LA RONDA Y EL DESTINO
Si vivo es porque el aire
me otorga su escondida claridad;
dando pasos de ciego en un jardín
toco los cactus de la muerte.
Pasado tanto tiempo
de estar maravillado por el alba,
miro en sus hojas la condena,
lo que me corresponde de la vida.
No me pidas entonces, no me pidas
la canción de los bosques;
nada podré bajo este almendro,
nada sino soñar contigo y con la nieve.
RONDUL ȘI DESTINUL
Sunt viu fiindcă aerul
îmi dă din tainica-i limpezime;
cu pași-mi strâmbi printr-o grădină
ating ai cactușilor țepi.
Atâta timp am stat
înmărmurit în fața zorilor de zi,
citind pe raza lor sentința
care îmi vine de la viață.
Nu-mi cere acum, nu-mi cere
cântarea sacră a pădurilor;
ce pot să fac de sub acest migdal,
decât doar să mi te visez și să visez zăpada.
*trad. în română de A. Langa
