CRUCIFIX
E cumva
altfel -nu e ceea ce a fost-
viața ta nu mai curge val-vârtej,
te joci de-a mijatca cu propriul corp,
nu-l duci pe la cantine (când vrea el).
Se zvârcolește prin
somn -are febră-
tu nu-l poți ajuta cu nimic,
îi dai apă, apoi iar îi dai apă:
parcă îl îngrijești, parcă nu.
Pentru
ce dădăceala aceasta?
Uneori pari ridicol, alteori ești domn-domn,
señor cum zic alții, prin excelență.
Alaltăieri
ți-a zis cineva "maestre", iar tu,
cu nonșalanță, te-ai prefăcut că nu-l auzi,
ai privit pe alături, cu indiferență.
Nu, nu
mai e ceea ce a fost,
nici furca nu ţi-i de vreo trebuință,
tragi grebla din urmă, așa agale,
ca să aduni ceva nedeslușit,
niște surcele ce au mai rămas
lângă un trunchi cioturos.
Nu mai
există copacul...
