CA(TREN)*

Ca(tren)

Nostalgiile sunt nasturii strălucitori

rupți de la o haină veche de gală

pe care i-ai pierdut într-un tren

rămas țintuit într-o gară

Poem de Homero Aridjis (trad. în limba română*)

***

Cantar el cuerpo
camino de las sombras

Sacar de la piedra la canción

De pie en la oscuridad
ser poeta

aun sin palabras

"Quemar las naves"

***

Închinând un imn corpului

pe drumul umbrelor

Făcând ca și piatra să cânte

Mergând mereu prin întuneric

să fii poet

dar fără să scrii cuvinte

*traducere în română de A. Langa

CHIP DE FATĂ*

CHIP DE FATĂ

(pentru Anastasia)

Printre atâtea chipuri 

apare chipul tău 

ca o artă aparte

Preciziune a unei 

pensule mici purtată

peste o pagină albă

Aură care 

mi te înconjoară

atingrea unei mâini grijulii

Privire plină cu

stele din vis nici urmă de 

ruj lipsă de fard

Ten ce face piersicul 

să te admire o aluniță 

se lasă căutată pe aici

Tremur de buze 
căzut pe portativ 
note muzicale necunoscute 

Rostro de chica

(para Anastasia)

De entre tantos rostros aparece

tu rostro como un arte

diferente

La precisión de un pequeño pincel

llevado sobre un

folio en blanco

El aura que te abraza

con la caricia de una

mano protectora

Mirada llena de estrellas de ensueño

ni rastro de pintalabios

falta de maquillaje

Tez que hace al melocotonero 

admirarte un lunar se deja

buscar por aquí

Temblor de labios caído

sobre el pentagrama

notas musicales desconocidas 

Traducción: Anastasia Langa

*imagine și poem de autor

Mercedes Ridocci: Poemas a mis padres/ Poeme pentru părinți*

Poemas a mis padres

Madre,
te recuerdo sentada en el banco del parque
con la falda plisada
aquella blusa que te gustaba tanto
y los zapatos de piel vieja.
La espalda mirando al sol
las manos entrelazadas
descansan sobre tu regazo,
la mirada perdida en paisajes de silencio.

¡Tan sola!

Poeme pentru părinți

Mamă,

mi te amintesc cum ședeai pe o bancă în parc

cu rochia în pliuri,

acea bluză care mult îți plăcea

și pantofii din piele învechită.

Cu spatele întoarsă la soare

și mâinile încrucișate

ce ți se odihneau pe genunchi,

privirea pierdută în peisajul tăcut.

Atât de singură!

*trad. din spaniolă de A. Langa