Eden*

EDEN

Spre ultimul drum
se merge de unul singur
sprijinit de o cârjă

Sângele urcă la cer
curge printre degete
până ajunge-n pământ

La marginea cerului
nu sunt cerșetori
stau la ușă bisericii

Cei ce trec pe aici
cred că vor reveni
lasă lucruri și rugi

EDÈN

A l’últim camí
marxa un tot sol
recolzat en una crossa

La sang puja al cel
corre pels dits
fins arribar a terra

A la vorera del cel
no hi ha captaires
m’assec a la porta de l’església

Els que passen per ací
crec que tornaran
deixa les coses i resa

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

Războiul inimilor*

RĂZBOIUL INIMILOR

In dreptul inimilor noastre

se dau cele mai crâncene lupte

mereu aleargă o herghelie de cai

se trage din arcuri sau se împușcă din acherbuze

se trimit obuze mari din tunuri de epocă 

Tunarii tâbăciți de praful de pușcă

sunt și cei mai înrăiți fumători ori se știe

că pe aici se fumează mult și deseori

se spun cuvinte dintre cele mai urâte

Victime cad cu nemiluita

dar puțini din cei implicați în război

mor cu adevărat

majoritatea gem pe la marginea drumurilor

feriți din calea obozurilor de paramedici nevăzuți

După focul încrucișat al soldaților din tranșeie

și sunetul asurzitor al canonadelor

urmează atacurile la baionetă

iar peste un timp pe câmpul de luptă

rămân împrăștiate oase

peste care cresc flori sau ierburi înalte

coperind carnea ce se vrea înviată

Inimile reînvie și ele și bat aprig

ca picioarele meilor înainte de a fi alăptați