TĂRÂM
Mereu va rămâne un
alt tărâm
neexplorat de a ta
respirație
Aerul cald îți intră
pe gură
se ramifică în piept
Rădăcini se ivesc
pe locul
pe care ai pășit
O cărarea duce spre
poiană
unde vei face
următorul popas
TERRA
Sempre restarà una
altra terra
inexplorada per la teua respiració:
L’aire calent t’entra
per la boca
es ramifica en el pit
brollen les arrels en
el lloc per on s’ha passa,
des de la sendera que t’ha de dur
cap al clar de bosc
on la teua ànima
farà la seua següent paradeta.
ANTITEZE
Pământuri cu mai multe
orbite
păsări care nu se opresc din zbor
râuri ce curg prin albiile altor
râuri
drumuri ce nu se intersectează
niciodată
tărâmuri acoperite de fum munți
neîmblânziți-
țări fără popoare parinți
proboziți de propriii lor copii
baloane
înălțându-se în spirală ispita paradisului pierdut
ANTÍTESI
Terres amb moltes òrbites
ocells que no deixen de volar
rius que corren pels llits d’altres rius
camins que mai no s’entrecreuen
-regions cobertes de fum, muntanyes salvatges-
països sense gent pares renyats pels seus propis fills
globus elevant-se en espiral la temptació del paradís perdut
POESIS
(în memoria
lui Leonard Tuchilatu)
Cu poezia te îndepărtezi
de lume ca de urmele lăsate
Te scoli în zori și pare că visezi
un munte ce se mișcă sub zăpadă
O punte care iată a căzut
lăsând în aer arcul său romanic
Lumina ca într-un triptic tăcut
pogoară peste urbea nostră harnic
Chiar dacă vine Noul început
cu poezia deh(!) nu se pactează
Nu poți să pui trecutul la “trecut”
iar viitorul nu-i un pui de barză
Învață să privești fără să vezi
și caută cu ochii prin pustie
Cu poezia te îndepărtezi
ca cineva din urmă să îți vie
POESIS
(en memòria de Leonard Tuchilatu)
Amb la poesia t’allunyes del món
com de les ombres deixades
Et lleves a l’alba i pareix que somies
una muntanya que es mou sota la neu
Un pont heus ací que ha caigut
deixant en l’aire el seu arc romànic
La llum com en un tríptic callat
descendeix a la nostra urbs faenera
Encara que vinga el Nou Començ
amb la poesia compte no es pacta
No pots criar el passat “en el passat”
i el futur no és un nadó de cigonya
Aprén a mirar sense veure
i busca amb els ulls pel desert
Amb la poesia t’allunyes
com algú que vinga darrere de tu
APOCALIPSĂ DE LUMINĂ
Într-o zi când se va stinge soarele
și ne vom trăi timpul fără lumină
va licări ceva în privirile oamenilor
ca la câini pisici și alte jivine
Se va acutiza și mirosul -spre bine(!)
la unii se va perfecționa și auzul-
așa că cineva va reuși dintr-odată
să se audă în sfârșit și pe sine
Cam acestea vor fi avantajele
dacă nu ținem cont de vegetație
care va dispărea cu discreție
lăsându-ne fără de respirație
APOCALIPSI
DE LLUM
Quan un dia s’apagarà
el sol
i viurem el nostre temps sense llum
quelcom titil·lara en les mirades dels homes
com en els gossos gats i altres animals
S’aguditzarà l’olor -per a bé(!)
alguns perfeccionaran l’oïda-
així que algú reixirà alguna vegada
a sentir-se al capdavall a sí mateix
Alguna cosa així seran els avantatges
si no tenim compte de la vegetació
que desapareixerà amb discreció
i ens deixarà sense respiració
PITECANTROPI
Nu există punct de pornire
nici altă punte de întoarcere
Treci pe aici de
parcă ai merge
pe o pârtie înaltă de gelatină
Un pas în laturi și riști să aluneci
în vidul verde crescut pe la margini
Nici zeii hinduși nu
se încumetară
să schimbe cumva direcția drumurilor
Urme abia detectabile arată
unde au dispărut pitecantropii
Stelele au fost
desenate pe cer
pentru a le servi de busolă
PITECANTROPS
No hi ha punt de partida
ni cap altre punt de tornada
Passes
per ací com si marxares
per un camí alt de gelatina
Un pas als costats i risques de lliscar
en el buit verd crescut als marges
Ni
els déus induïts no gosen canviar
de cap manera la direcció dels camins
Empremtes tot just detectables mostren
on han desaparegut els pitecantrops
Els
estels han sigut dibuixats en el cel
per servir-los de brúixola
POARTĂ ÎN APĂ
Trecerea râului prin locuri tihnite
plutirea spre poarta aflată în apă
transcendarea golului încăput în ea
fixarea corpului în aceiași poziție
salvatoare a înotătorului imaginar
detașarea de realitate ca ultim
necesar instinct de supraviețuire -
reacție firească la tot ce e lumesc -
până atingi pământul cu mâinile
și atunci se întâmplă ceva cu tine
devii iarăși om făptură terestră
trup din trupul cuiva nevăzut
interpretare exactă a chipului
îngerului care te protejează
PORTA EN L’AIGUA
El pas del riu per llocs tranquils
la flotació cap a la porta trobada en l’aigua
la transcendència del buit encaixat en ella
la fixació del cos en la mateixa posició
natural per al nadador imaginari
la desafecció de la realitat com l’últim
necessari instint de supervivència -
la reacció natural a tot el que és del món -
fins a tocar la terra amb les mans
i llavors et passa alguna cosa
et fas individu, criatura terrestre
cos del cos d’algú invisible
representació exacta del rostre
de l’àngel que et protegeix
HALTĂ
(lui Carlos Salazar Gutiérrez, Salaguti)
Să nu mai cauți
nimic e poate
ultima parte
veritabilă a vieții
când drumurile se
intersectează
într-un loc anumit
la o haltă
pe pământurile cele
înalte
apărute așa de prin
adâncuri
ca formă rigidă de
împotrivire
la vid la starea de
inexistență
ce stă să ne
stăpânească ființa
ALTO
(a Carlos Salazar Gutiérrez, Salaguti)
No buscar res és potser
l’última part veritable de la vida
quan els camins s’entrecreuen
en un lloc determinat en un alto
en les terres altes
aparegudes així de les profunditats
cap a una forma rígida de resistència
al buit a l’estat d’inexistència
que hi és per a dominar-nos l’ésser
VISE
Ceea din ce trebuie
să facem un obicei
e să urcăm tolba
viselor nocturne
în spatele unui melc
obișnuit
ca să nu ne ducem
prea departe
după poftele noastre
SOMNIS
Allò del que hem de fer un costum
és apujar l’alforja dels somnis de nit
darrere d’un caragol ordinari
per no anar massa lluny
darrere dels nostres afanys
POEMUL TĂCERII
Tacerea e sus aproape de cer
cel ce acoperă privirile noastre
cel ce frige vederile sparge timpanele
ne înfioară ființa cu fulger din nori
Nu stă la picioare unde mișună totul
cu efervescență de neînchipuit
și nici în lucrurile ce nu se mai mișcă
și nici în răcoarea cea a dimineții
Tăcere-i ceva ce trece pe alături
apucă pe drumurile întortocheate
cărări suprapuse peste rădăcini
ocolind vocile de pe costișă
Ea îți duce tiptil tot golul din piept
căutând să ajungă pe vârfuri de munte
acolo să-l umple cu aerul rece
departe de lumea impacientată
EL POEMA DEL SILENCI
El silenci és allà dalt a prop del cel
el que cobreix les nostres mirades
el que crema les visions trenca els timpans
ens estremeix l’ésser amb llamp de núvol
No és als peus, on tot formigueja
amb efervescència inimaginable
ni en les coses que ja no es mouen
ni en la frescor del matí
El silenci és quelcom que passa al costat
avança pels camins entortolligats
-viaranys superposats als arrels-
evitant les veus de l’abisme
Ell se’n du d’amagatotis tot el buit del pit
buscant arribar als cims de muntanya
per omplir-lo allà amb l’aire fred
lluny del món desinquietat
HAVUZ
Plimbare la pas pe aceleași alei
trecând printre spațiile verzi de prin parcuri
singur sau atunci când ești în pereche
repetând îmbrățișările cum ar bate din aripi
două păsări ce se scaldă în apele unui havuz
ESTANY
Passeig al pas per les mateixes senderes
creuant pels espais verds dels parcs
-sols o quan som en parella- repetint
imaginàriament els abraços com si bateren ales
dos ocells que es banyen en les aigües de l’estany
POZE
Mereu ne trimitem unul altuia
pozele noastre bine asortate
măsură de protecție pentru cei
care nu vor să își vadă chipul
afectat de exigențele timpului
FOTOS
Sempre ens enviem l’un a l’altre
les nostres fotos ben reixides
mesura de protecció pels que
no volen que es veja el seu rostre
afectat per les exigències del temps
ASCEZĂ
Încape timpul într-o
clipită
se scurge pe scări
în ritm sacadat
O sută de ochi te-au
văzut
niciunul nu a privit
în interiorul tău
O sută de pași
făcuți spre aceeași poartă
-drumurile nu au
sens opus-
Urci pe un turn până
în inima norilor
ca sinucigașul cu
chip senin
ASCESI
Cap el temps en un instant
corre per les escales amb ritme sotragat
Cent ulls t’han vist però cap
no ha mirat en el teu interior
Cent passos cap a la mateixa porta
-els camins no tenen sentit contrari-
Puges una torre cap al cor dels núvols
com el suïcida de rostre calm
IATĂ DE CE
Soarele apune la
asfințit
ca zâmbetul pe
chipul unui poet
Toate drumurile duc
în nicăieri
se împotmolesc
undeva în vid
Masa cea goală își
caută scaunele
lăsate la întâmplare
în jur
O ultimă rază
străpunge privirea
un sătuc dispare la
orizont
Pământul respiră rar
cu toate pădurile
deodată
Iată de ce apune
soarele
ca să ne știe mai
aproape de cer
HEUS ACÍ PER QUÈ
El sol es pon
com el somriure del rostre d’un poeta
Heus ací per què els camins no
duen enlloc
en algun lloc s’entollen tots en el buit
Aquella taula buida busca les
seues cadires
deixades de qualsevol manera al voltant
Un raig romàs al cel penetra la
mirada
un poblet s’afona a l’abisme sota l’horitzó
Estranyament respira la terra
amb tots els boscos alhora
Heus per què cada vegada que es
pon el sol
és per dur-nos a tots més a prop del cel
DRUM NEUMBLAT
În ochii tăi își dau
întâlnire razele
fiecare zi e un pas
spre paradisul pierdut
trec peste munți
norii cu fruntea înaltă
se opresc pentru o
clipă pe pisc
Urci sau
cobori curge pe alături izvorul
iezii zglobii zburdă
prin ierburile lor
stă încrustată o
cruce pe cer prin coclauri
zace
uitat drumul cel neumblat
CAMÍ INACCESSIBLE
Als teus ulls es donen cita els
llamps
cada dia és un pas cap al paradís perdut
creuen els monts núvols amb el front alt
i s’aturen un moment al cim
Puges o baixes corre al costat de
la font
àgils cabrits s’enjogassen en les seues herbes
s’ha empedreït una creu al cel pels deserts
jau abandonat el nostre camí inaccesible
ZIUA DE MÂINE
Liniștea e dincolo
pe după pervaz
-așteaptă așa dimineața să vină-
viața trecută e și ea pe undeva
uitată ca o băutură tulbure
într-un pahar nebăut până la fund
lăsat poate pentru ziua de mâine
EL DIA DE DEMÀ
El silenci és més enllà darrere
de l’esplandit-
espera que aquest matí arribe-
la vida pasada perdura en algun lloc
oblidada com una fosca beguda
en un got sense apurar fins al fons
deixat potser per al dia de demà
AMEBA COMUNĂ
Viața are vârstele ei perfect perceptibile
un fel de ramificație efervescentă
o filozofie pe care o trăim în afara trupului
și care dă fiori ori de câte ori ne dorim
să vedem frumosul făurit -fără să știm cum-
în fabricile de foc ale constelațiilor
câutări răsucite în spirală așa ca să ajungă
până dincolo de cea dintâi vietate unicelulară
-ameba comună
AMEBA COMUNA
La vida té les seues edats perfectament perceptibles
una mena de ramificació efervescent
una filosofia que vivim fora del cos
i que ens dóna escalfreds tantes vegades com volem
veure el bell forjat -sense saber com-
en les fàbriques de foc de les constel·lacions
pesos torts en espiral així per a
arribar
més enllà de la primera vida unicel·lular
-l’ameba comuna
MESAJ
Drum drept ca o scară
pe care-au
trecut frunzele
Rădăcini rămase în sol
vestigii ale unei
păduri
O umbră ce crește
căzută dinspre
orizont
Cântec de chiriac rătăcit
sub o simplă petală
Mesaj cvasiinteligibil
venit din înalt
MISSATGE
Camí recte, com una
escala
que han passat les fulles
Arrels que resten en
terra
vestigis d’un bosc
Un camp de flors
estés
com tot l’univers
Una ombra que creix
caiguda de l’horitzó
Cant de grill perdut
sota un simple pètal
Missatge quasi intel·ligible
vingut de dalt
PASO DOBLE
Există multe căi cunoscute de supraviețuire
și doar un unic
număr norocos la loterie
lucrurile sunt
de necontrolat vin de la sine
E o simplă coincidență între ce vine și ce pleacă
iar în cap încape
orice călătorie ce ti-o dorești
cine face paso
doble* știe că nu bate pasul pe loc
*”paso doble” - ritm de dans tradițional spaniol,
relaționat cu
mișcările în doi pași ale matadorului
PAS DOBLE
Hi ha moltes maneres conegudes de sobreviure
i només un unic número de la sort en la loto
les coses són incontrolades venen de si
És una simple coincidència entre el que ve i se’n va
i al cap encap qualsevol viatge que vulgueu
qui fa pas doble* sap que no passa de lloc
*”pas doble” - ritme de ball tradicional espanyol
relacionat amb els moviments en dos passos del matador
ANONIMAT
Dincolo de vid într-o
altă zonă de inexistență
se-ntinde o fâșie
lungă de anonimat
Muntele acela nu are
un nume
e rocă arcuită
acoperită cu lut
Umbre pe drum catarg
pe o barcă
atrag privirile
pentru un moment
Lucrurile toate-s
întinse pe-o sfoară
sfârâie mucul unei
lumânări
ANONIMAT
Enllà del buit en la inexistència
s’estén una tira llarga d’anonimat
Aquella muntanya no té nom
és roca arcada, coberta de fan
Ombres al camí –pal en una barca-
atrauen la mirada per un moment
Totes les coses s’han estés en una corda
sotraguen el moc d’una vela
LUCRURI
(“Imperfecțiunea
e punctul culminant”/Yves Bonnefoy)
Lucrurile
perfecte
-fără de
vreun cusur- sunt făcute
în fabricile de
cărămidă ale omului
Celelalte lucruri
par să fie
opere neterminate
COSES
(La imperfecció és al cim/Yves
Bonnefoy)
Les coses perfectes
-sense defecte- es fan
en les fàbriques de rajoles de
l’home
Les altres coses semblen ser
obres inacabade.
CÂMPIE
După atâta pădure -copaci noduroși-
vine și o câmpie să se întindă
o formă de șes unde ajung gândurile
dar nu fac grămadă plutesc pe o apă
până hăt în zare -fără valuri- vâslind
PLANA
Després de tant bosc -arbres nuosos-
arriba una plana que s’estén
una mena de pla on vénen els pensaments
però no s’amunteguen suren en l’aigua
a les envistes sense ones vogant
MAREA
Mereu se zbuciumă marea
pe acolo îți plimbi privirea
până nu o mai vezi
Pasări mici zboară în zare
pe deasupra valurilor
poate sunt ochii tăi (?)
EL MAR
Sempre s’agita el mar
allà passeges la teua mirada
fins que ai las ja no el veus
Ocells menuts volen a
l’horitzó
per damunt de les ones
potser els teus ulls (?)
ALT LIMBAJ
Învățăm cuvintele pe silabe
-punem nume la lucruri-
până când se aude o voce
ce pare că le știe pe toate
un alt limbaj
-monolog interior
UN ALTRE LLENGUATGE
Aprenem les paraules sil·labejant
-donem el mateix nom a les coses-
fins que sentim una veu desconeguda
que sembla que les sàpia totes
un altre llenguatge
-monòleg interior
TIMP
Ceea ce face cu noi timpul
când nimeni nu se așteaptă
ne transformă pe rând în trecut
Nu lasă nici o poartă deschisă
pe care să se poată intra
nici un drum de întoarcere
Ne șterge numele de pe geam
și nu se aude scrâșnetul nesuferit
însă nu e nimic de partea cealaltă
Doar depărtarea își întinde apele
pe care abia de se vede un punct
aflat în perpetuuă nemișcare
TEMPS
El que fa amb nosaltres el temps
quan ningú no s’ho espera
ens transforma un darrere l’altre en passat
No deixa ni una porta oberta
per la que es puga entrar
ni un camí tan sols de tornada
Ens esborra el nom del cristall
i no se sent l’insofrible cruixit
encara que no hi haja res a l’altra part
Només
el lluny estén les aigües
en què tot just es veu un punt
trobat en perpètua immobilitat
UMBRĂ
A trebuit sa alerg
ca sa ajung din urmă
umbra mea rătăcită
pe străzi
a trebuit să trec
peste o duzină
de alte umbre ca să
mă scufund
dintr-odată în
întunericul din ea
înghițit fiind acolo
de colbul fin
de pe drum de
pietrele din caldarâm
și alte artefacte
aflate în cale
ținut la distanță de
fugara
atât de subțirea mea
umbră
OMBRA
Ha calgut córrer
per a arribar de darrere
a la meua ombra perduda pels carrers
ha calgut passar per una dotzena
d’altres ombres per a enfonsar-me
d’una vegada en la foscor dins d’ella
essent engolit allà per la pols fina
del camí per les pedres del paviment
i altres artefactes trobats en la via
tinguda a distància però de fuga
tanta subtilesa la meua ombra
ZAȚ
Când aștepți să fiarbă cafeaua
iar aceasta vai(!)
dă în foc
tu apuci ibricul cu
ambele mâini
cercând să salvezi
ceea ce nu e
dar acolo -ca
printr-un miracol-
rămân fire de zaț
într-un lichid
pe care abia
de îl sorbi printre dinți
atunci pronunți ceva
necuviincios
ceva ce îți acoperă
tot smalțul
suprafața vizibilă a
dinților
LLAST
Quan esperes que el café bulla
però això ai(!) acaba en foc
tu agafes la cafetera amb les dues mans
tractant de salvar el que no és
però allà -com en un miracle-
resten filets de llast en un líquid
que tot just engoleixes entre dents
Llavors dius alguna inconveniència
quelcom que et cobreix tot l’esmalt
’la superficie visible de les dents’
VARIAȚIE
Desprins din clame și dus de vânt
poemul a ratat a sa destinație
dar a găsit altceva -ca variație-
s-a depărtat de pământ
VARIACÓ
Deslligat de les pinces i dut pel vent
el poema ha errat la seua destinació
però ha trobat una altra cosa -com a variació-
s’ha allunyat de terra
HORN
Fiecare are câte un mort în casă
alții au
câte doi sau mai mulți
O cărare duce
spre pajiștea arsă
pe care aleargă
ghiduși niște miei
Ramul de cais
nu se scutură
floarea
îl face să pară mai greu
Se imbulzesc de zori
albinele
și se cutremură pe
el toate florile
Iată că i se așază
un fluture
zboară se scutură în
sus petale
De după draperii
apar câteodată
chipuri cu forme
abia deslușite
Pe sub pământ se aud
rădăcini
cresc
și troznesc la suprafață
Grădinile coperite de ierburi
ascund acum mii de
balauri
Fiecare are câte un
mort în casă
alții au
câte doi sau mai mulți
O suviţă de fum iese
din hornul
unei case cu pereți
năruiți
XEMENEIA
Cadascú té un mort a casa
altres en tenen dos o més
Un camí al prat cremat
en què corren alegrement alguns bens
El ram d’albercoc ja no es
sacseja
la flor fa que li semble més difícil
S’arrauleixen a trenc d’alba les
abelles
i s’hi tremolen totes les flors
Heus ací que s’hi posa una
papallona
vola se sacseja damunt dels pètals
De darrere les cortines apareixen
alguna volta
cares amb semblants ben poc distingits
Davall de la terra se sent com
creixen
les arrels i s’enfilen a la superfície
Els jardins coberts d’herbes
amaguen ara milers de serps
Cadascú té un mort a casa
altres en tenen dos o més
Un fumada ix de la xemeneia
de cases amb murs envellits
CULOARE
CARACTERISTICĂ
Când începi să scrii
un poem
te scoli mai devreme dis-de-dimineață
înainte de ivirea
zorilor
fără de cafea pe
burta goală
cu bărbia
sprijinită în piept
cum ar face oricare poet ce se respectă
Nu cauți pe
geam vreun punct de referință
te fixezi doar pe
foaia de hârtie
o impui sa fie
docilă un aluat tare
o
pâine gata plămădită
cu formă și
conținut cât de cât clar
ce
are o culoare caracteristică -rumenă
COLOR CARACTERÍSTIC
Quan comences a escriure un poema
t’alces més de matinet abans de trencar
el dia sense café en l’estómac
buit amb el mentó recolzat al pit
com faria qualsevol poeta que encara es
respectara
no busques en el cristall de la finestra
Cap punt de referència en l’espai
fixa’t només en la fulla de paper
li imposes ser dòcil una massa enorme
un pa llest fermentat
amb forma i contingut tant clar
que ara color característic - rumen
COR
De ce cântă păsările
dis-de-dimineață
poate fiindcă mai apoi
alte/multe sunete
dau năvală
COR
Per què canten els ocells
de matinada
potser perquè de seguida
altres/molts sons
irrompen
FLORI
Cum se explică
oare de ce
florile fără de miros
țin mai mult (?)
FLORS
Com potser s’explica
per què
les flors sense olor
duren més (?)
PANGEA ULTIMA
Globul acesta
pământesc
rotit de mâinile
mici ale piciului
care a
aflat cam pe unde
și-au
zidit aztecii piramidele
fără să știe
că de fapt
cele două
americi
s-au
desprins/au făcut parte
dintr-un
unic continent - Pangea
Oricine
poate învăța acum
să țină
în brațe țările toate
continente
întregi să adune
să învârtă globul
pământesc
pe un deget ca pe o
minge -
Pangea Ultima revine
PANGEA ULTIMA
Aquest globus
terraqui
girat per les mans menudes de l’infant
que aprengué una mica on
bastiren els azteques les piràmides
sense saber que de fet
les dues amèriques
se separaren/formaven part
d’un únic continent - Pangea
Qualsevol pot
aprendre ara
a tindre en braços tots els països
continents sencers per aconseguir
girar el globus terraqui
amb un dit com una pilota -
Pangea Última retorna
PARABOLĂ
Vecinii
din bloc se văd rar -par niște vedenii-
diminețile se-ntrec
să ducă la tomberon
resturile rămase din
ziua de ieri
scot la plimbare un
câine docil (dacă îl au)
femeile se machiază
de zor (enervate)
bărbații lor
orbecăiesc prin hol
așteptându-le să-și
facă cu noblețe coafura
Fug apoi la serviciu
o acoladă
cuprinde o grămadă
de treburi perene
o trombă de aer
călduț îi mână apoi acasă
un soi de adăpost
temporar -un capăt de scară-
de unde se aude
peste perete sau de prin tavan
cum vecinii se mai
ceartă între ei (ca niște vedenii)
parabolă cu focarul
ce-mprăștie punctele toate
PARABOLA
Veïns de la finca rarament es
veuen –semblen visions-
els matins competeixen a dur al
contenidor
les restes romases del dia anterior
trauen a passejar un gos dòcil (si en tenen)
les dones es maquillen febrilment (nervioses)
els seus homes van i venen pel vestíbul
esperant que es facen amb noblesa el pentinat
Fugen de seguida al servici -una
acolada
que inclou un grapat de tasques perennes
una tromba d’aire calent els mana després a casa
una mena de refugi temporal - un final d’escala-
des d’on se sent per la paret o pel sostre
com els veïns es barallen entre ells (com algunes visions)
la paràbola del focus que s’adreça a tots els punts
CĂLĂTOR
Ziua vine pe
neașteptate
te trezește o goarnă
din văzduh
pedalezi de cu zori
o bicicletă
dotată cu un lanț
ruginit
proiectezi o
călătorie prin neant
fără să știi unde te
afli exact
te apleci în fața
soarelui
aproape din
obișnuință
-reflex condiționat
gest genuin-
oprești la o stație
mică de autobuz
urci pe bagaj un
copil
apoi altul ți se
urcă pe bara din față
faci împreună cu ei
înconjurul lumii
ajungi acasă -mereu
acasă-
chiar dacă ești
(cred unii!)
cel mai neobosit
călător
VIATGER
Inesperadament arriba el dia
et desperta una trompeta del cel
pedaleges a l’alba marxes en una bicicleta
separada d’una cadena rovellada
projectes
una viatge pel no-res sense saber
on et trobes exactament
t’inclines
davant del sol quasibé de
costum
-reflex condicionat gest genuí-
t’atures en una petita estació d’autobús
puges la maleta un infant darrere
l’altre
se’t pugen en la barra davantera
fas junt amb ells la volta al món
tornes a casa
-sempre a casa encara-
que sigues (ho creuen alguns!)
el viatger més imparable
RECEPTACUL
Așa apare forma altui poem
pată de cafea impregnată pe haina de școală
pește resemnat ce a uitat să și mai înoate
un nor acum orbitor -barcă nemișcată pe cer-
receptacul scanat după Sfânta treime
Scară rămasă fără de trepte
(step by step avansând în penumbră)
scurtcircuit care își aruncă scânteile înafară
pick-up învechit ce scoate sunete inteligibile
un bun electrofon înrudit cu unicornul
O balenă se aruncă la mal din nebunie
bunul comun îl împarte acum un împărat
cu chip demodat -lucru în sine-
sinagogă în care nu a mai intrat demult nimeni
"aceste șoapte ce vin de sub pământ" eutanasie
RECEPTACLE
Així apareix la
forma d’un altre poema
taca de café impregnada a l’uniforme de
l’escola
peix resignat que s’ha oblidat ja de
nadar
un núvol ara encegador –barca que no es
mou al cel
receptacle escannejat després de la
Santíssima Trinitat
Escala romasa sense
escalons
(step by step avançant en penombra)
curtcircuit que llança espurnes a fora
pick-up envellit que trau sons
intel·ligibles
un bon electròfon emparentat amb
l’unicorn
Una balena es
llança al mal de follia
el bé comú l’imparteix ara un emperador
amb semblant demodé -fet en si mateix-
sinagoga on ningú no ha entrat ja des
de fa temps
"aquests remors que vénen de sota
la terra" eutanàsia
ORE
Au sucombat toate orele
puse dinainte de
părintele tău
Dintr-o sută de frați numărați
nu a supraviețuit
niciunul
O pasăre ți-a căzut pe umăr
mărul lui Newton a
putrezit
ziua e searbădă fără de ore
un timp împietrit
plin de licheni
HORES
Han sucumbit totes les hores
posades davant del teu pare
De cent germans comptats
cap no n’ha sobreviscut
Un ocell t’ha caigut a l’esquena
la poma de Newton s’ha pudrit
El dia és dessaborit sense hores
un temps empedreït ple de líquens
POEM CU SCAUNE
Când scaunele sunt de nerecunoscut
uitate sau lăsate la întâmplare
prin colțurile îndepărtate ale casei
carii se întrec între ei fără încetare
încearcă a le sculpta cum pot mai bine
iar cel mai iscusit dintre tâmplari
face din ele piese de anticariat
aplică patina vremii
POEMA AMB CADIRES
Quan les cadires són irreconeixibles
oblidades o deixades a la intempèrie
pels racons més llunyans de la casa
els escarabats rivalitzen entre ells sense atur
tracten d’escolpir-les com millor poden
i el més expert dels fusters
en fa peces d’antiquari
aplica la pàtina del temps
EDEN
Pe ultimul
drum
se merge de unul singur
sprijinit de o cârjă
Sângele urcă
la cer
se scurge printre degete
până ajunge-n pământ
La marginea
cerului
nu sunt cerșetori
stau la ușă bisericii
Cei ce trec
pe aici
cred că vor reveni
lasă lucruri și rugi
EDÈN
A l’últim camí
marxa un tot sol
recolzat en una crossa
La sang puja al cel
corre pels dits
fins arribar a terra
A la vorera del cel
no hi ha captaires
m’assec a la porta de l’església
Els que passen per ací
crec que tornaran
deixa les coses i resa
COTOR
Nu căuta în cărțile străine
intră sub coperta albastră
pe ea stă scris sau se scrie
titlul cărții la care trudești
Tropăie din copite caii
cade din șea câte un călăreț
crapă prin părți creasta casei
ca și cotorul acestei cărți
LLOM
No
busques en llibres estranys
entrar sota la coberta blava
hi és escrit o s’escriu
el títol del llibre que t’atuixega
Els
trots de peüngles de cavall
cau de la muntura algun genet
trenca en parts la cresta de la casa
com el llom d’aquests llibres
OCHI
E ceață în jur
un cireș dă în floare
iau o parte din peisaj
o port în mine până pleznesc
ochii îmi sar din orbite
se rostogolesc pe jos
privesc de acolo
ULLS
Hi ha boira al voltant
un cirerer dóna en flor
faig part del paisatge
el porte en mi fins a florir
els ulls em salten de les òrbites
rodolen per terra
miren des d’allí
CHIP
Pe chipul pictat de ploaie
nu încape o altă culoare
Nici soarele nu poate fi șters
cu pensula gri de pe cer
S-au întunecat urmele
pe unde tu ai trecut
Se îmbulzesc umbrele
în culcușul rămas călduț
CARA
A la cara pintada per la pluja
no encabeix un altre color
Ni el sol no es pot esborrar
amb el pinzell gris al cel
S’han enfosquit les empremtes
per on tu has passat
S’amunteguen les ombres
al jaç encara calent
CRUCE
Drumurile toate nu duc prea departe
se opresc într-un zid
Cade în râu ultimul strop de lumină
vin nevăzuți solii senili ai neantului
Rupte pe jos vreascuri din vârful copacului
mâine vor fi adunate ca lemn de foc
Când sfârșesc la capăt de drumuri se înfige
o cruce ce străjuise pe vârfuri de munți
CREU
Tots els camins no duen massa lluny
s’aturen contra un mur
Cau al riu l’última gota de llum
arriben invisibles missatgers senils del no-res
Rompudes avall branquetes de la copa de l’arbre
demà seran recollides com llenya de foc
Quan arribe al final del camí es clava
una creu que havia vetlat als cims de les muntanyes
POEMUL CU INIMĂ
Ni se ia pe rând rinichiul
un plămân parte din ficat
inima e ultima pe care o pierdem
Ni se pune la loc degetul inelar
brațul întreg rupt într-o luptă
inima e ultima ce o primim
Chiar și capul ne poate fi schimbat
iar transplantul de piele e intrat
în vasta istorie a incendiilor
Nimeni însă nu-și va putea însuși
chiar
dacă îi va fi prelevată
inima resuscitată a altcuiva
EL POEMA AMB COR
Se’ns pren el ronyó successivament
un pulmó part del fetge
el cor és l’últim que perdem
Ens posem al lloc el dit anular
el braç sencer romput en una baralla
el cor és l’últim que rebem
És clar que el cap es pot bescanviar
i el transplantament de pell ha entrat
en la vasta història dels incendis
Ningú però no es podrà permetre
chiar dacă îi va fi prelevată
l’ànim ressuscitat d’un altre
PORTRET ÎNRĂMAT
Parte neatinsă a chipului
desprinsă parcă de trup
urcată colea pe o etajeră
Postament improvizat
pe care nu cresc ierburile
nu se îmbulzesc florile
Într-un con de lumină
ce-l formează razele
stă portretul înrămat
Pe stratul fin de praf
cineva și-a lăsat
amprentele degetelor
RETRAT EMMARCAT
La part intacta de la cara
com separada del cos
pujada per ací en un prestatge
Pedestal improvisat
en què no creixen les herbes
ni brollen les flors
En un con de llum
que formen els raigs
hi ha el retrat emmarcat
En la capa fina de pols
algú s’ha deixat
les empremtes dels dits
PLĂCERI
Intră în
inimă un cântec uitat
un urlet de
lup răsună
sub clar de
lună
Vine o
vreme când plăcerile
se
prefac în praf de pușcă
cu fitil
Bickford
PLAERS
Entra en el cor una cançó oblidada
un udol de llop ressona
sota el clar de lluna
Arriba un temps que els plaers
es transformen en pólvora
amb metxa Bickford
NUMĂR EXACT
Cu o mână te
sprijini de cort
să nu intri
cumva în derivă
cu cealaltă
legeni un mort
ca pe o
enigmatică divă
Vizitat de
un vis refulat
tot încerci
să ghicești rostul zilei
și întorci
la un număr exact
dintr-o
carte filă cu filă
NÚMERO EXACTE
Amb una mà t’empares a la tenda
per no entrar si de cas a la deriva
amb l’altra bressoles un mort
com una enigmàtica diva
Visitat per un somni refusat
tractes d’endevinar el sentit del dia
i tornes al número exacte
de un llibre fulla a fulla
INGERI
Îngerii nu înjură niciodată
nu cerșesc și nu se ceartă
de la fărâmiturile de pâine și vinul
rămas de la masa bogaților
nu bagă în gură mai mult
decât pot mesteca de fapt
ei nici nu mănâncă
ci fac hulubași din miez de pâine
ni-i pun pe limbă atunci când ațipim
și astfel ne trezim plini de viață
ca să trăim încă o zi fără să ne fie frică
de fiarele ce umblă pe afară
ÀNGELS
Els àngels mai no juren
no pidolen ni demanen
pessigolles de pa i el vi
sobrant de la taula dels rics
no posen en la boca més
del que poden mastegar de veres
ells ni tan sols mengen
sinó que fan colomets de miques
de pa
i ens els posen en la llengua
quan ens adormim
i així ens despertem plens de
vida
per a viure encara un dia sense
por
de les feres que rondinegen a
fora
RESPIRAȚIE
În foaia de staniol
învelești gustul pâinii
peștelui pescuit pe lac
i-ai împachetat doar mirosul
așa te pornești la drum
fără corpul din carne și oase
silabele unui cântec nemaiauzit
acompaniază scheletul din sare
respirația îți ajunge până la colț
ocolind casa de cleștar
câini de după gard neogoiți
grădină fără de fructe
cu pomii părăsiți de păsări
RESPIRACIÓ
En paper d’albal
emboliques el sabor del pa
del peix pescat a l’estany
i has embolcallat només l’olor
així te’n vas de viatge
sense el cos de carn i os
les sil·labes d’una cançó
inaudita
acompanya l’esquelet de sal
la respiració t’aplega al límit
donant la volta a la casa de
cristall
cans de darrere del clos
vigilants
jardins
sense fruits
amb arbres
desproveïts d’ocells
TIMP DE PACE
Unul după altul dispar eroii de război
sertarele devin cele mai mari depozite de medalii
rușii cu nemții se împacă de minune de câteva decenii
armele le stau aranjate frumos pe standurile de prin muzee
au amuțit tunurile canonadele se aud doar pe timp de furtună
tancurile și avioanele vechi de luptă ruginesc prin siberii
țiriecii cântă spre seară de prin tranșeele pline cu ierburi
crescute până sus nalte cât un stat de om
copiii nu mai fac ora de militărie în școli
jocurile lor în aer liber nu includ arme automate din lemn
sau arcuri cu săgeți ascuțite făcute din stuf
purtarea praștiei la brâu poate fi calificată acum
drept delict îndreptat împotriva statului
iar strigătele de război se aud doar în vid
dincolo de orbita terestră
TEMPS DE PAU
Un darrere l’altre desapareixen
els herois de guerra
els calaixos esdevenen els majors
dipòsits de medalles
russes amb els teutons s’entenen de
meravella durant alguns decennis
en ordre les armes han estat arranjades
ben bé als estants dels museus
han emmudit els canons les canonades se
senten només en temps de tempesta
els tancs i els vells avions de combat
es rovellen pels siberians
de la vila canten a la nit damunt de
les herbes
crescudes a les altes trinxeres com un estat humà
els nens ja no fan l’hora de milícia a
les escoles
els seus jocs a l’aire lliure no
inclouen armes automàtiques de fusta
o arcs i fletxes afilades fetes de
joncs
portar la fona a la cintura pot ser
qualificat ara
tot just delicte contra l’estat
i els crits de guerra només se senten
en el buit
més enllà de l’òrbita terrestre
INELARUL
Pe unde oare să se fi ascuns sângele
pare că nu mai curge prin vene
sunt gol ca butoiul lui Diogene
plutind în voia valurilor
Ieri la un control
medical de rutină
mi s-au scos cu mare greu
câteva picături amărâte din deget
și am conchis că nu există nimic acolo
nici măcar câteva grame
Atât de tare îmi
strângea doctorița
falangele fragile ale inelarului
încât m-am simțit maltratat
și la un moment dat mi-a părut
foarte și foarte rău
după inelul de căsătorie
pe care mea culpa
nu îl port de o habă de vreme
Ar fi putut acum să
ajute nițel
servind ca protecție
L’ANELL
On de veritat s'amaga la sang
sembla que ja no correga per les venes
estic buit com el barril de Diògenes
flotant a mercè de les ones
Ahir
en un control mèdic de rutina
m’ha tret amb gran dificultat
algunes gotes amargues del dit
i he conclòs que allà no n’hi ha res
ni tan sols uns pocs grams
Tan
fort m’estrenyia la doctora
la falange fràgil de l’anell
que m’he sentit maltractat
i en un moment donat m’ha semblat
fort, molt fort
després de l’anell de noces
que per culpa meua
no el porte des d’una vetlada de temps
Podia
ara ajudar l’anell
servint com a protecció
UN FLUTURE
Zbura un fluture uriaș care iată
mi se așeză pe cămașa înflorată
de mătase
Ce o fi văzut el acolo sau poate
corpul întins printre ierburi
a atras mirifica creatura
Așteptai așa o habă de vreme să văd
ce va face lepidoptera
însă mai nimic
A mimat un soi de odihnă divină
apoi s-au ridicat lent în văzduh
două aripi
NA PAPALLONA
Vola una papallona gran que heus ací
se’m posa en la camisa florida
de seda
Que ella haurà vist o potser
el cos estès a l’herba haja
atret la mirífica criatura
Has esperat així una mica de temps a veure
el que faria la lepidòptera
però res més
Ha imitat una mena de repòs diví
després ha aixecat lentament
dues ales al cel
ELUCUBRAȚIE
Azi fără foc și fără de lumina
în casa cea din farmece și lut
aici de azi se pare c-a apărut
un soi de ecuație divină
Ce-o să se-ntâmple peste-o săptămână
doar Dumnezeu mai poartă-n al său gând
aceea ce se scoate din pământ
vrea în pământ să stea și să rămână
ELUCUBRACIÓ
Avui sense foc i sense llum
en la casa dels encants i fang
avui sembla que ací ha aparegut
una mena d’equació divina
Què passarà dins d’una setmana
només Déu al seu pensament ho porta
allò que breument surt de la terra
vol en la terra ser-hi i romandre
CETATE
Privesc în gol ochii întredeschiși ai aedului
doarme pe metereze ostașul cu trupul de lut
vine de sus ploaia cu pleata sa udă
frunzele par capuri pitice puse pe trunchi
Trece un car cu boii ce duc ceața în coarne
drumul e lac de mocirlă cu miros de mosc
s-a auzit sunetul stors din poarta cetății
intră carul cu boi trăgând după sine genunea
CIUTAT
Mire fixament els ulls entreoberts de l’aede
dorm als merlets el soldat amb el cos de fang
ve de dalt la pluja amb els seus cabells
les fulles semblen cabets posats als troncs
Passa un carro de bous que porten la boira a les banyes
el camí és un llac de llot amb olor de mesc
s’ha oït el so esgotat de la porta de la ciutat
entra el carro arrossegant darrere d’ell l’abisme
PAȘI
Nu e nimic doar drumul ce duce la cer
o umbra ușor te îndeamnă să mergi făr-să vrei
Încearcă și tu să fii să te știi mai aproape
de drumul cu vii și livezi urcate pe deal
Învață să zbori atunci când cerul te înalță
și cazi ca să poți întruna să mi te ridici
Oprește aici și-ai să vezi de ce mai e viață
acolo unde-un bătrân umblă pășește tiptil
PASSOS
No hi ha res només el camí que duu al cel
una suau ombra t’empenta a anar-hi sense voler
Tracta de ser el més a prop de tu que sàpies
del camí amb vinyes i horts cap al turó
Aprèn a volar quan el cel t’eleva
i caus per a poder sempre alçar-te per mi
Atura’t ací i veuràs per què encara hi ha vida
allà on un vell camina de puntetes
DEAL
E ziuă și e noapte mai departe
e drumul care duce spre tăcere
de-aici încolo nu mai e durere
o simplă înșiruire e de șoapte
de-aici încolo se oprește timpul
și nu se știe ce o să apară
nu urci și nici nu mai cobori Olimpul
te spală o apă gri ultima oară
se-ncolăcește în jurul tău un șarpe
se duce până-n cap de la picioare
nu e plăcut însă nici nu te doare
nu strigi ca cineva să mi te scape
e ceea ce se-ntâmplă când durerea
dispare brusc ca glonțul dintr-o armă
nu mai auzi când cineva te cheamă
lovești în gol și pierzi toată puterea
nici nu încerci să te trezești vreodată
în van se vaietă o vrăbiuța
pe vârf de deal dispare o căruță
în care ești urcat să dai o raită
PUJOL
És de dia i és de nit més lluny
és el camí que duu al silenci
d’ara endavant ja no hi ha dolor
una simple seqüència és de xiuxiueig
d’ara endavant el temps s’atura
i no se sap què apareixerà
no puges ni baixes ja l’Olimp
et renta una aigua grisa l’última vegada
s’enrotlla al teu voltant una serp
va fins al cap des dels peus
no és plaenter, però tampoc no et fa mal
no crides perquè algú se te m’escape
és el que passa quan el dolor
desapareix de sobte com la bala dins d’una arma
ja no sents quan algú et crida
colpeges en buit i perds tot el poder
no tractes de despertar mai
en va es queixa un teuladí al cim
del pujol desapareix un carretó
en que has pujat a fer una volta
NU SUNT NUME
Échame tierra y verás como floresco/
Aruncă-mi pământ și vedea-vei cum înfloresc
Frida Kahlo
Totul vine și pleacă-pleacă de aici
repetările au aceeași unică repercusiune
nu sunt nume care ar putea ceva cuceri
nu sunt nume
Jos cerul cu stelele sale purtate de vânt
brațele noastre abia de ating torțile lumii
nu sunt nume în jur ci o pădure uriașă de pin
nu sunt nume
Jocuri ale copiilor din mahala
cu mulți regi și cu doar o singură regină
nu sunt nume ci strigăte pițigăiate de pici
nu sunt nume
NO SÓC CAP NOM
Échame tierra y verás cómo florezco
Frida Kahlo
Tot va i ve d’ací a ací
les repeticions tenen la mateixa única repercusió
no sóc nom que poguera conquerir res
no sóc nom
Sota del cel amb les seues estrelles portades pel vent
els nostres braços a penes sí toquen torxes de llum
no sóc nom al voltant sinó una extensa pineda
no sóc nom
Els jocs dels infants del raval
amb molts reis i amb només una reina
no sóc nom, sinó crits estridents de nens
no sóc nom
POEZIE CU POZE
Cum faci să încapă pozele tale în poezie (?)
Le așezi grămăjoară
una peste alta dar nu iese nimic
Nimicul se ițește
iscoditor de sub fiecare din ele
Rezistă eroic nu dă
nici cel mai mic pas înapoi
Se aruncă cu
repeziciune la celălalt capăt al paginii
O face vastă acoperă
îndată fața ei nevăzută
Se multiplică
înzecit devine o gaură neagră
Devorează fără
compasiune toate pozele
POESIA AMB FOTOS
Com fas per encabir les teues fotos en poesia (?)
Les
amuntegues l’una damunt de l’altra, però no ix res
Res
no s’entreveu furtivament de sota de cadascuna d’elles
Resisteixen
heroicament no donen el menor pas enrere
Es
llancen ràpidament a l’altre extrem de la pàgina
Un
ample rostre cobreix de seguida la seua cara invisible
Es
multiplica deu vegades esdevé un forat negre
Devora
sense compassió totes les fotos
PARABELLUM
De prin adâncul
inimii aduni pietre prețioase
nu pentru a le pune într-un muzeu
În portbagajul
mașinii duci fiare sălbatice
pe care încerci să le îmblânzești
În casa ți s-au
aciuat o sută de pirați rău famați
făcând din ea o barcă de luptă
Porți și tu o armă
de foc pe un umăr
însă nu o folosești din lipsă de muniție
Când vei avea
cartușe îndeajuns
o să însusesti arta ciudată a sinuciderii
PARABELLUM
Des
del fons del cor reculls pedres precioses
no per posar-les en un museu
Al
maleter del cotxe dus feres salvatges
que tractes de domesticar
A
ta casa s’han aixoplugat un centenar de pirates infames
fent d’ella un vaixell de guerra
I
portes una arma de foc a l’espatla
però no la fas servir per falta de munició
Quan
tindràs suficients cartutxos
dominaràs l’estrany art del suïcidi
PĂPĂDII
Iubirile vechi se sting și ele
ating golul sferei de foc
Scapără flacăra din crucifix
iese printr-o fantă albastră
Îngălbenesc florile de după casă
se fac păpădii cu puf orbitor
Furnicile bătătoresc drumuri noi
spre patria lor de sub pământ
Orăcăiesc broaștele în oricare zi
însă în altă parte abia de se aud
DENTS
DE LLEÓ
També els vells amors s’estingeixen
abasten el buit de l’esfera de foc
Escapen de la flama del crucifix
ixen per una fenta blava
Engrogueixen les flors de darrere de casa
es fan dents de lleó amb plomall enlluernador
Les formigues baten nous camins
cap a la seua pàtria sota la terra
Criden com les granotes tots els dies
però en una altra part quasi no se les sent
ÎNGER CĂZUT
Intr-un timp absolut revolut
un vaiet veni de prin din vale
O fi fost al cuiva ce-și pierduse
îngerul și voia să-l întoarcă
Cerul era plin de cireșe amare
ca de o ploaie rămasă în nori
Sâmburi cădeau din ciocurile
celor câtorva ciori certărețe
Nu auzea nu vedea cireșul
acoperit până sus de frunze
Jos zăcea îngerul întins pe spate
capul pus era pe o moviliță
ÀNGEL CAIGUT
En un temps absolutament revoltat
un lament arribava de la vall
Seria d’algú que havia perdut
l’àngel i volia tornar-lo
El cel era ple de cireres amargues
com d’una pluja romasa als núvols
Les llavors caien del bec
d’alguns corbs batussers
No sentia no veia la cirera
coberta fins a dalt de fulles
A sota jaia l’àngel estès d’esquenes
el cap posat al damunt d’un monticle
ÎN ALTĂ VIAȚĂ
În altă viață nu e loc pentru nimicnicii de tot felul
-potop de viclenii- izvodul lor îl vezi de departe
a fi un amestec pestilențial de impurități
În alta viață versul ți se varsă în cascadă
răsună neliniștitor ca o apă rece venită din munte
unde cel însetat învață arta de a sta în genunchi
În altă viața Zâna cea bună și Zâna cea rea
nu se învrăjbesc între ele ca în cele O mie și una de nopți
ci ca printr-o vrajă se contopesc
Iată-le aici în stânca pe care stau corbii cei certăreți
și își spun unul altuia "pre" limba lor moartă
povești din cele uitate de nepovestit
EN UNA ALTRA VIDA
En una altra vida no hi ha lloc per foteses de tota mena
–torrent d’astúcia- la seua font la veus
que es una barreja pestilent d’impuritats
En una altra vida el vers se’t vessa en cascada
ressona inquiet com l’aigua freda vinguda de la muntanya
on l’assedegat aprèn l’art de restar de genolls
En una altra vida la Fada bona i la Fada dolenta
no es barallen entre elles totes les Mil i una nits
sinó com en un encanteri es fusionen
Heu-les ací convertides en roca en què s’estan el corbs batussers
i es diuen els uns als altres "abans de" la seua llengua morta
contes dels oblidats de no contar
TROPIC
Descoperim părți din corpul femeii
de parcă am redescoperi americi
Căldurile care ne iau pe neașteptate
sunt asemenea celor din amazonia
Zborul sâcâitor al insectelor ne împinge
spre zonele nalte spre munți
Purtăm o armă cu fitil Bickford
din care au tras și conchistadorii
TRÒPIC
Descobrim parts del cos de dona
com si redescobrirem Amèrica
Les calors que ens prenen per
sorpresa
són semblants a les de l’Amazònia
El molest vol dels insectes ens
empeny
a les zones altes cap a les
muntanyes
Portem un arma amb metxa de Bickford
amb que també dispararen els
conquistadors
HAIKUS
***
În pas cadențat
totu-n jur se transformă
devine trecut
***
En pas cadent
tot al voltant canvia
es fa passat
***
Praful își are
perspectivele sale
ajunge oriunde
***
La pols manté
les seues perspectives
s’estén pertot
***
Frunzișul praful
se ridică în aer
haina vântului
***
La hojarasca
levantada del suelo
el traje del viento
***
Munți ce se mișcă
nori întinși ca o pânză
a unui păianjen
***
Muntanyes
mòbils
núvols com teranyina
sense l’aranya
*traduït
del romanés al català per PERE BESSÓ
Andrei LANGA
Născut
în anul 1965 (Mileşti, Republica Moldova). Licenţiat în Ziaristică şi Filologie
română. Membru al USM (2001). Cărți editate: “Leonard Tuchilatu. Creaţie prin
destin (micromonografie, București, 1996); “Pe când se vor trezi zeii” (poezie,
Chișinău, 1999); “Expresionismul în poezia română: de la Lucian Blaga la
Leonard Tuchilatu” (critică literară, Chișinău, 2001); “Copacul călător”
(poezie, București, 2007) /“El árbol viajero”, traducere în spaniolă, premiul
revistei electronice “Katharsis”, 2008); “Mileştii Mari. O istorie rescrisă”
(scriere istorico-documentară realizată în colaborare, Chișinău, 2010);
Muzicianul mut (poezie, ediție bilingvă română-spaniolă, Barcelona, 2014); Halo
(haiku, ediție trilingvă română-spaniolă-catalană, Valladolid, 2014); ”Portrete
plutitoare” (poezie, Chișinău, 2018). Pe blog-ul personal (www.barometrubasarabean.blogspot.com) postează proprile
creații literare și diverse traduceri din spaniolă în română și viceversa,
colaborând cu mai mulți scriitori din Spania și Țările Americii Latine
