MARIA GARCIA ROMERO: A Leonida Lari/ Leonidei Lari (trad. al rumano*)

(26.10.1949 - 11.12.2011)

A Leonida Lari

La desnudez del ser en lo infinito,
el viento,
el frío de lo absoluto,
zarandea los lirios en la noche.

Tañe la luna
destellos acerados en los árboles.
"Es ella, es ella..."
Dijo Erato
con los ojos cerrados.
Era ella,
musito la poeta,
yo tenía
el puñal del dolor
lleno de versos.
 

29 de decembrie de 2011

Leonidei Lari

Goliciunea ființei în fața infinitului,

vântul,

frigul ce vine dinspre absolut,

tremurul crinilor în noapte.

Luna scotea

scântei sunătoare de prin arbori.

"Este ea, este ea…",

- zise Erato

cu ochii închiși.

Era ea,

șopti poetul,

eu țineam

pumnalul durerii

plin de poeme.

*trad. de Andrei Langa

ERMETISM/ HERMETISMO*

ERMETISM

Nu e nevoie să ți se dea prea multe

pentru a te ști iubit.

Semnele ascunse de mulțumire

sunt cele mai sincere.

Nici râul nu se umple dintr-odată,

are mai mulți afluenți.

Albia lui e pe undeva seacă,

doar până când plouă.

Norii pe cer mereu se preumblă,

par să-l întunece.

Există o lumină deasupra la toate,

un snop de spice.

O mână de om aruncă semințele,

chiar și pe nisip.

Stau peste tot stoluri de piatră,

gata să zboare.

HERMETISMO

No hace falta mucho amor

para saber que te aman.

Los gestos ocultos de agradecimiento

son los más sinceros.

Y el río no se llena enseguida,

tiene sus afluentes.

El agua desaparece del río

hasta que llueva.

Las nubes deambulan por el cielo,

tapándolo entero.

Pero hay una luz por encima de todo,

un campo de trigo.

Un hombre sembra las semillas

y en el desierto.

Hay por aquí multitudes de huesos

que van a volar.

*trad. al español por el autor