EL NIÑO DE LA JAULA VACÍA
Con tus manos hiciste libres
--con tus propias manos-- las aves.
Hijo: qué sueñas, sombra, símbolo
del hombre que rompe sus cárceles,
del que libera pensamientos,
palabras que se lleva el aire;
del que dio canto y dio consuelo
y no halló quien lo consolase.
Solitario, mudo, ceñidas
las sienes de hojas otoñales.
En la boca reseca el gusto
de la sal de todos los mares.
La sal que dejaron las olas
de los días al derrumbarse.
---José Hierro---
COPILUL
DIN COLIVIA GOALĂ
Cu
mâinile tale ai dat libertate
--cu
propriile tale mâini—păsărilor.
Fiule:
cel care visezi, umbră, simbol
al
omului care rupe gratiile sale,
cel
care lasă să zboare gândurile,
cuvinte
care se ridică în văzduh:
cel
care a cântat și a consolat
și
nu a avut cine să îl aline.
Solitarul,
tăcutul, adunatele
temple
de frunze tomnatice.
În
gură se simte gustul ardent
al
sării din toate mările.
Sarea lăsată de valurile
zilelor
atunci când se sparg.
---José Hierro---
(Cartea
halucinațiilor)