FRUMOASA ADORMITĂ*

FRUMOASA ADORMITĂ

Stă pe patul de moarte

așteptându-și și azi ursitul

sub plapuma ciuruită de vremuri

prin care abia pătrunde puțină lumină

Raze seci ale stelelor mereu cazătoare

fire de praf argintiu ce plutesc prin văzduh

strălucitoarea diademă pusă pe fruntea miresei

care își doarme nestingherită somnul cel de veci

LA BELLA DORMENT

És al llit de mort esperant avui el destí
sota la vànova escarbotada pel temps
per la que a penes entra una mica de llum

Raigs secs de les estrelles sempre fugaces
fils de pols d’argent que floten en l’atmosfera
la refulgent diadema posa al front de la núvia
que dorm profundament el somni d’eternitat

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

Poem de Chantal Maillard (trad. în română)*

***

Dicen que hay ríos, muy lejos de aquí,
que pertenecen al sol y que escapan,
furiosos, de la tierra.
Ciertas noches mis manos son como esas corrientes:
abrasan todos los cuerpos que sueño.
De madrugada los encuentro tibios como la leche en la boca
de un ser recién nacido.

Hainuwele, trad. al castellano por Antonio Moya

***

Se zice că există râuri, departe de aici,

ce aparțin soarelui și care ies din albia lor,

nedomolite, părăsind malurile.

În unele nopți am mâinile asemănătoare acestor râuri,

îmbrățișează toate corpurile care le visez.

Dimineața le găsesc calde cum e laptele din gura

unui copil abia născut.

*trad. din spaniolă de A.L.

ȘOAPTE*

ȘOAPTE

Așteaptă, nu caută în cuvinte
(acolo nu găsești adevărul!),
află în șoapte puterea de a privi
prin ochii copilului care încă
nu au început să vadă,
fiind la vârsta de miere a fătului
abia născut, astă întâmplare
mai mare decât toate luminile
pasagere ce se perindă pe cer.


XIUXIUEIG

Espera, no busques en les paraules
(allà no trobaràs la veritat!),
troba en el xiuxiueig el poder de mirar
pels ulls de l’infant que encara
no ha començat a veure,
l’edat de mel del fetus
a penes nascut, aquest atzar
major que totes les llums
passatgeres que s’esdevenen al cel.

*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

Poem de Leopoldo María Panero (trad. în română*)

MÁS allá de donde
aún se esconde la vida, queda
un reino, queda cultivar
como un rey su agonía,
hacer florecer como un reino
la sucia flor de la agonía:
yo que todo lo prostituí, aún puedo
prostituir mi muerte y hacer
de mi cadáver el último poema.

ACOLO unde

mai palpită viața, se află

o împărăție, pământ părăginit

de un rege în agonia sa,

floare urâtă a agoniei

făcută să crească peste un regat:

eu cel care am pervertit totul, încă pot

să îmi pervertesc moartea și să fac

din cadavrul meu un ultim poem.

  

*Last River Together, trad. în română de A.L.

HALTĂ (lui Carlos Salazar Gutiérrez, SALAGUTI)*

HALTĂ

(lui Carlos Salazar Gutiérrez, SALAGUTI)

                   

Să nu mai cauți nimic e poate

ultima parte, veritabilă a vieții,

când drumurile se intersectează

într-un loc anumit, la o haltă,

pe pământurile cele înalte,

apărute așa, de prin adâncuri,

drept formă rigidă de împotrivire

la vid, la starea de inexistența

ce stă să ne stăpânească ființa.

*A.L. 

ALTO
(a Carlos Salazar Gutiérrez, Salaguti)
 
No buscar res és potser
l’última part veritable de la vida,
quan els camins s’entrecreuen
en un lloc determinat, en un alto!,
en les terres altes,
aparegudes així, de les profunditats,
cap a una forma rígida de resistència
al buit, a l’estat d’inexistència
que hi és per a dominar-nos l’ésser.

Poema d'ANDREI LANGA traduït del romanés al català per PERE BESSÓ