Poeme de Cristina Peri Rossi, Julián del Casal și César Simón (trad. în română*)

(poeme preluate de pe pagina Facebook de Antonio Moya)

ENFERMEDAD

El médico me preguntó
en qué parte sentía el malestar.
"De aquí, del lado de la vida",
le dije,
y no señalé ningún lugar.

Cristina Peri Rossi

MALADIE

Medicul m-a întrebat

unde mă doare.

”În partea asta, a vieții”,

i-am zis,

și nu am arătat unde anume.

*A.L.

Julián del Casal 

***

... Mi juventud, herida ya de muerte,
Empieza a agonizar entre mis brazos,
Sin que la puedan reanimar mis besos,
Sin que la puedan consolar mis cantos...

***

... Tinerețea-mi, rănită de moarte,

Începe a agoniza în brațele mele,

Fără să o poată salva săruturile,

Fără să o poată alina cântările.

*A.L.

César Simón

*** 

... El campo es la corteza
del olivo. La aprietas.
Se te pega en las yemas.
Alguna hormiga corre entre los dedos.
Y se queda un polvillo que no ensucia.

Tú vas a lo que eras. Tal vez tengas
vocación de cadáver.

***

… Câmpia e scoarța

măslinului. O atingi cu mâna.

Se lipește de vârfurile degetelor.

O furnică rătăcită trece printre degete.

Rămâne o dâră de praf ce nu întinează.

Mergi spre ceea ce-ai fost. Poate că posezi 
darul de a fi cadavru.

*A.L.

Leonard Tuchilatu, ALTER EGO*

ALTER EGO

În melodia sonoră, îndelungă, sfârșesc...
Umplu un chip de ani, reîntors la sine.
În zilele roase de o repetată înceteneală
mai privești cum vulturii își joacă penele
și ești bătrân ca ei,
om mare de acum, ce nu-ți place
jocul oamenilor mici, aparte.
Ai reușit să fugi de bucuria vieții
și poate ești cel mai fericit...
Ce mic ești, bătrâne visător!

*poem de Leonard Tuchilatu

MÂINI*

MÂINI

(în memoria lui Constantin Brâncuși)

Când nu mai știm că trăim

ne depărtăm într-atât unul de altul, 

încat nici degetele nu ajung să ni se atingă.

Ne mișcăm până cădem pe o parte,

iar mâinile ni se așază ușurel pe piept, 

ca niște aripi obosite de prea mult zbor.

Capul rămâne stană de piatră

pe care nu poate să stea nici un fluture, 

chiar de cearcă să rupă cercul de lumânări.

Mainile noastre sunt ultimile

care caută cumva să ne atingă inima 

după ce aceasta încetează să mai bată.

INSOMNIAC*

INSOMNIAC

Scuturi de cu zori

praful ce s-a așezat

noaptea trecută.

INSOMNE

Siempre sacudes

el polvo almacenado

toda la noche.

*haiku de A.L., traducido al castellano por el autor

Alejandra Pizarnik, Los trabajos y las noches/ Travaliul și nopțile*

***

Alguien mide sollozando
la extensión del alba.
Alguien apuñala la almohada
en busca de su imposible
lugar de reposo.

(Los trabajos y las noches)

***

Unii măsoară râzând convulsiv

până unde se întind zorii zilei.

Alții își afundă capul în perine

pentru a afla acel imposibil

loc de odihnă.

(*Travaliul și nopțile, traducere în română de A.L.) 

Clara Janés, Paralajes/ Paralaxe (poema traducido al rumano*)

Paralajes

¡Vamos al tenebroso bosque!
Quiero oír el silbido del viento
entre los pinos,
entrar en la gruta
y cruzar en barca sigilosamente
el lago subterráneo
entre formas extrañas que indican
la presencia del dragón.
No tengo miedo.
Si tú me das la mano
voy flotando en el aire
y pienso: ahora sé de qué modo
se desplazan las olas.

Paralaxe

Să mergem în pădurea întunecoasă!

Vreau să ascult cum sună vântul

printre pini,

să intru în peșteră

și să trec cu barca încetișor

lacul subteran,

cu forme ciudate care trădează

existența dragonului.

Nu am pic de frică.

Dacă îmi dai mâna

voi levita

și voi gândi: acum cunosc modul

în care se mișcă valurile.

*trad. por A.L.

LETAL de Sofia Rodriguez García (trad. în română)

LETAL

Descárgame de risas absurdas

dulces besos y textos mordaces.

Ven y hurta

las mordeduras del aliento.

Cuando puedas grítame los demonios

que con afanes abrazamos.

Ven y tira las ropas de segunda mano,

agóbiame para verte

ayúdame como enferma terminal

a este buen morir que quiere contar tu piel.

Haz del mundo

el resto del vacío

el poro de brasas

el desperdicio que nos cubre

todo eso a lo que recurrentemente llegamos.

LETAL

Eliberează-mă de hohotele de râs, absurde,

săruturi lascive și texte incisive.

Vino și fură

din înțepăturile respirației.

Când poți fă să țipe toți diavolii

pe care îi îmbrățișăm cu putere.

Vino și scote-mi hainele de mâna a doua,

impresionează-mă pentru a te ști,

ajută ca unei bolnave fără de leac

acestei morți meritorii care te vrea.

Din astă lume adună

restul rămas din vid,

porii jeraticului,

risipa prin care ne identificăm,

totul la ce din când în când accedem.

*A.L.

CER DESCHIS*

CER DESCHIS

E doar o chestiune de timp

să mergi și să te știi ajuns undeva.

Tăcerea e a doua casă a noastră,

în care intri fără să întrebi de cineva.

Cine a trecut de linia orizontului

nu se mai grăbește să revină pe aici.

Cerul deschis seamănă cu un cerc vicios,

în care nicidecum nu încap toate stelele.

Nici cel mai desăvârșit ochi reflector

nu poate face ordine în spațiu.

Mâna întinsă a muribundului

pare a fi unica punte spre lumea cealaltă. 

*poezie de A.L.