Totul rămâne în urmă -prin părți-
nimic nu poți lua cu sine
când aluneci pe o pârtie de săniuș
îi îndepărtezi cu dosul palmei
sau cu brațul tumefiat de frig
și oprești pe gheața unui lac prăpădit
în niște țipirig cu vârf ca de lance
te afunzi într-o apă rău mirositoare
în care te și vezi dus dedesubt
dacă așa arată un final de traiect
fiindcă te grăbești -trebuie să ajungi acasă
la gura sobei cu limbile ei de foc
ce mereu ar avea ceva a-ți spune
TRINEU
Tot resta arrere –per les partides-
res no pots dur-te amb tu
quan llisques en una pista de trineu
els apartes amb el dors de la mà
o amb el braç tumefacte de fred
i t’atures en el gel d’un llac miserable
amb alguns joncs lacustres de punta com de llança
t’afones en una aigua pudenta
en què et veus dut al fons
si això mostra un final de trajecte
perquè tens pressa –has d’arribar a casa
a la gola de l’estufa amb les seues llengües de foc
que sempre tindrà alguna cosa nova a dir-te
*Poema d’ANDREI LANGA traduït del romanès al català per PERE BESSÓ