, „Oraє sudic“, „Ploaie de piatrг“ є.a.

Cunoscоnd complexitatea miєcгrii artistice a expresioniєtilor, nu este uєor a puncta calea de afirmare a unui poet, parte din a cгrui poeme stau sub semnul expresionismului. Pentru a fi mai comprehensibili оn disocierile noastre, subliniem оncг o datг cг expresionismul оn poezia lui L. Tuchilatu se exprimг mai mult printr-un ataєament spiritual faюг de reprezentanюii de seamг ai acestui curent literar. Principiile stilistice ale acestei miєcгri, apгrute оn Germania la оnceputul primului rгzboi mondial, au coincis оn bunг mгsurг cu aspiraюiile tоnгrului nostru poet. Aducem aceastг notг explicativг pentru a feri opera lui de eventualele оnvinuiri de epigonism.

Tutelatг de principiile estetice єi etice ale єcolii expresioniste, poezia lui Tuchilatu are unele afinitгюi, sub aspectul formei єi a conюinutului, cu lucrгrile poeюilor care scriau o „poezie a speranюei“ (sintagma оi aparюine lui P. Stoica). Modelul liric єi acel scop bine determinat al „оnfrгюirii umane“ оl оnrudeєte spiritual cu poeюii Yvan Goll, Ernst Stadler, Franz Werfel. Poezia lor mai era supranumitг „pacifist-umanitaristг“. Ea proiecta tabloul unei lumi, posibil, mai bunг, echilibratг, liberг de violenюг. P. Stoica nota cu referinюг la aceastг poezie: „Pacifist-umanitaristг, ea porneєte de la оncrederea оn nobleюea sufleteascг a omului, puternicг єi capabilг sг оnfrоngг forюele rгului. Apariюia unei lumi mai drepte e preconizatг ca rezultat al transformгrii de naturг eticг („omul poate fi salvat numai prin om“), ceea ce face ca acest fel de poezie sг stea sub semnul unui ideal de viaюг abstract, dacг nu utopic“ (39, p. XXV).

Actualizоndu-i opera єi dorind sг o promovгm, putem spune cu certitudine cг L. Tuchilatu n-a rгmas doar un simplu exemplu de destin scriitoricesc tragic, cum s-a obiєnuit sг fie interpretat, ci este un poet care-єi are discipolii sгi chiar єi dacг nedeclaraюi. Aflгm astfel єi dupг dоnsul poeюi tineri, ale cгror scrieri sоnt impregnate de elemente expresioniste, fie cг aceєtia оєi zic moderniєti sau postmoderniєti.

S U M M A R Y

The evolution of expresionism in rumanian poetry is going by tradition.Today we distinghish three forms here assimilation. The first sourse is a lirical model belong to expressionist poets, who createre in a German culture: Georg Trakl, Franz Werfel, Georg Heym, Gotfried Benn, Yvan Goll, Ernst Stadler etc.

Rumanian expressionists: Lucian Blaga, George Bacovia, Adrian Maniu, Aron Cotrus, Ion Vinea, Felix Aderca, – put the basis of expresionist poetry in the rumanian literature. They spoke German and read many books about expresionism in original. Belonging to expressionism their poems turn into a nice revelation: the existential mystery Lucian Blaga; the tend to a „new humanism” (Aron Cotrus); the attitude regarding the retrogressive middle classes (Felix Aderca); the metaphysics appetense (Ion Vinea)…

Later other poets continued the ideals of expresionism and made up a new generation.

In the fifth decade, the expresionism drew a certain line in the rumanian poetry. A. E. Baconsky, Petre Stoica, Ana Blandiana, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru etc., – wrote expresionist poems. All of them start with lyric models Blaga and Bacovia.

Certainly, in particular, they stuck to ones colours. A remarke: Petre Stoica and A. E. Baconsky translated many expresionist literature in rumanian language.This is a second form of expresionistic assimilation, in a native manner.

The third form of a expresionistic assimilation, and the last one, was practiced in the rumanian poetry in the midlle of the sixth decade. In that literary moment, appeared a new generation of poets , called „echinoxisti”. Their literary group was formed in Cluj, about the „Echinox” newspaper. In fact, they prolonged in epigonic formed, the lyric models of expresionism: Blaga, Bacovia, Baconsky and Blandiana. After that the rumanian expresionist poetry lost its originality.

Today we have the revelation to trace out expresionit elements in the poetry of the eighth decade – the postmodernist literary moment.

Folloing the principle of sincronism, we can notice expresionist tendencies the poetry of bassarabbian poets: George Meniuc, Leonida Lary and Leonard Tuchilatu. Their expresionist valence has particularity, belonging to the bessarabian social and cultural reality of the seventh decade. Itself, expressionism is a spiritual situation, manifests in a reaction of modern poets to the degrading existence of peoaple.

BIBLIOGRAFIE

1. Sоn-Georgiu, Ion. Mistici єi expresioniєti оn lirica germanг contemporanг, 1927.

2. Grigorescu, Dan. Istoria unei generaюii pierdute: expresioniєtii, Bucureєti, 1980.

3. Worringer, Wilhelm. Abstracюie єi intropatie, Bucureєti, 1970.

4. Crohmгlniceanu, Ovidiu S. Literatura romвnг єi expresionismul, Bucureєti, 1973.

5. Zalis, Henri. Expresionismul оn literatura romвnг, Bucureєti, 1975.

6. Pavel, Amelia. Expresionismul єi premisele sale, Bucureєti, 1978.

7. Manghiulea, Mihai. Georg Trakl. Poezii, Bucureєti, 1988.

8. Blaga, Lucian. Opere. (Volumul 2), Chiєinгu, 1995.

9. Barbu, Eugen. Aderca оn Felix Aderca. Murmurul cuvintelor, Bucureєti, 1879.

10. Cгlinescu, Matei. Schiюг de portret liric, оn Ion Vinea, Ora fоntоnilor, Bucureєti, 1967.

11. Petroveanu, Mihail. Prefaюг, оn Adrian Maniu, Cоntece tгcute, Bucureєti, 1965.

12. Balan, Ion Dodu. Prefaюг, оn Aron Cotruє, Versuri, Bucureєti, 1978.

13. Apolzan, Mioara. Prefaюг la Pensiunea doamnei Pipersberg, Cluj-Napoca, 1984.

14. Crohmгlniceanu, Ovidiu S. Pоinea noastrг cea de toate zilele, Bucureєti, 1981.

15. Cimpoi, Mihai. O istorie deschisг a literaturii romвne din Basarabia, Chiєinгu, 1996.

16. Braga, Mircea. A.E. Baconsky sau imnul cгtre neliniєtea creatoare. Fluxul memoriei, Bucureєti, 1987.

17. Martin, Mircea. Extatica trecere a poetului, оn A.E. Baconsky, Scrieri I (Poezii), Bucureєti, 1990.

18. Stoica, Petre. Permanenюele expresionismului, оn Caligrafie єi culori, Bucureєti, 1984.

19. Flгmоnd, Dinu. Pоnг єi o carte de vizitг trebuie sг fie scrisг оntr-o limbг impecabilг dacг te consideri scriitor, interviu cu Petre Stoica, Amfiteatru, 1977, nr. 12.

20. Flгmоnd, Dinu. Intimitatea textului. Arheologiile lui Petre Stoica, Bucureєti, 1985.

21. Simion, Eugen. Prefaюг, оn Ana Blandiana. Poezii, Bucureєti, 1989.

22. Cristea, Dan. Postfaюг, оn Dan Laurenюiu, Poziюia aєtrilor, Bucureєti, 1980.

23. Simion, Eugen. Scriitori romвni de azi, IV, Bucureєti, 1989.

24. Lungu, Eugen. Poetul armoniilor ascunse (prefaюг), George Meniuc. Preludiul Bucuriei, Chiєinгu, 1988.

25. Meniuc, George. Imaginea оn artг, Chiєinгu, 1940.

26. Banuє, Maria. Poezia austriacг modernг de la Rainer Maria Rilke pоnг оn zilele noastre, Bucureєti, 1970.

27. Lari, Leonida. Epifanii, Galaюi, 1994.

28. Lungu, Eugen. Literatura din Basarabia sub semnul Balanюei, revista Contrafort, nr. 1, 1994.

29. Stoica, Petre. Prefaюг. Poezia germanг modernг de la Єtefan George la Enzenbergher, Bucureєti, 1968.

30. Meniuc, George. Frumuseюea nelocuitг (prefaюг), Leonida Lari. Mitul trandafirului, Chiєinгu, 1985.

31. Uricariu, Doina. Focul din suflet єi cel din istorie (prefaюг), Leonida Lari. Dulcele foc, Bucureєti, 1991.

32. Lari, Leonida. Mitul Trandafirului, Chiєinгu, 1985.

33. Юurcanu, Andrei. Leonida Lari sau poezia la modul romantic: Bunul-simю, Chiєinгu, 1996.

34. Tuchilatu, Leonard. Reflecюii, Tineretul Moldovei, 6 noiembrie 1989.

35. Beєleagг, Vladimir. Durerea ireversibilelor pierderi… L. Tuchilatu, Fata morgana, Chiєinгu, 1989.

36. Cosmescu, Alexandru. …Єi Leonard Tuchilatu – Prozatorul sau Permanenюele unei solii. L. Tuchilatu, Fata morgana, Chiєinгu, 1989.

37. Noica, Constantin. Jurnal filozofic, Bucureєti, 1990.

38. Meniuc, George. Lumea sonorг (prefaюг). L. Tuchilatu, Sol, 1977.

39. Stoica, Petre. Caligrafie єi culori. Yvan Goll, Seismograf sensibil al epocii sale, Bucureєti, 1984.