BONSAI*

***

Copacul cel mic,

într-o glastră, pe masă,

crescut printre flori.

***

El pequeño árbol

crece en una maceta,

entre las flores.

***

Aquell arbret,
en un test, a la taula,
creix entre flors..

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

PĂDURE DUPĂ INCENDIU*

PĂDURE DUPĂ INCENDIU

Să fie oare reală
fiara ce dă ocol pădurii,
fără să aibă curajul să intre în ea?

A ars totul acolo,
copacii până la rădăcini,
cărarea cea ce ducea printre ramuri.

Focul nu lasă urme,
doar niște semne pe unde a trecut,
ieșite pe ici-colo deasupra pământului.

Pajiștea a rămas un peisaj
amăgitor în mijlocul arborilor,
fund de mare secată până la ultima picătură.

Fiară chiar pare a fi reală,
are colții înnegriți de la fumul albicios,
ce iese rotocoale de prin tulpini, ca din hornuri.


BOSC DESPRÉS DE L’INCENDI

Serà potser real
la fera que rodeja el bosc,
sense tindre el valor d’entrar-hi?

Allà ha cremat tot,
els arbres fins als arrels,
aquell camí que duia per entre les branques.

El foc no deixa empremtes,
només alguns senyals per on ha passat,
eixits ací i allà sobre la terra.

El prat ha romàs un paisatge
engalipador enmig dels arbres,
un fons de mar assecat fins a la darrera gota.

La fera, però, sembla ser real,
té ullals ennegrits del fum blanquinós,
que ixen volutes de les tiges, com dels fumerals.

*Poema d'ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

Poema de Mark Strand (trad. al rumano*)

(Summerside, Isla del Príncipe Eduardo, 11 de abril de 1934 – 

Nueva York, 29 de noviembre de 2014. Poeta, ensayista y traductor estadounidense nacido en Canadá. Poema escogido del muro de Facebook de Mauricio Alfreo Escribano. Foto via Wikipedia).

Dejar las cosas intactas

En un campo
yo soy la ausencia
de campo.
Esto es
siempre así.
Donde sea que esté
yo soy lo que falta.

Cuando camino
parto el aire
y siempre
el aire ingresa
a llenar los espacios
donde ha estado mi cuerpo.

Todos tenemos razones
para movernos.
Yo me muevo
para dejar las cosas intactas.

Să lași lucrurile intacte

Într-un câmp deschis

eu sunt corpul lipsă

din câmp.

Asta e

mereu așa.

Unde nu m-aș afla

sunt corpul lipsă.

Când mă mișc

aerul se răsfiră

și întodeauna revine

la locul lui

pentru a umple spațiile

pe unde a trecut corpul.

Avem motivele noastre

să mergem.

Eu mă mișc

pentru a lăsa lucrurile intacte.

*A. Langa

METICULOSITAT/ METICULOSIDAD/ METICULOZITATE*, poema de Pere Bessó

 

Imatge presa de la xarxa, via POÉTICA COMPARTIDA

METICULOSITAT

A Dumitru Anteca

Al cos de la Poesia vera no hi ha cap jardí anglés. Una branca, potser, per als teuladins d’hora. Una altra, però, per al gat que els guaita.

METICULOSIDAD

A Dumitru Anteca

En el cuerpo de la verdadera Poesía no hay ningún jardín inglés. Una rama, quizás, para los gorriones tempranos. Otra, sin embargo, para el gato que los vigila.

METICULOZITATE*

Lui Dumitru Anteca

În trupul adevăratei Poezii nu există vreo grădină engleză. O crenguță, poate, pentru vrăbiuțele matinale. Altă crenguță, însă, pentru pisicul care le urmărește.

*trad. al rumano por A.L.

TIMP

TIMP

**"

Uităm de timp -

timpul se uită la noi

dinspre pereții decolorați ai caselor

**"

Imagine ingenuă

a zilelor care au apus

peste stelele ce au început să clipească

***

Poze din album - descleiate -

prinse de corzile timpului

cu niște clame

**"

Liniște atotștiutoare - nelipsită la masă -

zi de naștere fără de invitați

***
Știri la televizor ce reactualizează

un șir de accidente de circulație

fără supraviețuitori