QUIZÁS* de Eugénio de Andrade

(poema escogido del muro de Facebook de Antonio Moya)

QUIZÁS

Quizás ni tenga nombre.
Anunciado sólo por el temblor
del follaje.
La risa invisible, el grito
de un pájaro, lo oscuro
de la voz. Cierta dulzura,
cierta violencia.
El espeso, voluble
tejido de la noche rozando ahora
el cuerpo del agua. Y por fin
la muy lenta pasión
del fuego, sofocada.
Era verano.

"La sal de la lengua"

POATE CĂ

Poate că nu are un nume.

Șoptit doar de

tremurul frunzelor.

Zâmbetul ascuns, strigătul

unei păsări, cenușa

vocii. O anumită dulcegărie,

o anumită violență.

Densă și volubilă

năframa nopții, atingând acum

trupul apei. Și, în sfârșit,

dorința latentă

a focului, stopată.

Era vară.

* trad. din spaniolă de A.Langa

SCRISOAREA DE DRAGOSTE*

SCRISOAREA DE DRAGOSTE

(unui tânăr amorez)

Iubirea nu se învață, nu e carte,

ci scrisoare netrimisă, mereu amânată,

o seamă de cuvinte scrise neciteț,

recitite pentru a nu scăpa vreo virgulă.

Se lucrează la greu, o dată în plus

se revizează și ceea ce nu s-a scris,

după care, cu cerneala pe degete,

se bagă coala în plicul neîncăpător.

Se comite greșeala, pe locul remitentului

se scrie adresa pentru destinatar,

iar în două-trei zile ai scrisoarea acasă,

atunci mi te chinui să o redactezi.

Poema* de Mauricio Alfredo Escribano

***

Aún queda lo de antes
la distancia reducida a un calendario
los detalles del rocío
la aurora frente al mundo
la muralla de los labios que besé furtivamente
(las palabras que perdieron su importancia)
y el silencio que otra vez es como un niño
que no sabe hablar de nada

Aún queda lo que falta
el whisky la nieve el vacío
la herradura de un caballo
en la u de mi nombre
y un viento que me lleve
sin mi sombra hacia otra parte

Aún queda el riesgo
el resplandor del trigo
la canción del polen
además del testimonio
de los pájaros

***

Rămâne totuși ceea ce a fost

distanța redusă de datele dintr-un calendar

micile detalii de pe bobul de rouă

zorii de zi ce vin peste pământ

zidul de pe buzele ce sărută pe furiș

(cuvintele ce nu-și mai au locul)

și tăcerea care iarăși e un copil abia născut

nu știe să spună măcar un cuvânt

Îmi mai rămâne puțin din ce lipsește

vasul cu whisky zăpada vidul

potcoava unui cal

marcată pe litera u a numelui meu

și o boare de vânt care să mă ducă

fără de umbră într-o parte a lumii

Rămâne alături pericolul

flacăra spicelor de grâu

melodia polenului

de asemenea mărturia

tuturor păsărilor

*trad. din spaniolă de A. Langa

DISCREȚIE*

DISCREȚIE

Simți solul cum se-așază sub tălpi,

printre degete bulgărași de țărână

ți se rostogolesc pe pielea întinsă,

peste venele ce abia de se văd.

Pământul puhav se urcă alene

dintre frunze căzute, cu furnici,

îți arată discret, de sub picioare,

cum își face lucrul de veci.

ZBOR de Aurica Balaur (trad. în spaniolă*)

Aurica BALAUR, lucrează la Ville de Montréal, a studiat la Universitatea de Stat din Moldova, 

ZBOR

Număram norii,
ca sa ajung în Canada,

pe cand tata, poate,

număra treptele de pe cer,
ca să ajungă la porțile raiului.

VUELO

Estaba contando las nubes,

volando hacia Canadá,

mi padre, quizás,

contaba los peldaños del cielo

para llegar al paraíso.

*trad. în spaniolă de A. Langa

VOL

Comptava els núvols,
per arribar a Canadà,

quan el pare, potser,

comptava els graons del cel,
per arribar a les portes del paradís.

POEMA d’AURICA BALAUR traduït del romanés al català per PERE BESSÓ

INTERIOR* de Octavio Paz

INTERIOR

Pensamientos en guerra
quieren romper mi frente

Por caminos de pájaros
avanza la escritura

La mano piensa en voz alta
una palabra llama a otra

En la hoja en que escribo
van y vienen los seres que veo

El libro y el cuaderno
repliegan las alas y reposan

Ya encendieron las lámparas
la hora se abre y cierra como un lecho

Con medias rojas y cara pálida
entran tú y la noche

Octavio Paz, ”Salamandra”

INTERIOR

Gânduri rebele

caută să-mi străpungă fruntea

Pe urme de păsări

se înalță scriitura

Mâna gândește în voce tare

un cuvânt chiamă alt cuvânt

Pe foaia albă ce scriu

vin și pleacă ființe imaginare

Cartea, caietul

își strâng aripile si se odihnesc

Se aprind lumânările

orele se desfac și se închid câte una

În roși colanți și cu chip palid

intri tu și noaptea

*trad. din spaniolă de A. Langa