Respirație*

RESPIRAȚIE

În foaia de staniol

învelești gustul pâinii

peștelui pescuit pe lac

i-ai împachetat doar mirosul

așa te pornești la drum

fără corpul din carne și oase

silabele unui cântec nemaiauzit

acompaniază scheletul din sare

respirația îți ajunge până la colț

ocolind casa de cleștar

câini de după gard neadormiți

grădină fără de fructe

cu pomii părăsiți de păsări

RESPIRACIÓ

En paper d’albal

emboliques el sabor del pa

del peix pescat a l’estany

i has embolcallat només l’olor

així te’n vas de viatge

sense el cos de carn i os

les sil·labes d’una cançó inaudita

acompanya l’esquelet de sal

la respiració t’aplega al límit

donant la volta a la casa de cristall

cans de darrere del clos vigilants

jardins sense fruits

amb arbres desproveïts d’ocells

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Îngeri*

INGERI

Îngerii nu înjură niciodată

nu cerșesc și nu se ceartă

de la fărâmiturile de pâine și vinul

rămas de la masa bogaților

nu bagă în gură mai mult

decât pot mesteca de fapt

ei nici nu mănâncă

ci fac hulubași din miez de pâine

ni-i pun pe limbă atunci când ațipim

și astfel ne trezim plini de viață

ca să trăim încă o zi fără să ne fie frică

de fiarele ce umblă pe afară

ÀNGELS

Els àngels mai no juren

no pidolen ni demanen

pessigolles de pa i el vi

sobrant de la taula dels rics

no posen en la boca més

del que poden mastegar de veres

ells ni tan sols mengen

sinó que fan colomets de miques de pa

i ens els posen en la llengua quan ens adormim

i així ens despertem plens de vida

per a viure encara un dia sense por

de les feres que rondinegen a fora

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ

Ante la ventana (Dincolo de geam*) de ANDRÉ CRUCHAGA

 

ANTE LA VENTANA

Ante la ventana el espejo derramado de la lejanía. Aquí, se desvanece el tiempo en lo perdurable y serpentea como los párpados de la cumbre. En los residuos de la conciencia, los riscos del subconsciente colgando de una lágrima. (En la mirada, solo el espejo astillado de la brisa o una campana de ceniza congelada. Lo demás es la astilla de una fiebre interminable.)

DAVANT DE LA FINESTRA

Davant de la finestra l’espill vessat de la llunyania. Ací, s’esvaneix el temps en allò perdurable i serpenteja com les parpelles del cim. En els residus de la consciència, els cingles del subconscient penjant d’una llàgrima. (En la mirada, només l’espill asclat de la brisa o una campana de cendra congelada. La resta és l’estella d’una febre interminable.)

*Poema d’ANDRÉ CRUCHAGA traduït en català per PERE BESSÓ

DINCOLO DE GEAM

Dincolo de geam oglinda difuză a depărtărilor. Aici, timpul dispare în eternitate și urcă pe pleoapele înălțimilor. Pe resturile amintirilor, protuberanțele subconștientului atârnate de o lacrimă. (În privire, rămasă doar oglinda spartă a brizei sau un clopot de cenușă împietrită. În rest domină reminiscențele unei febre ce nu mai sfârșește.)

*Poema traducido al rumano por Andrei Langa

Del libro: Precariedades, 2020

Ceas imprecis*

CEAS IMPRECIS

Zi de naștere ce o treci în galop

ți se trage o poză standart

Nedumerire pe chipul întinerit

peste noapte cu vreo două decenii

Pierdută relațiunea cu timpul

un ce jour cu itinerar diferit

Cerc al unui ceas imprecis

conturat pe malul de nisip

Ferestre*

FERESTRE

În adâncul inimilor noastre

fiecare ducem câte o fereastră

asta așa ca să nu știe nimeni

(cine ar vrea să i se uite înlăuntru?)

Așteptăm să ni se întâmple ceva

ceva foarte și foarte frumos

tot întrebând trecătorii grăbiți

dacă nu au văzut niște păsări

Din șirul clădirilor răsfirate

crescute în pădurea de pin

dezasamblăm toate ferestrele

ca apoi să le luăm cu sine

Le ascundem cât mai departe

de ochii curioși ai oamenilor

le prindem cu niște cuie 

acolo în adâncul inimilor