ÎNAINTE DE TREZIRE
Dispari
odată cu soarele care răsare,
odată cu drumul dispari în
depărtare:
o casă de lut ai ridicat cu
mâinile tale,
ca să te odihnești acum în altă
parte.
Mamă
a tot ceea din ce sunt făcut:
cap,
brațe, piept și cele două picioare,
piele
ce îmi acoperă trupul, rușinată,
de sus și până jos, oase și carne
laolaltă.
Pașii pe care îi port spre a
ajunge la tine,
gândurile, vocea mea joasă îți
aparține,
chiar și amărăciunile tale mi-au
rămas
drept mici amintiri despre viața
ce trece.
Visul cel nevăzut, vasul plin cu
sânge
pe care îl golesc târziu, înainte
de trezire,
vreme în care tu te căznești,
neobosită,
să
aprinzi cu lemn umed focul în vatră.
ANTES DEL DESPERTAR
Desapareces al mismo tiempo que el sol naciente,
junto con el camino desapareces en el horizonte;
has levantado una casa de barro sólo con tus manos,
para descansar ahora en otro lugar.
Madre de todo lo que estoy hecho:
cabeza, brazos, pecho y los dos pies,
piel que me cubre el cuerpo, avergonzada,
de arriba a abajo, huesos y carne todo junto.
Los pasos que doy para llegar hacia a ti,
los pensamientos y mi voz baja te pertenecen,
incluso tus amarguras las tengo
como pequeños recuerdos sobre la vida que pasa.
Aquel sueño oculto, el vaso lleno de sangre
que bebo tarde, antes de despertarme,
tiempo en el cual tú te esfuerzas para encender
con leñas húmedas
el fuego en la chimenea.
ABANS DE DESPERTAR
Desapareixes una volta amb el sol naixent,
una volta amb el camí despareixes al lluny;
una casa de fang has alçat només amb les mans,
per a descansar en una altra part.
Mare de tot allò del que sóc fet:
cap, braços, pit i peus, pell
que em cobreix el cos, avergonyida,
de daltabaix, junts ossos i carn.
Els passos que faig per arribar fins a tu,
els pensaments, la meua veu baixa et pertanyen,
fins i tot les teues amargors m’han romàs
com petits records de la vida que passa.
Aquell somni ocult, el got ple de sang
que engolesc tard, abans de despertar,
el temps que, sense cessar, t’afanyes
a encendre amb llenya humida el foc a la llar.
