TIMP TRECUT*

TIMP TRECUT

Îmbrăcat în hainele decolorate ale timpului,

fără încălțări și cu pălărie de paie, cu bor,

mi te plimbi printre prunii căzuți pe o parte

cu păsări cu tot și fără de frunzele lor.

Atâtea flori aromate, cu petale căzute,

sădite de cineva în spatele casei,
fărâme de cer azuriu împrăștiate deasupra,

prin care soarele încearcă să mi te salute.

Pe poarta ce stă gata să se prăvale

intră și ies pe rând niște necunoscuți,

oaspeți nepoftiți, de neoprit din cale,

câine legat cu un lanț, mereu asmuțit.

*A.L.

ICAR*

ICAR

Ai rămas cu-n pas în urmă 
de a lumilor gâlceavă.
De ce să te afli-n turmă
și de ce atâta grabă?

Nu-i mai bine să stai singur
și să te-ngrijești de suflet,
cum e într-un fruct un sâmbur:
de ce oare atâta umblet?

Dintr-un loc se vede zarea,
nu din toate deodată,
și îți arde lumânarea
când mișcarea ți-i înceată.

Astea le înveți cu timpul,
până-ajungi să te faci mare,
și e bine să porți nimbul
soarelui pe când răsare.

Ziua s-o începi cu dreptul,
noaptea s-o petreci în pripă,
doar așa, ca înțeleptul,
vei avea pe spate-aripă.

Vei purta aceeași slavă,
ca Icarul din poveste,
iar a lumilor gâlceavă
”iată e și nu mai este...”

*poem și imagine de autor

COPAC*

COPAC

La capătul grădinii 
a crescut copacul acum cioturos 
cineva i-a mai tăiat o creangă,
o gaură largă se cască în pântecul lui
un gol ce se uită la tine 
din trupul ciuntit

*poem și imagine de autor

DESINENȚĂ*

DESINENȚĂ

De la Creație la Creatură,

Omul se poticni de o simplă,

nevinovată desinență - "ură".

Poema de Eugénio de Andrade (trad. în română)

(la foto y el poema escogidos del muro de facebook de Antonio Moya)

***

Cada cosa tiene su fulgor,
su música.
En la naranja madura canta el sol,
en la nieve el mirlo azul.
No sólo las cosas,
los propios animales
brillan con una luz acariciada;
cuando el invierno
se acerca a sus ojos,
la transparencia de las estrellas
se vuelve fuente de su respiración.
Sólo eso hace
que duren todavía.
Así el corazón.

***

Orice lucru are sclipire,

muzica sa.

Portocala coaptă e ca soarele,

mierla se pierde prin zăpadă.

Nu doar lucrurile,

fiarele însăși

strălucesc într-o lumină nouă;

când iarna

le apare pe sub priviri,

transparența stelelor

devine sursa respirației lor.

Asta le face

să mai existe.

Ca și inima.

*A.Langa

FERMENTAȚIE*

FERMENTAȚIE

Există viața dincolo de viață?.. Se aude vidul, 

Vezuviu ce-și zvârle lava afară,

forfotă ale firelor de nisip căzute din clepsidră,

clipă ce cade de pe funia albastră

- funambulism intrinsec - 

scândură de catafalc în care carii își fac casă,

cuib de viespi ivit în aripa ascunsă a acoperișului,

lapte ce fierbe, gata să deie în foc,

vărsându-se dintr-un ceaun negru de funingine,

focul fiind unicul de pe aici ce-și cunoaște menirea,

greu de dobândit, bun pentru atâtea
nenecesare biruințe, fatidic ferment, supă cosmică.

Poem* de SAGRARIO HERNÁNDES (SAGO SAY)

CIERRO los ojos
hay sonidos
pero no hay interferencias.
Completo todo: nada falta
nada sobra.

El tiempo
cabe en un dedal de sueños
la imaginación se abre
como la caja del mago
y todas las formas
sonidos y colores
inundan los sentidos.

Nada sé.
Nada hay que saber.

La quietud
en la inocente mirada de la fiera.
Un colmillo
cortando todas las ligaduras.
Y el UNO solo.

ÎNCHID ochii

există sunete

însă nu sunt interferențe.

Totul e completat: nimic nu lipsește

nimic de prisos.

Timpul încape

în golul unui degetar

imaginația apare și ea

ca pasărea din lada unui magician

și toate formele

sunetele și culorile

inundă simțurile.

Nimic nu știu.

Nici nu-i necesar.

Liniștea

din privirea inocentă a fiarei.

Un dinte de animal

spintecând toare ligamentele.

Și el UNUL singur.

*trad. al rumano por A.Langa