IHTIANDRU

Tot ce ai trăit cândva încape  într-o singură poezie - pâine unsă cu gem pusă printre cărți în ghiozdan înfulecată cu poftă între două ore de geografie 

E lungă ziua de școală atât de întinsă cât o pârtie lunecoasă  - de granit - pe care o urci târând după sine sanie cu tălpicele roase ca să coborî cel mai rapid derdeluș

Îți stă pe retină o după-amiază ațipită păscând o văcuța roșcată ce mugea de-ți spărgea auzul și îngurgita toată iarba de pe imaș - la ultima ora băgând în burtă o baltă întreagă 

Încă nu se vedea în zare tărâmul visat - apăreau însă atâtea și atâtea cărări rătăcite ce străbăteau păduri și mărăcinișuri și doar un singur drum bătătorit de rotile mașinilor 

O fărâmă de cer azuriu mereu lumina pe cer printre norii subțiri ca soarta înotătorului începător când apa abia de îi trece de subsiori iar salvamarii nu vin să-l salveze 

Corpul se duce la fund precum mitica Atlantida - se schimbă cu locurile cele patru puncte cardinale și din nou aparții mării - pește placoderm Ihtiandru în carne și oase