Haiku de Francisco Basallote (trad. în română)

***

sobre la yerba

un hermoso regalo,

brilla el rocío

***

căzut pe iarbă

un cadou deosebit,

lucește roua

ALTA TRAICIÓN de JOSÉ EMILIO PACHECO (trad. al rumano)

(1939-2014)

ALTA TRAICIÓN

No amo mi patria.
Su fulgor abstracto
es inasible.
Pero (aunque suene mal)
daría la vida
por diez lugares suyos,
cierta gente,
puertos, bosques de pinos,
fortalezas,
una ciudad deshecha,
gris, monstruosa,
varias figuras de su historia,
montañas
-y tres o cuatro ríos.

ÎNALTĂ TRĂDARE

Nu-mi iubesc patria.

Strălucirea-i abstractă

e de neatins.

Însă (cu toate că nu sună bine)

mi-aș da viața

pentru zece locuri ale ei,

pentru anumiți oameni,

porturi, păduri de pin,

cetăți,

un oraș în ceață,

cenușiu, monstruos,

mai multe figuri din istorie,

lanț de munți

-trei sau patru râuri.

(trad. A.L.)

Haiku 171 de Montserrat Martínez (trad. al rumano)

***

Pământul lipit 

de pielea țăranului.

Crește orezul.

***

Mancha la tierra 

la piel del campesino. 

Crece el arroz.

*Había olvidado este haiku; creo recordar que lo escribí junto a otro de la poeta Leticia Garriga.
Le agradezco, por tanto, la inspiración y se lo dedico a ella.

OTRA VEZ ESPAÑA de THELMA NAVA (trad. al rumano)

OTRA VEZ ESPAÑA

Tu nombre suena en mis oídos extraño y cercano
como el murmullo del mar, ebrio de vida.
¿Cuál es la canción que todos cantan, cuál es
la verdadera,
la que viene de las minas y es tan grata a nuestro
corazón
como la tierra fértil, como los viejos libros de
caballería o esas voces
que no podemos recordar del todo y permanecen
aún en nosotros?
No pregunto por las luces de tus ciudades
(siempre he mirado el rumbo secreto de las luces
en los altos balcones)

No tengo ningún antepasado allí nacido
(mis remotísimos antepasados llegaron de Italia).
Cantaré contigo el amor de todas las cosas simples
en un cielo que adivino purísimo en otoño y azul
como el sitio donde edificaron los antiguos
nuestros templos.

ÎNCĂ O DATĂ SPANIA

Numele tău îmi sună în urechi ciudat și aproape

ca murmutul mării, îmbătat de viață.

Care e melodía interpretată de fiecare, care e

cea adevărată,

cea ce vine din adâncuri și e atât de plăcută

inimii noastre

ca pământul fertil, ca vechile cărți despre

cavalerie sau aceste voci

pe care nu putem să ni le amintim integral

și rămân în noi?

Nu întreb de luminile orașelor tale

(mereu am privit direcția secretă a luminilor

de la balcoane înalte)

Nu am niciun strămoș născut aici

(romanticii mei strămoși au venit din Italia).

Voi cânta cu tine dragostea tuturor lucrurilor simple

într-un cer care presupun că e pur în toamnă și azuriu

precum locul unde strămoșii au construit  

templele noastre.

(trad. A.L.)