ALT LIMBAJ/ OTRO LENGUAJE*

ALT LIMBAJ

Învațăm cuvintele pe silabe

-dăm aceleași nume la lucruri-

până când auzim o voce necunoscută,

ce pare că le știe pe toate,

un alt limbaj, monolog interior.

OTRO LENGUAJE

Aprendemos las palabras por las silabas

-damos los mismos nombres a las cosas-

hasta que oímos una voz desconocida,

que parece saber de todo,

otro lenguaje, monólogo interior.

.

UN ALTRE LLENGUATGE

Aprenem les paraules sil·labejant

-donem el mateix nom a les coses-
fins que sentim una veu desconeguda,
que sembla que les sàpia totes,
un altre llenguatge, monòleg interior.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

LOS NUEVOS MIEDOS, poema de Nicolás Corraliza (trad. al rumano*)

LOS NUEVOS MIEDOS

Todo es tan desapacible. Apenas queda verano,
y el invierno ya es un vientre a punto.
Por encima de la duda, resistid:
la ceguera es un exceso de luz o un poema.

CELE MAI NOI TEMERI

Totul e atât de placid. Abia de mai e ceva din vară,

iar iarna e pe punctul să intre în scenă.

Fie ce o fi, trebuie să rezistăm:

cecitatea e un exces de lumină sau un poem.

LITORAL*

LITORAL

În vise

se transformă zarea,

o sumedenie de stele

se-nghesuie în univers.

Nisip sădit,

atâtea visuri

pe care le vomită marea,

cu ramuri moarte și bușteni.

Sunt vise,

toate neîmplinite,

pestriț arată litoralul,

parc-aparține altei mări.

*A.L.

Poema de Mercedes Ridocci (trad. al rumano*)

*** 

Ocultan el veneno que llevan dentro,
untan con miel la hiel que desprenden.
Con inmaculada saliva escupen su sombra,
la extienden en el llano de los otros,
pisan fuerte sobre las almas mutiladas.
Se coronan con los laureles del triunfo perverso.
Limpian el alma con su mentira.
Satisfechos, se adentran en la noche.

Ellos…

***

Ascund otrava ce o poartă înlăuntru,

își ung cu miere resentimentele.

Cu salivă stătută le scuipă umbra,

o împrăștie pe corpurile altora,

calcă tare peste inimile mutilate.

Își pun coroana triumfului pervers.

Curăță sufletul cu propia minciună.

Satisfăcuți, dispar în întuneric.

Ei…

MAREA/ EL MAR*

MAREA

Mereu se zbuciumă marea,

pe acolo îți plimbi privirea

până nu mai vezi.

Pasări mici zboară în zare,

pe deasupra valurilor,
poate-s ochii tăi (?).

EL MAR

Siempre sufre el mar,

sus olas se llevan tus ojos

hasta que te dejan ciego.

Pájaros diminutos

aletean en el horizonte,

(¿)puede que sean tus ojos(?)

EL MAR

Sempre s’agita el mar,
allà passeges la teua mirada
fins que, ai las, ja no el veus.

Ocells menuts volen a l’horitzó,
per damunt de les ones,
potser els teus ulls (?).

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

CÂMPIE*

CÂMPIE

După atâta pădure -copaci noduroși-
vine și o câmpie să se întindă,
o formă de șes unde ajung gândurile,
dar nu fac grămadă, plutesc pe o apă
pâna hăt în zare, fără valuri, vâslind.

PLANA

Després de tant bosc – arbres nuosos-
arriba una plana que s’estén,
una mena de pla on vénen els pensaments,
però no s’amunteguen, suren en l’aigua
a les envistes, sense ones, vogant.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
.

PATRIA* de Antonio Moya

PATRIA

Aún la llama
de la vela se contonea
en lo oscuro.
Veo tus ojos venir.
Vienen de lejos,
de lugares que han visto,
de prados que han soñado.

El corazón viajó
por una patria
que no tenía colores.
Impulsó nacimientos,
sacudió labios cárdenos,
se derramó en azar
de luna y río.

Tómame de la mano.
Tómame de la mano.

PATRIE

Lumina lumânării

mai pâlpâie încă

în întuneric.

Văd ochii tăi cum se apropie.

Vin de departe,

din locurile ce le văzuse,

din câmpiile visate.

Inima a trecut

pe întinderile unei patrii

care nu avea nici o culoare.

A stat alături de cei nou-născuți,

a zvâcnit pe buze violete,

căzu la întâmplare,

ca luna în râu.

Ia-mă de mână.

Ia-mă de mână.

*trad. din spaniolă de A. Langa

CHAOS*

CHAOS

Zadarnic se aprind lumini

în lumea fără rădăcini,

și ore vin și ore scad,

ca lumânările ce ard,

se-aruncă flori din înălțimi

peste ai tăi, peste străini,

ori nimeni nu mai știe-acum

pe cine întâlnești în drum,

dacă e bun, dacă e rău,

e ahticrist sau Dumnezeu,

că este mic - ajuns înalt -

că are chipul de bazalt,

zâmbește fals la fotograf,

se dă țar rus și prinț arab,

poate e Jong, poate e Trump,

sau cei cu capul prins în ștrampi,

sunt kmerii roșii, edinoruși,

se trag din gali sau din etrusci,

e tribul cel de vânători

sau soli veniți de printre nori,

e frate drept cu-n samurai

sau ultim etnic din Hawaii,

viezure de prin vizuini

sau suferinzii din genuni,

sunt alchimiști, argonauți,

sau bolovani căzuți din munți,

mai toate-s adunate aici:

sus - cer cu stele, jos - un bâlci!

*personificare a haosului 

CER*

CER

Frunzele căzute se trezesc
la cea mai ușoară adiere a vântului

Fiecare dintre anotimpuri
caută să dea timpului o altă culoare

Timpul rămâne a fi incolor
rânduri suprapuse un palimpsest

În zare e o scara ce duce la cer
- cineva încearcă să-i urce treptele

*poem și foto de autor

poema 23 de Hugo Toscadaray (trad. în română*)

(Hugo Toscadaray, Buenos Aires, 1957)

-poema 23-

cuando miramos
las viejas fotografías
¿qué buscamos?

¿clemencia

o el oro nunca hallado?

-poemul 23-

când privim

fotografiile vechi,

ce căutăm?

îndurare

sau aurul niciodată găsit?

* A. Langa

LA RONDA Y EL DESTINO (RONDUL ȘI DESTINUL*) de Giovanni Quessep

Giovanni Quessep Esguerra (San Onofre, 6 de enero de 1939) es un poeta colombiano.

LA RONDA Y EL DESTINO

Si vivo es porque el aire
me otorga su escondida claridad;
dando pasos de ciego en un jardín
toco los cactus de la muerte.

Pasado tanto tiempo
de estar maravillado por el alba,
miro en sus hojas la condena,
lo que me corresponde de la vida.

No me pidas entonces, no me pidas
la canción de los bosques;
nada podré bajo este almendro,
nada sino soñar contigo y con la nieve.

RONDUL ȘI DESTINUL

Sunt viu fiindcă aerul

îmi dă din tainica-i limpezime;

cu pași-mi strâmbi printr-o grădină

ating ai cactușilor țepi.

Atâta timp am stat

înmărmurit în fața zorilor de zi,

citind pe raza lor sentința

care îmi vine de la viață.

Nu-mi cere acum, nu-mi cere

cântarea sacră a pădurilor;

ce pot să fac de sub acest migdal,

decât doar să mi te visez și să visez zăpada.

*trad. în română de A. Langa

Poem de Mauricio Alfredo Escribano (trad. din spaniolă*)

***

borracho de pájaros
y por lo tanto

doblemente viejo

soy el eco de esta risa
eternamente mía

***

înconjurat de păsări în zbor

și poate de aceea

bătrân ca niciodată

sunt ecoul acestui hohot de râs

al meu pentru totdeauna

Poem de Chantal Maillard*

***

Has esparcido en las cumbres más altas
el polvo de las sepulturas.
Renacerán allí los que te amaron.
Qué fría es la alborada.
Cúbreme con tu aliento
hasta que el sol despierte a los escarabajos
entre las hojas secas.

Chantal Maillard, ”Hainuwele”

***

Ai împrăștiat cenușa mormintelor

pe cele mai înalte creste.

Acolo vor reînvia cei care te-au iubit.

Ce reci sunt zorii de zi.

Acoperă-mă cu suflarea ta

până soarele va trezi cărăbușii

de printre frunzele ruginii.

*trad. din spaniolă de A. Langa 

QUIZÁS* de Eugénio de Andrade

(poema escogido del muro de Facebook de Antonio Moya)

QUIZÁS

Quizás ni tenga nombre.
Anunciado sólo por el temblor
del follaje.
La risa invisible, el grito
de un pájaro, lo oscuro
de la voz. Cierta dulzura,
cierta violencia.
El espeso, voluble
tejido de la noche rozando ahora
el cuerpo del agua. Y por fin
la muy lenta pasión
del fuego, sofocada.
Era verano.

"La sal de la lengua"

POATE CĂ

Poate că nu are un nume.

Șoptit doar de

tremurul frunzelor.

Zâmbetul ascuns, strigătul

unei păsări, cenușa

vocii. O anumită dulcegărie,

o anumită violență.

Densă și volubilă

năframa nopții, atingând acum

trupul apei. Și, în sfârșit,

dorința latentă

a focului, stopată.

Era vară.

* trad. din spaniolă de A.Langa

SCRISOAREA DE DRAGOSTE*

SCRISOAREA DE DRAGOSTE

(unui tânăr amorez)

Iubirea nu se învață, nu e carte,

ci scrisoare netrimisă, mereu amânată,

o seamă de cuvinte scrise neciteț,

recitite pentru a nu scăpa vreo virgulă.

Se lucrează la greu, o dată în plus

se revizează și ceea ce nu s-a scris,

după care, cu cerneala pe degete,

se bagă coala în plicul neîncăpător.

Se comite greșeala, pe locul remitentului

se scrie adresa pentru destinatar,

iar în două-trei zile ai scrisoarea acasă,

atunci mi te chinui să o redactezi.

Poema* de Mauricio Alfredo Escribano

***

Aún queda lo de antes
la distancia reducida a un calendario
los detalles del rocío
la aurora frente al mundo
la muralla de los labios que besé furtivamente
(las palabras que perdieron su importancia)
y el silencio que otra vez es como un niño
que no sabe hablar de nada

Aún queda lo que falta
el whisky la nieve el vacío
la herradura de un caballo
en la u de mi nombre
y un viento que me lleve
sin mi sombra hacia otra parte

Aún queda el riesgo
el resplandor del trigo
la canción del polen
además del testimonio
de los pájaros

***

Rămâne totuși ceea ce a fost

distanța redusă de datele dintr-un calendar

micile detalii de pe bobul de rouă

zorii de zi ce vin peste pământ

zidul de pe buzele ce sărută pe furiș

(cuvintele ce nu-și mai au locul)

și tăcerea care iarăși e un copil abia născut

nu știe să spună măcar un cuvânt

Îmi mai rămâne puțin din ce lipsește

vasul cu whisky zăpada vidul

potcoava unui cal

marcată pe litera u a numelui meu

și o boare de vânt care să mă ducă

fără de umbră într-o parte a lumii

Rămâne alături pericolul

flacăra spicelor de grâu

melodia polenului

de asemenea mărturia

tuturor păsărilor

*trad. din spaniolă de A. Langa

DISCREȚIE*

DISCREȚIE

Simți solul cum se-așază sub tălpi,

printre degete bulgărași de țărână

ți se rostogolesc pe pielea întinsă,

peste venele ce abia de se văd.

Pământul puhav se urcă alene

dintre frunze căzute, cu furnici,

îți arată discret, de sub picioare,

cum își face lucrul de veci.

ZBOR de Aurica Balaur (trad. în spaniolă*)

Aurica BALAUR, lucrează la Ville de Montréal, a studiat la Universitatea de Stat din Moldova, 

ZBOR

Număram norii,
ca sa ajung în Canada,

pe cand tata, poate,

număra treptele de pe cer,
ca să ajungă la porțile raiului.

VUELO

Estaba contando las nubes,

volando hacia Canadá,

mi padre, quizás,

contaba los peldaños del cielo

para llegar al paraíso.

*trad. în spaniolă de A. Langa

VOL

Comptava els núvols,
per arribar a Canadà,

quan el pare, potser,

comptava els graons del cel,
per arribar a les portes del paradís.

POEMA d’AURICA BALAUR traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

INTERIOR* de Octavio Paz

INTERIOR

Pensamientos en guerra
quieren romper mi frente

Por caminos de pájaros
avanza la escritura

La mano piensa en voz alta
una palabra llama a otra

En la hoja en que escribo
van y vienen los seres que veo

El libro y el cuaderno
repliegan las alas y reposan

Ya encendieron las lámparas
la hora se abre y cierra como un lecho

Con medias rojas y cara pálida
entran tú y la noche

Octavio Paz, ”Salamandra”

INTERIOR

Gânduri rebele

caută să-mi străpungă fruntea

Pe urme de păsări

se înalță scriitura

Mâna gândește în voce tare

un cuvânt chiamă alt cuvânt

Pe foaia albă ce scriu

vin și pleacă ființe imaginare

Cartea, caietul

își strâng aripile si se odihnesc

Se aprind lumânările

orele se desfac și se închid câte una

În roși colanți și cu chip palid

intri tu și noaptea

*trad. din spaniolă de A. Langa