¡HA
DE VIVIR!
Esta
tierra no es sino un voto del espíritu, un antisepulcro.
En
mi tierra, las tiernas pruebas de la primavera y los pájaros mal vestidos son
más estimados que los fines lejanos.
La
verdad aguarda a la aurora junto a una vela. No nos cuidamos del cristal de
la ventana: qué le importa al atento.
En
mi tierra no se interroga a un hombre emocionado.
Sobre
la barca zozobrada no hay sombra maligna.
Los
buenos días a medias: eso no se conoce en mi tierra.
No
se pide en préstamo más que lo que puede devolverse aumentado.
Hay
hojas, muchas hojas en los árboles de mi tierra. Y las ramas son libres si
no quieren dar fruto.
No
creemos en la buena fe del vencedor.
En
mi tierra se sabe agradecer.
(Traducción de Jorge Reichmann)
TREBUIE SĂ TRĂIM!
Tărâmul acesta e mai mult al spiritului, al nemuririii.
În patria mea, primele semne ale primăverii și păsările
pestrițe sunt
mult
mai așteptate decât viitorul depărtat.
Adevărul
așteaptă în zorii zilei alături de o lumânare. Nu ne ferim privirea
de la geam: pe cine și ce îl interesează .
În patria mea nu se pun întrebări unui om emoționat.
Pe o plută în derivă nu persistă spiritul rău.
Zile pe jumătate bune: nu există în patria mea.
Nu se cere un împrumut fără ca să fie întors cu
supraplată.
Sunt
frunze, multe frunze în pădurile patriei mele. Iar ramurile să se înalțe
dacă nu se vor împovărate de fructe.
Nu credem în promisiunile învingătorilor.
În patria mea există cultul mulțumirii.
