Stai întins pe o stivă de paie
și visezi vise când iată
la o zvârlitură de băț
zboară vrabia solitară
Cât de puţin ne lipsește
să ajungem iarăși pe lună
e clar însă că nu vrem acolo
O privim sceptici sau surprinși
stând într-o parte
de parcă ne-ar fi străină
de parcă nu ar fi și ea
o apă și un pământ
AIGUA I TERRA
restes estés en una pila de palla
i somieges quan heus ací que a un tret de pedravola
el teuladí solitari
Que poc ens faltaper
arribar de bell nou a la llunaés
clar però que no volem ser allàla v
eiem escèptics o sorpresosd’
aquesta banda estant
com si ens fóra estranyacom
si ella no fóra
tambéaigua i terra
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ