sâmbătă, 27 ianuarie 2018

ARS POETICA (I)*


ARS POETICA (I)

În materia ocultă de poezie
e mereu loc pentru mai mult,
fiindcă versul e o ființă vie,
care a trăit cândva, demult.

Iată de ce din nou va transpare
un chip ciudat, cineva dispărut,
or nimeni și nicicând nu moare,
atâta doar că rămâne... mut.

Așa are loc o resuscitare
a spiritelor noastre din alte ere,
cele scufundate în uitare:
"Dă lor, Doamne, puțină putere!"

*poem de autor

duminică, 21 ianuarie 2018

Poema de César Curiel (trad. al rumano*)



 ***
Cada mañana es un reto,
un aforismo lleno de dudas,
una tentación a no volver y perder
todo sueño para que la tierra
lo sepulte.
Porque cada día
es enfrentar a la tristeza
con máscaras de alegría
y una resignación constante
hasta que decida volverme
ceniza,
fervor de los recuerdos.

***
Fiecare dimineață e o provocare,
un aforism plin de îndoieli,
o dorință de a nu reveni și a pierde
toate visurile pe care țărâna
le va acoperi.
Fiindcă fiecare zi
e o formă de a înfrunta tristețea
cu infinite măști de bucurie
și o resemnare continuă
până când voi decide să devin 
cenușă,
fervoare a amintirilor.

*trad. al rumano por Andrei Langa







VISE/ SUEÑOS*

VISE

Ceea din ce trebuie să facem un obicei
e să urcăm tolba viselor nocturne
în spatele unui melc obișnuit,
ca să nu ne ducem prea departe
după poftele noastre.

SUEÑOS

Lo que tenemos que hacer siempre
es subir la mochila con los sueños
en la espalda de un simple caracol,
para que no se vayamos muy lejos
detras de nuestras ansias.


SOMNIS

Allò del que hem de fer un costum
és apujar l’alforja dels somnis de nit
darrere d’un caragol ordinari,
per no anar massa lluny
darrere dels nostres afanys.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

duminică, 14 ianuarie 2018

LA TERRA SANTA/ PĂMÂNTUL SFÂNT*, poema de Alda Merini

 Imagen relacionada

LA TERRA SANTA

La luna se abre en los jardines del manicomio,
suspira algún enfermo,
con las manos en los bolsillos vacíos.
La luna exige tormento
y exige sangre a los reclusos:
he visto a un enfermo
morir desangrado
bajo la luna ardiente.

PĂMÂNTUL SFÂNT

Luna apare în grădinile balamucului,
oftează un suferind,
cu mâinile vârâte adânc în buzunarele goale.
Luna cere chin
și mult sânge celor condamnați:
am văzut un bolnav
murind într-o băltoacă de sânge
sub luna luminoasă.

*trad. al rumano por A.Langa

NOI ȘI BLAJINII*/ ЗЕМЛЯКУ*/ NOSOTROS Y LOS QUE SE HAN IDO*, poezie de IGOR GUZUN

Fotografia postată de Guzun Igor.

NOI ȘI BLAJINII

De aici toţi fug, nimeni nu pleacă la pas.
Oriunde în lume în română îţi spui spovedania.
Acasă veselă a rămas
Doar inscripţia „Veselă din Germania”.

Şi parcă ai vrea s-o înjuri şi s-o uiţi,
Dar asta n-ajută deloc, din păcate.
Iar tot ce poţi face, munceşti şi-i ajuţi
Pe cei din pomelnic de la sănătate.

Şi atunci când trimiţi, chiar dacă sunt mici,
Dovezi de iubire – pannetone şi sume,
Suntem împreună şi rămânem aici
Plecaţii în ceruri, plecaţii în lume.

* poezie de Igor Guzun

ЗЕМЛЯКУ

Отсюда все сбегают без оглядки,
Тут весело лишь клоунам с афиш.
Но где б ты ни обрёл приют свой шаткий,
Ты с Богом по-румынски говоришь.

Ты бросишь всё, едва тебя поманит
Жар-птица счастья пёрышком цветным.
И всё же не забудь достать помянник
И написать родным, ещё живым.

Ты будешь слать им деньги и гостинцы,
Но и без этих взносов за любовь
Тут помнят всех — по именам и лицам —
И кто в раю, и кто в краю любом.

*Перевёл с румынского Ed Pobuzhansky

NOSOTROS Y LOS QUE SE HAN IDO

Casi nadie queda aquí, se van como las olas.
Un teatro de muñecas, es hora de cerrar. 
Pero no importa con quién estás a solas, 
Porque en tu rumano vas a rezar.

Te vas y te llevas lo que sabes de memoria,
Aunque tus paisanos te van a olvidar,
Aun así, sé bueno, incluye en tu historia
A los que hasta ahora no paras de amar.

Y cuando mandas pan y algo de dinero
-Lo que significa mucho para los de allá-
Tienes que saber que eres uno, el primero
Entre los que viven o ya no viven, ya.

*trad. în spaniolă de A. Langa