ALBA
A Mercedes Ridocci.
L'alba humiteja amb la sang de l'arç blanc que abaltí en la neu la darrera flama, el biaix del desig. No hi ha ocell redó per a tanta desolació ni trena de refilets per a tant infern...
ALBA
A Mercedes Ridocci.
El alba se humedece con la sangre del majuelo que adormeció en la nieve la última llama, el bies del deseo. No hay pájaro cabal para tanta desolación ni rehilado de trinos para tanto infierno...
AURORĂ
Lui Mercedes Ridocci.
Zorii zilei se umezesc cu sânge de la răzăchia ce își culcase ultima
flacăra în zăpadă, vălul visului. Nu există pasăre desăvârșită pentru atâta dezolare și nici ciripit
succesiv pentru atâta infern…